OSI
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
Modelul de Referinţă OSI (engl.: Open Systems Interconnection - Reference Model), pe scurt: OSI, al organizaţiei International Organization for Standardization, numită şi ISO, este o structură de comunicare ierarhică foarte des folosită într-o reţea. Modelul OSI foloseşte 7 aşa-numite straturi pentru a transmite şi primi date eficient şi rapid. Fiecare strat are funcţii clar definite. Internetul este bazat pe acest model.
Cuprins |
[modifică] Nivelurile modelului OSI
Nivelurile modelului OSI şi funcţiunile lor:
7. Aplicaţie (engl.: Application Layer) - Aplicaţia care gestionează transmiterea şi primirea datelor, de ex. FTP, HTTP
6. Prezentare (Presentation Layer) - formatează datele pentru a putea fi utilizate de către aplicaţie
5. Sesiune (Session Layer) - stabileşte, gestionează şi termină sesiunile între aplicaţii
4. Transport (Transport Layer) - se ocupă cu segmentarea datelor primite de la nivelul Sesiune si transmiterea lor in siguranţă catre destinaţie
3. Reţea (Network Layer) - determină calea cea mai scurtă de a ajunge la destinaţie; deasemeni, se ocupă şi de adresarea logică
2. Conexiunea datelor (Data Link Layer) - asigură dirijarea adreselor fizice, topologiei reţelelor, notificarea erorilor şi a cadrelor de biţi.
1. Fizic (Physical Layer) - totalitatea de specificaţii electrice, mecanice, procedurale şi funcţionale pentru asigurarea conexiunii fizice a două sisteme.
[modifică] Exemple de protocoale din Stiva OSI
| 7 | Aplicaţie | ex.: HTTP, SMTP, SNMP, FTP, Telnet, SIP, SSH, NFS, RTSP, XMPP, Whois, ENRP |
| 6 | Prezentare | ex.: XDR, ASN.1, SMB, AFP, NCP |
| 5 | Sesiune | ex.: ASAP, TLS, SSH, ISO 8327 / CCITT X.225, RPC, NetBIOS, ASP, Winsock, BSD sockets |
| 4 | Transport | ex.: TCP, UDP, RTP, SCTP, SPX, ATP, IL |
| 3 | Reţea | ex.: IP, ICMP, IGMP, IPX, BGP, OSPF, RIP, IGRP, EIGRP, ARP, RARP, X.25 (Packet Switching) |
| 2 | Legătura de date | ex.: Token ring, HDLC, Frame relay, ISDN, ATM, 802.11 Wi-Fi, FDDI, PPP |
| 1 | Fizic | ex.: cablu coaxial, radio, fibră optică, cablu bifilar torsadat, fire cupru, Ethernet |
[modifică] Mod de funcţionare
Modul de comunicare pe baza modelului OSI între elementele unei reţele de calculatoare şi alte aparate "inteligente" poate fi înţeles dacă folosim ca exemplu numai 2 participanţi la conversaţie. Pentru a profita de toate posibilităţile de comunicaţie, modelul OSI trebuie să fie implementat în întregime (cu toate cele 7 starturi) în ambele elemente participante. Rezultă următorea schiţă:
| Aplicaţie 1 | <- protocol de apl. -> | Aplicaţie 2 | ||
| Prezentare 1 | <- protocol de prez. -> | Prezentare 2 | ||
| Sesiune 1 | <- protocol de ses. -> | Sesiune 2 | ||
| Transport 1 | <- protocol de transp. -> | Transport 2 | ||
| Reţea 1 | <- protocol de reţea -> | Reţea 2 | ||
| Legătura de date 1 | <- protocol de leg. -> | Legătura de date 2 | ||
| Strat fizic 1 | ========= | ====<=cablu=>==== | ========= | Start fizic 2 |
| Participant 1 | Participant 2 |
Când acum Aplicaţia 1 vrea să "vorbească" cu Aplicaţia 2 foloseşte pentru aceasta unul dintre protocoalele pentru acest strat, de exemplu FTP. Protocoalele de pe fiecare strat prescriu până la ultimul amănunt cum anume se "vorbeşte", ce se spune şi mai ales în ce ordine, astfel ca şi celălalt participant să "înţeleagă" despre ce este vorba. În acest exemplu însă, Aplicaţia 1 nu are legătură directă/fizică cu Aplicaţia 2. O legătura fizică există, dar se află departe - la "fundul" stivei. Metoda Modelului OSI prevede ca ceeace are de zis Aplicaţia 1 către Aplicaţia 2, să fie mai întâi predat printr-o interfaţă specială stratului de mai jos = Prezentare 1. Acest strat "vorbeşte" la rândul său cu stratul său omolog anume Prezentare 2, pentru care se foloseşte de protocolul necesar. Dar nici cele 2 starturi de Prezentare nu sunt legate direct între ele. Startul Prezentare 1 predă atunci cele dorite în jos, stratului Sesiune 1 (iarăşi printr-o interfaţă specializată). Această procedură se continuă în jos până se atinge Stratul fizic 1. Abia acesta posedă o legătură fizică cu participantul 2, de exemplu printr-un cablu. De aici informaţia se propagă la participantul 2 de jos în sus, printr-o serie de interfeţe, până într-un bun sfârşit se atinge stratul Aplicaţie 2, cu care voia iniţial Aplicaţia 1 să "vorbească".
Din punct de vedere al Aplicaţiei 1, ea doar pare că duce o conversaţie directă cu Aplicaţia 2, conform prescripţiilor din protocolul FTP. În relitate ea "vorbeşte" doar cu stratul Prezentare 1, prin interfaţa respectivă. Avantajul acestei metode stratificate este că nici Aplicaţia 1, şi nici programatorul care o scrie (!!!) nu trebuie să cunoască deloc sarcinile şi soluţiile de la celelalte straturi, ci doar una sau 2 interfeţe, în sus şi în jos. În plus, ea nu trebuie modificată reactiv la orice schimbare de pe straturile inferioare. De exemplu, dacă se schimbă cablul de legătură (de la nivelul Stratului fizic), printr-un canal radio. Specific pentru canale radio poate fi rata mare de greşeli de transmisie, care desigur trebuiesc corectate automat, în funcţie de să zicem condiţiile atmosferice, caz care însă nu se întîmplă niciodată la cablul de cupru. Şi cu toate astea, Aplicaţia 1 nu trebuie modificată.
[modifică] Vezi şi
- Modelul OSI - conţine o descriere formală exactă a modelului
