Aparat respirator

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aparatul respirator la om
Căile respiratorii superioare:
- cavitate nazală
- faringe
- laringe
Căile respiratorii inferioare:
- trahee
- bronhii pulmonari
- plămâni

Aparatul respirator (la animalele superioare) reprezintă totalitatea organelor care contribuie la desfășurarea procesului de respirație. Este alcătuit din căile respiratorii superioare și cele inferioare.

Anatomia[modificare | modificare sursă]

Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:

  • Cavitate nazală - sunt captusite cu mucoasa nazala. Aceasta are o foarte bogata retea de vase cu rol in incalzirea aerului. Ea produce mucu sare umezeste aerul si retine particule straine.
  • Faringe - este organul comun sistemului digestiv si sistemului respirator.
  • Laringe - are in peretele sau numerosi muschi si piese cartilaginoase protectoare. Un cartilaj in forma de frunza ( epiglota ) acopera intrarea substantelor nutritive, inghitite. In interior, peretele laringelui are niste pliuti musculoase, coardele vocale, care prin vibrare creeaza sunete.
  • Trahee - contine in peretele sau inele cartilaginoase suprapuse care tin mereu deschis.
  • Torace
  • Bronhii - au tesut cartilaginos. Mucoasa traheei si bronhiilor produce mucus care retine particulele straine, iarcilii prezenti imping corpurile straine spre iesire, prin miscarea lor permanenta.
  • Saci alveolari - sunt extremitatile bronhiolelor( care nu au cartilaj, dar au tesut muscular neter ).
  • Alveole pulmonare (în plămâni)
  • Sange
  • Celule

Controlul[modificare | modificare sursă]

De reglarea și controlul funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului cerebral, și anume medulla oblongata(bulbul rahidian) și puntea lui Varolio.



Legături externe[modificare | modificare sursă]