Stație de pompieri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stație de pompieri
Date personale

Stația de pompieri este locul unde subunitatea de pompieri își are clădirea și de unde intervine în zona de competență în caz de situație de urgență.

Caracteristici în România[modificare | modificare sursă]

Autospeciala pentru prima interventie si comanda Detașamentul de Pompieri Cluj-Napoca

.

Stația are în subordine 3 - 4 echipaje de intervenție[1] și în cazul în care aparține serviciilor publice profesioniste, este prevăzută cu o centrală telefonică ce poate fi apelată de populație sau de către alte unități de pompieri prin intermediul numărului unic de urgență 112, pentru diferite misiuni în caz de incendiu.

Stațiile pot fi încadrate cu personal:

  • voluntar organizat în cadrul unui Serviciu Voluntar pentru Situații de Urgență (S.V.S.U.) de la primărie.Serviciul voluntar funcționează la nivel local, iar activitatea acestora este condusă de către primar prin consiliu local care trebuie să asigure echiparea și dotare cu tehnica și echipament individual de protecție a serviciului de pompieri potrivit legii. Pompierii sunt voluntari, excepție făcând șeful de serviciu de pompieri și șoferul de pe autospeciala de pompieri, care trebuie încadrat potrivit legii[2]. Astfel de cazuri se întâlnesc la nivelul unor instituții publice sau în sectoarele de competență ale primăriilor. În localitățile unde nu sânt servicii profesioniste pentru situații de urgență, primarul are obligația să coordoneze organizarea permanentă a intervenției în caz de incendiu la nivelul unității administrativ-teritoriale, să asigure participarea la intervenție a serviciului voluntar de urgență cu mijloacele din dotare și conducerea intervenției, până la stingerea incendiului ori până la sosirea forțelor inspectoratului[3].
  • angajat în cadrul unui serviciu privat pentru situații de urgență (S.P.S.U.) la agenți economici sau instituții publice, condus de șeful serviciului respectiv. Astfel de servicii private se întâlnesc la obiective cu risc mare de incendiu de la caz la caz, iar obiectivele respective este posibil să fie prevăzute cu instalații speciale de stingerea a incendiilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ordin M.A.I. Nr. 360 din 14 septembrie 2004 Criterii de performanța privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situații de urgența - Monitorul Oficial Nr. 958 din 19 octombrie 2004 Site-ul Legex
  2. ^ O.M.A.I. nr. 75 din 27 iunie 2019 Criterii de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență, art.22, alin.3
  3. ^ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, art.14, lit.c

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • H.G. Nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, M.Of.Nr. 885 din 28 septembrie 2004

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]