Dinu Patriciu

Dinu Patriciu
Naștere	Dan Costache Patriciu 3 august 1950 (1950-08-03) București, România
Naționalitate	Română
Cetățenie	Română
Alma mater	Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București
Ocupație	Om de afaceri
Valori nete	▲ 2,2 miliarde $ (martie 2011)
Copii	2

Dan Costache Patriciu (mai cunoscut sub numele de Dinu Patriciu) (n. 3 august 1950, București, România) este un politician și om de afaceri român, care activează în domeniul petrolier. Conform revistei Forbes, la ora actuală, Dinu Patriciu este cel mai bogat om din România, având o avere de aproximativ 2,2 miliarde USD.

Cariera sa până la Revoluție

Dan Costache Patriciu s-a născut la data de 3 august 1950, în familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelică. Tatăl său, Valeriu Patriciu (1903-1987), a fost inginer în mine, doctor în geologie, geofizică și mineralogie și a lucrat ca geolog-șef, începând din anul 1935, în Societatea Astra Română (societate română cu capital anglo-olandez), o filială a companiei petroliere Royal Dutch Shell. Tatăl său a fost anchetat de către Parchetul Militar din România în scandalul "sondelor deviate", care a făcut valuri timp de doi ani în presa vremii. În acea vreme, Inspectoratul Minier al Statului acuza Societatea Astra Română că exploatează petrol din zone proprietate a statului, cu sonde deviate.

„Așa este, tata a fost petrolist. În momentul în care am luat decizia rațională de a trece spre petrol, de a mă îndrepta spre domeniul energiei, evident că a jucat un rol și copilăria în care auzeam despre mișcări tectonice, sinclinale... și așa mai departe. Dar probabil că exista și un destin”

—Dinu Patriciu

Deși dorea să urmeze artele plastice, la sfatul tatălui său, a ales să dea admitere la arhitectură. Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București în anul 1975, obținând diploma de arhitect. După absolvirea facultății, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerțului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură și design în România și în străinătate.

Apoi, în anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din București. Face meditații la desen tehnic cu cei care doreau să devină arhitecți, având după spusele sale 85 de elevi pe an (printre care și cunoscutul solist al formației Holograf, Dan Bittman, care nu a trecut însă examenul de admitere la institut).

Împreună cu câțiva colegi, câștigă un concurs internațional de arhitectură pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul șeicului Reza. Între anii 1984 și 1990, efectuează mai multe deplasări în Emiratele Arabe Unite, unde participă la realizarea unor proiecte asemănătoare.

În perioada regimului comunist, el a acumulat o vastă experiență în domeniul imobiliar, finalizând peste 40 de proiecte locative și de spații comerciale în România și mai mult de 25 de complexe de lux, clădiri de birouri și hoteluri în Emiratele Arabe Unite.

Revine în România după Revoluția din decembrie 1989, pentru a intra în politică și afaceri: imobiliare, presă, servicii financiare și, în cele din urmă, petrol.

Dinu Patriciu este căsătorit și are doua fiice, Ana și Maria.

Activitatea politică

În anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL. În legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timiș pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administrație centrală și locală, amenajarea teritoriului și urbanism și din Comisia pentru echilibru ecologic și protecția mediului.

După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu și Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înființarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formațiune ce va fi condusă de Patriciu.

În anul 1991, PNL-Aripa Tânără semnează, alături de FSN, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în Guvernul Petre Roman (2) remaniat. Ca urmare a acestei alianțe, Dinu Patriciu devine ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului.

În legislatura următoare (1992-1996), a fost ales ca deputat de Dâmbovița pe listele Convenției Democrate Române. În anul 1993, PNL-AT se transformă în PL '93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului Liberal 1993 și al Partidului Alianței Civice (octombrie 1992 - decembrie 1994) și a făcut parte din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic (până în noiembrie 1995) și din Comisia pentru buget, finanțe și bănci (din noiembrie 1995).

În anul 1996, candidează la funcția de primar general al municipiului București, ca reprezentant al PL '93. Acest partid va fuziona cu PNL în aprilie 1998, iar Călin Popescu Tăriceanu este ales ca vicepreședinte.

Dinu Patriciu devine din nou deputat de Prahova de această dată în legislatura 2000-2004, ca reprezentant al PNL. A făcut parte din Comisia pentru industrii și servicii până la data de 18 iunie 2003, când a demisionat din calitatea de membru al Parlamantului României pe motiv de incompatibilitate și a fost înlocuit de către Adrian Emanuil Semcu.

