Bestla (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bestla

Bestla fotografiat de sonda spațială Cassini în septembrie 2015
Descoperire
Descoperit deScott S. Sheppard⁠(d)
David C. Jewitt⁠(d)
Jan T. Kleyna⁠(d)
Brian G. Marsden
Dată descoperire2004
Denumiri
Denumire MPCSaturn XXXIX
Pronunție/'best.la/
Nume alternative
S/2004 S 18
Caracteristicile orbitei[1]
20129000 km
Excentricitate0.521
Perioadă orbitală
−1083.6 zile
Înclinație145.2°
SatelițiSaturn
Caracteristici fizice
Diametrul mediu
7+50%
−30%
 km
[2]
14.6238±0.0001 ore[2]
Magnitudinea aparentă
23.8

Bestla /'best.la/ sau Saturn XXXIX este un satelit neregulat retrograd al lui Saturn. Descoperirea sa a fost anunțată de Scott S. Sheppard⁠(d), David C. Jewitt⁠(d), Jan Kleyna⁠(d) și Brian G. Marsden pe 4 mai 2005, din observațiile efectuate între 13 decembrie 2004 și 5 martie 2005.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bestla are aproximativ 7 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Saturn la o distanță medie de 20.192.000 km în 1088 de zile, la o înclinație de 147° față de ecliptică (151° față de ecuatorul lui Saturn), în sens retrograd și cu o excentricitate de 0,5145. [3] Observațiile timpurii din 2005 au sugerat că Bestla avea o excentricitate foarte mare de 0,77. [4] La fel ca mulți dintre sateliții exteriori neregulați ale planetelor gigante, excentricitatea lui Bestla poate varia ca urmare a mecanismului Kozai. Perioada de rotație a lui Bestla este de 14.6238±0.0001 ore.[2] La fel ca Kiviuq, este probabil să fie un binar de contact sau un obiect binar, deoarece curba de lumină are variații puternice în luminozitate și un maxim plat care nu este văzut în ceilalți sateliți neregulați.[5]

Nume[modificare | modificare sursă]

Acest satelit a fost numit în aprilie 2007 după Bestla, o giantesă de brumă din mitologia nordică, care este mama lui Odin.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ S.S. Sheppard (2019), Moons of Saturn, Carnegie Science, on line
  2. ^ a b c Denk, T.; Mottola, S. (). Cassini Observations of Saturn's Irregular Moons (PDF). 50th Lunar and Planetary Science Conference. Lunar and Planetary Institute.  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "LPSC2654" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  3. ^ Jacobson, R.A. (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL/NASA. Accesat în . 
  4. ^ Brian G. Marsden (). „MPEC 2005-J13 : Twelve New Satellites of Saturn”. Minor Planet Center. Accesat în . 
  5. ^ Denk, T.; Mottola, S.; Bottke, W. F.; Hamilton, D. P. (). „The Irregular Satellites of Saturn”. Enceladus and the Icy Moons of Saturn (PDF). 322. University of Arizona Press. pp. 409–434. Bibcode:2018eims.book..409D. doi:10.2458/azu_uapress_9780816537075-ch020. ISBN 9780816537488. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]