Utilizator:Mihai Andrei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Turnul Babel
ro Acest utilizator este un vorbitor nativ al limbii române.
en-2 This user is able to contribute with an intermediate level of English.
hu-2 Ez a szerkesztő középszinten beszéli a magyar nyelvet.
la-1 Hic usuarius simplice latinitate contribuere potest.
Flag of Bavaria (lozengy).svg Acest utilizator locuiește în Bavaria.
Handshake (Workshop Cologne '06).jpeg Acest utilizator susține prietenia franco-germană.
Handshake (Workshop Cologne '06).jpeg Acest utilizator susține prietenia româno-maghiară.
Caută utilizatori
după diverse criterii

Ștafetele colaborării spirituale pe deasupra popoarelor și epocilor străbat prin vijelia urii. Pentru aceasta, recunoștință lui Sándor Kibédi.

László Gáldi: A magyar Eminescu („Eminescu în maghiară”), în: Vasárnap, 1935, nr. 2, p. 35.[1]

Herta Müller la București 2010, partea 5/5:

Eu am încercat să trăiesc așa încât să pot să răspund pentru ceea ce fac și să nu fac ceva ce mă îngrețoșează; ce mă îngrețoșează la alții, să nu fac și eu. Și asta ajungea. Asta era destul. Când am fost la învățământ, la școală, sau grădiniță, cântau imnul. Imnul român era tot mai lung. Cu cât era țara mai prăpădită, se mai punea o strofă. Și eu, care nu fusesem un timp îndelungat în temă – am ajuns la grădiniță după nu știu câte luni de șomaj – și m-am gândit: grădinița e bună, acolo sunt copii mai mici, poți să faci niște lucruri, autoritățile te lasă în pace... Dar era la fel de rău. S-a cântat imnul dimineața, iar directoarea mi-a spus: „Prima dată se cântă imnul, tovarășa...“. În prima zi i-am învățat pe copii un cântecel – Schneeflöckchen, Weissröckchen – un cântecel de iarnă, și toată ziua am tot cântat Schneeflöckchen și Weissröckchen, și iar Schneeflöckchen și Weissröckchen... Copiii nu erau obișnuiți cu asta, le-am explicat de ce fulgul de zăpadă are o rochiță albă... Ei nu mai auziseră așa ceva. Ani de zile nu fuseseră învățați decât chestii ideologice, poezii despre mama în care în strofa a treia apărea „Elena“ – nu te mai așteptai după primele strofe să vină, dar până la urmă tot venea. Și atunci eu n-am vrut să cânt imnul a doua zi: i-am întrebat „mai știți cântecelul cu Schneeflöckchen și Weissröckchen?“ Dar un copil mi-a spus: „Tovarășa, mai întâi trebuie să cântăm imnul.“ „Cântați-l“, i-am răspuns. Iar ei s-au așezat în semicerc, au întins mâinile pe lângă corp ca niște soldați și au început să urle imnul. Mi-a venit să plîng. Erau atât de mici și deja dresați. După două strofe, le-am spus „foarte bine, ajunge“. Dar alt copil a răspuns: „Tovarășa, trebuie să cântăm imnul până la capăt.“ „Cântați-l“, am spus. După ce au terminat, m-au întrebat: „Cealaltă tovarășă a noastră cânta cu noi. Dumneavoastră de ce n-ați cântat cu noi?“ Am spus că „nu am ureche muzicală, nu am voce, și am tăcut ca să aud mai bine cum cântați voi.“ Dar pentru mine a fost dezastruos să constat că la vârsta lor copilașii aceia erau manevrați într-un mod pe care nu mi l-aș fi putut închipui.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Primul Eminescu în limba maghiară

Realizat[modificare | modificare sursă]

Format:Comunități etnice în România (1930)