A fost inițiator al Fundației pentru Libera Inițiativă, prima organizație non-guvernamentală românească de sprijinire a liberei inițiative și a unirii comunităților de afaceri și politice, în vederea susținerii dezvoltării civice.

Dinu Patriciu s-a retras în anul 2003 din Parlament și din viața politică activă pentru a se putea dedica afacerilor, fiind unul dintre cei doar trei parlamentari români care au făcut acest pas atunci când o nouă legislație a făcut ca demnitarii aleși să fie incompatibili cu deținerea de funcții executive în domeniul afacerilor.

Om de afaceri

În februarie 1990, Patriciu a înființat SC Alpha Construcții și Investiții Imobiliare S.A., care a obținut Autorizația de funcționare nr. 1, aceasta fiind prima firmă privată înființată în România postcomunistă. Această primă firmă care avea ca obiect de activitate efectuarea de proiecte de arhitectură avea doar 20 de angajați.

„Este perfect adevărat că eu am înființat prima firmă privată din România de după 1989. Avea șapte de zero și un unu la coadă. Făceam proiectare de arhitectură. Toată lumea făcea proiecte în '90. Toți visam, nu? Și apoi m-am apucat de imobiliare.”

—Dinu Patriciu

Dinu Patriciu a intrat ulterior în afaceri cu petrol, numele său fiind asociat pentru prima dată cu afaceri de combustibil în octombrie 1995, când agenția Mediafax a precizat că "specialiștii IGP cercetează legalitatea contractului de vânzare-cumpărare a unui cargo, tranzacție în care sunt implicați liderii PL '93, Dinu Patriciu și Raymond Luca". Cei doi au fost cercetați pentru evaziune fiscală, dar nu au fost condamnați.

În anul 1996, agenția de presă Reuters îl include pentru prima dată pe Dinu Patriciu într-un top al "noilor îmbogățiți din România" care au făcut rapid avere dupa evenimentele din decembrie 1989.

„Primul milion de dolari l-am obținut din proiectare de arhitectură și dezvoltare imobiliară. Fără legătură cu petrolul. Chestia cu "primul milion de dolari" e un basm, dar e un basm bazat pe realitate. Realitatea este că într-adevăr cu greu faci primul milion, cu greu faci primele zece, și după aia încep să se acumuleze mult mai ușor deoarece capitalismul se bazează pe un vechi proverb românesc - "Ban la ban trage". Nu e deloc liric, așa e realitatea.”

—Dinu Patriciu

Dinu Patriciu este, de asemenea, fondator și președinte al Fundației Dinu Patriciu, organizație non-guvernamentală care își propune să sprijine financiar tinerii talentați aflați în imposibilitatea de a-și definitiva educația.

În septembrie 2009, alături de fostul premier georgian Lado Gurgenidze, Dinu Patriciu a cumpărat prin intermediul unui fond de investiții creat de ei doi, Liberty Capital, a 7-a cea mai mare bancă din Georgia, Banca Populară, pentru suma de 15 milioane dolari. Cei doi au achiziționat 91,28% din capitalul băncii, aceasta fiind prima achiziție facută publică a lui Dinu Patriciu după retragerea lui din acționariatul grupului petrolier Rompetrol.

Lider al Grupului Rompetrol

Inițial, Dinu Patriciu a fost Director al fondului de investiții Romania Moldova Direct Fund (RMDF), un fond de investiții privat cu management american, înființat în 1998, printre ai cărui investitori se aflau Corporația Financiară Internațională (IFC) și Societatea Germană de Investiții și Dezvoltare (DEG), o instituție deținută de guvernul german.

În anul 1998, Dinu Patriciu a achiziționat compania Rompetrol, care avea să-l propulseze ca unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața energetică a României. După ce a condus achiziția Rompetrol SA de către un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administrație de la înființarea acestuia, preluând poziția de director general în 2001.

În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriașilor din România. De asemenea, deține și funcția de președinte al Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR), instituție afiliată la Confederația Patronatelor Europene (UNICE).

În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Președinte al Consiliului de Administrație și Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinațională cu sediul în Olanda, cu operațiuni în 13 țări, având majoritatea activelor și operațiunilor în România, Franța și sud-estul Europei. În anul 2002, el a perfectat cea mai importantă tranzacție pe piața petrolieră din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena.

Dinu Patriciu a contribuit la transformarea Rompetrol dintr-o firmă de servicii petroliere aflată în proprietatea statului într-unul dintre primii 25 de operatori din Uniunea Europeană, în principal printr-un program de achiziții strategice și creștere organică. Acest program a început cu achiziția rafinăriei Vega (1999), continuând cu Petros SA (2000) și achiziția pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), cea mai modernă rafinărie și complex petrochimic din România.

