Pompier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pompieri în acţiune (ambasada S.U.A. din Bagdad)

Pompierii constituie un serviciu de ajutor în caz de incendii, accidente, inundații, sau alte situații de urgență, având ca atribuții evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare a acestora.

Pompierii sunt constituiți în serviciile de urgență profesioniste, voluntare, publice ori private.

Serviciile profesioniste funcționează în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, potrivit reglementărilor specifice.

Consiliile locale au obligația să constituie servicii de urgență voluntare, iar operatorii economici și instituțiile, care desfășoară activități cu risc de incendiu, servicii de urgență private, potrivit legii.

În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcționa și servicii de urgență private constituite ca societăți comerciale.

Pompă stingere incendii acţionată manual (tulumbă), expusă în parcul din Geoagiu-Băi

Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor.

Baza legală: Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor

Istoric[modificare | modificare sursă]

Antichitate[modificare | modificare sursă]

În Egiptul antic, pentru stingerea incendiilor, se utilizau pompe manuale.

În Roma antică, în numeroase orașe (care aveau străzile înguste și deci pericol ridicat de propagare rapidă a incendiilor), existau unități de pompieri, vigiles urbani, care nu erau dotate numai cu pompe și găleți, ci și cu catapulte pentru distrugerea zidurilor în cazul când acestea limitau accesul la focarul incendiului. Încă din anul 21 î.Hr. este atestată existența unei formații de luptă cu focul formată din 600 de sclavi.

Roma a suferit numeroase incendii, dar cel mai celebru este cel din 19 iulie 64 d.Hr. care a început în zona Circus Maximus și a distrus două treimi din marea metropolă. Împăratul Nero a fost acuzat de producerea acestui dezastru, dar acesta a denunțat ca vinovată o comunitate ce se stabilise în regiune, cea a creștinilor.

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Cetățile și orașele medievale erau prevăzute cu turnuri de supraveghere și aceasta nu numai în scopuri defensive, ci și pentru observarea potențialelor incendii.

Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință.

Revoluția industrială[modificare | modificare sursă]

Primele furtunuri pentru pompieri au fost puse la punct de inventatorul olandez Jan Van der Heiden în 1672. Mărimea acestora și modul de racordare sunt valabile și pentru standardele actuale.

În ianuarie 1608, orașul american Jamestown (Virginia) a fost complet distrus de un incendiu. În 1648, în New York este înființată o unitate de "supraveghetori de incendii". Aceștia patrulau prin oraș verificând hornurile clădirilor.

Incendiile care au survenit în Boston în anii 1653 și 1676 au obligat autoritățile să ia măsuri ferme de prevenire.

Pompa manuală pentru stingerea incendiilor a fost realizată în 1725 de londonezul Richard Newsham. Astfel de pompe erau aduse la locul incendiului prin atelaje trase de cai. Mai multe persoane acționau brațelei pompei care putea furniza peste 10 litri de apă pe secundă, la o înălțime de câțiva zeci de metri.

În 1736, Benjamin Franklin înființează la Philadelphia compania Union Fire Company, formată din voluntari. Primii pompieri salariați apar pe teritoriul american abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Pauline von Schwarzenberg, mama premierului austriac Felix zu Schwarzenberg, își pierde viața într-un incendiu survenit la ambasada Austriei din Paris. Acest eveniment tragic îl determină pe Napoleon să pună bazele instituției pompierilor profesioniști în Franța, înființând, la 18 septembrie 1811, un detașament de pompieri, numiți "sapeurs-pompiers".

În Regatul Unit, prima organizație de profil s-a creat în Edinburgh în 1824, urmând ca 8 ani mai târziu o astfel de unitate să apară și în Londra.

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

Primul camion destinat luptei împotriva focului a fost realizat în 1829, dar a fost omologat abia în 1860. Era prevăzut cu motor cu abur și era tras de cai. Pompele cu motoare cu combustie internă au apărut în 1907 în Statele Unite, urmând ca prin 1925 motoarele cu abur să dispară complet din înzestrarea trupelor de pompieri.

Astăzi la lupta împotriva focului participă atât voluntari (mai ales în zonele rurale), cât și profesioniști (aceștia predomină în orașe).

Sarcinile pompierilor[modificare | modificare sursă]

  • prevenirea situațiilor de urgență (incendii, inundații, cutremur, accidente rutiere, alunecări de teren, etc.)
  • informare preventivă
  • pregătirea populației în situații de urgență
  • salvarea victimelor
  • stingerea incendiilor
  • intervenție în situații de urgență
Casca protejează atât împotriva obiectelor ce pot cădea de la înălţime, ci şi împotriva temperaturilor ridicate

Echipament de lucru[modificare | modificare sursă]

  • cască de protecție
  • mască sau vizor
  • costum de protecție
  • bocanci speciali
  • târnăcop
  • levier
  • stație emisie-recepție

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pompier

http://forum.pompierii.info/index.php

Wikţionar
Caută „pompier” în Wikționar, dicționarul liber.

Vezi și[modificare | modificare sursă]