Apoi, Grupul Rompetrol a început un program de extindere la nivel internațional în Balcani, Moldova, Georgia și Ucraina, achiziționând la sfârșitul anului 2005 Grupul Dyneff SA, cel mai mare distribuitor independent de produse petroliere din Franța. Această ultima achiziție, pe lângă dezvoltarea casei de comerț Vector Energy cu sediul în Elveția, a transformat TRG într-un pod care leagă resursele naturale ale Răsăritului cu nevoile de energie ale Occidentului. Grupul Rompetrol a ajuns în anul 2007 să aibă un număr de 7.500 de angajați.

În anul 2006, Topul 300 al revistei Capital îl plasa pe Dinu Patriciu pe locul al șaptelea dintre cei mai bogați români, cu o avere de circa 300-350 de milioane de dolari.

În august 2007, Dinu Patriciu a vândut 75% din acțiunile Rompetrol Holding (el deținând un procent de 80% din acțiuni), care controla Grupul Rompetrol companiei petroliere de stat KazMunaiGaz din Kazahstan. În urma acestei tranzacții, el a rămas în continuare președintele și directorul general al grupului Rompetrol, dar a devenit cel mai bogat român, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vânzarea pachetului deținut la Rompetrol.

El a declarat că va utiliza banii încasați în principal pentru finanțarea unor proiecte în petrol, imobiliar și mass-media. Pe lângă acțiunile deținute la The Rompetrol Group, Patriciu mai deține pachete de acțiuni în numeroase alte entități, cuprinzând printre altele o firmă de construcții și imobiliare și un holding de media.

El a preluat pachetul majoritar de acțiuni de la cotitianul Adevărul, anunțând ample investiții în dezvoltarea acestei afaceri și eventuala deschidere a unui post de televiziune. De asemenea, după propriile afirmații, el ar deține proprietăți imobiliare în România de "sute de milioane", investițiile sale nefiind concentrate în zona Capitalei.

În anul 2009, Patriciu se afla pe poziția 397 din 739 de miliardari ai listei Forbes, averea sa fiind estimată la 1,8 miliarde de dolari (1,3 miliarde euro)

Controverse mediatice

Sponsorizarea PSD

La alegerile locale din anul 2004, Dinu Patriciu a sponsorizat campania electorală pentru primăria generală a municipiului București a lui Mircea Geoană, un social democrat care candida atunci împotriva actualului președinte al României, Traian Băsescu și era și adversar al PNL în campania electorală.

Judecarea și reținerea sa

Dinu Patriciu este unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri din România. El a fost acuzat de spălare de bani și înșelăciune în cazul privatizării Petromidia, iar împreună cu unii din asociații săi, Phil Stephenson și Colin Hart, a fost învinuit de comiterea mai multor infracțiuni economice, printre care și manipularea pieței bursiere.

În seara zilei de 27 mai 2005, după ce dăduse declarații timp de mai multe ore, el a fost reținut de procurori în dosarul penal al privatizării Petromidia, fiind învinuit de infracțiuni de spălare de bani, înșelăciune și evaziune fiscală. A fost dus în arestul Direcției de Cercetări Penale, unde a petrecut câteva ore, fiind pus în libertate în mai puțin de 24 de ore după expirarea mandatului.

La scurt timp după reținerea și eliberarea lui Dinu Patriciu din mai 2005, Camera de Comerț Americană în România (AmCham Romania) a luat atitudine, printr-un comunicat al instituției, semnalând aspecte ce păreau "a fi o încălcare a normelor de procedură și de nerespectare a reglementărilor legale".

Acuzat de manipularea Bursei

Dinu Patriciu a mai fost acuzat și de manipularea pieței bursiere din România cu prilejul listării acțiunilor SC Rompetrol Rafinare SA (fosta rafinărie Petromidia).

Acțiunile Petromidia au fost listate pe Piața Rasdaq până la 11 noiembrie 2003, sub simbol PTRM, ultimul lor preț de tranzacționare fiind de 75.000 lei vechi pe acțiune (la o valoare nominală de 214.220 lei). Ulterior, Rompetrol a decis o splitare a valorii nominale a acțiunilor emise de Rompetrol Rafinare SA, care a devenit 1.000 de lei, ceea ce echivala cu o nouă valoare pe piata de circa 350 lei/acțiune.

La data de 7 aprilie 2004, acțiunile Rompetrol Rafinare (RRC) au fost listat pe Bursa de Valori București, imediat (la ora 10,14) societatea Rompetrol SA (fosta Rafinărie Vega) scoțând la vânzare, prin intermediul Alpha Finance, un pachet de 1.499.675.000 acțiuni RRC la un curs mult subevaluat de 116 lei pe acțiune. Cu patru minute însă, reprezentantul unui off-shore cipriot, Saltville Ltd., Colin Hart, a lansat un ordin de cumpărare, prin aceeași societate de brokeraj, Alpha Finance, a unui pachet de 1 miliard de acțiuni.

Deși Saltville Ltd. era un client nou, care nici nu-și alimentase contul de numerar înainte de cumparare, SSIF Alpha Finance România SA decide să introducă ordinul de cumpărare a 1 miliard de acțiuni. Pentru a-și acoperi datoria față de Alpha Finance, Saltville vinde 550 milioane din acțiunile proaspăt achiziționate, dar la valoari cuprinse între 250 și 300 lei/acțiune. Printre cumpărărotii acțiunilor se numără mai multe societăți de brokeraj și câteva nume cunoscute – Camelia Voiculescu (fiica milionarului Dan Voiculescu), senatorul Attila Verestoy. Saltville Ltd. devine astfel deținătorul a 450 milioane acțiuni Rompetrol obținute gratuit și a 22,5 miliarde lei vechi în cont.

După o săptămână însă, la 15 aprilie 2004, SC Rompetrol SA răscumpără pe piața Deal (unde se tranzacționează pachete mari de acțiuni) un pachet de 252 milioane de acțiuni RRC de la Saltville, dar la cursul de 690 de lei/acțiune. Daca sunt luate in calcul si operatiunile anterioare, pierderea depaseste suma de 200 miliarde lei. Raportat la cursul BNR din 7.04.2004, este vorba despre peste sase milioane de dolari. Pierderile SC Rompetrol SA s-au cifrat astfel la 200 miliarde lei vechi (adică aproximativ 6 milioane de dolari).

În prima săptămână de după listare, o altă societate a grupului, SC Rompetrol Downstream SA, a vândut acțiuni RRC la un curs de 458-670 lei/acțiune. De asemenea, tot la 15 aprilie, și această societate își răscumpără un pachet de 59 milioane acțiuni de la Saltville la cursul de 690 lei/acțiune.

Ca urmare a acestor operațiuni, Saltville Ltd. a câștigat 235 miliarde de lei vechi și a rămas și proprietar a 138,8 milioane de acțiuni RRC (adică 1,0055% din capitalul social al Rompetrol Rafinare SA). De asemenea, și persoanele fizice care cumpăraseră acțiuni de la Satville în 7 aprilie 2004, au început să-și vândă acțiunile începând din 11 aprilie cu 650-700 lei/acțiune. Raportul CNVM consemnează câștiguri de 7,7 miliarde de lei vechi și 28,5 milioane de acțiuni rămase în portofoliu pentru senatorul Attila Verestoy.

Creanța din Libia

Un alt scandal legat de persoana sa se referă la recuperarea ilegală a unei creanțe externe a României în Libia de 85 de milioane de dolari de către reprezentanții Grupului Rompetrol. Astfel, societatea românească de stat Rompetrol a făcut o serie de investiții în Libia în anii '70-'80, prin intermediul societății Rompetrol of Lybia, o filială a societății de stat Rompetrol. După preluarea companiei Rompetrol de către Dinu Patriciu, el a susținut că, în urma privatizării, în patrimoniul Rompetrol SA au intrat nu numai obligațiile, ci și drepturile fostei întreprinderi Rompetrol. Aceasta a cesionat creanța către firma The Rompetrol Group (TRG) pentru 35 de milioane de dolari, urmând apoi un contract de novație cu firma Rompetrol International, controlată tot de Patriciu.

2006

În septembrie 2006, Dinu Patriciu a fost trimis în judecată și acuzat de spălare de bani, delapidare, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, manipularea pieței bursiere, organizarea de grup de criminalitate organizată și alte infracțiuni economice. Alături de el în același dosar au mai fost trimiși în judecată mai multi angajați ai CNVM în frunte cu conducerea instituției. Acuzațiile aduse lui Dinu Patriciu au fost în legatură cu creanța Libia și manipularea pieței de capital.

Vezi și

• Lista românilor după avere

Legături externe

• Fundația Dinu Patriciu
• Evenimentul Zilei, 12 septembrie 2005 - Dinu Patriciu - destinul, petrolul și liberalii
• Cariere, Februarie 2008 - Dinu Patriciu - Petrol pentru EDUCATIE

Interviuri

• VIDEO Dinu Patriciu: „Leul n-are legătură cu economia reală”, 17 august 2009, George Rădulescu, Adevărul