Ijiraq (satelit)
| Ijiraq | |
 Imaginile de descoperire ale lui Ijiraq făcute de CFHT(d) în septembrie 2000 | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | J. J. Kavelaars(d) B. J. Gladman(d) |
| Dată descoperire | 2000 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Saturn XXII |
| Pronunție | /i.ji'rak/ |
Nume alternative | S/2000 S 6 |
| Atribute | Ijiraupian, Ijiraqian[1] |
| Caracteristicile orbitei[2] | |
| Epocă 2000 feb. 26.00 | |
| 11.124 Gm | |
| Excentricitate | 0.3163 |
Perioadă orbitală | 451.4 z (1.24 ani) |
| Înclinație | 46.444° * |
| Sateliți | Saturn |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | 13+50% −30% km[3] |
| 13.03±0.14 ore[3] | |
| Albedo | 0.04[4] presupus |
Ijiraq sau Saturn XXII (22), este un mic satelit neregulat prograd al lui Saturn. A fost descoperit de echipa lui Brett Gladman(d), John J. Kavelaars(d), et al. în anul 2000, și a primit denumirea temporară S/2000 S 6. [6] [7] A fost numit în 2003 după ijiraq, o creatură din mitologia inuită. [8]
Orbită[modificare | modificare sursă]
Ijiraq îl orbitează pe Saturn la o distanță medie de 11,1 Gm în 451 de zile pe o orbită foarte asemănătoare cu cea a lui Kiviuq. Se crede că Ijiraq este în rezonanță Kozai: orbita sa reduce ciclic înclinația în timp ce crește excentricitatea și vice versa. Argumentul orbital al pericentrului oscilează în jurul a 90° cu o amplitudine de 60°. [9] Ca Kiviuq și Thrymr, Elementele orbitale ale lui Ijiraq se suprapun puternic cu cele ale lui Phoebe și este probabil să se ciocnească cu Phoebe în viitor.[10]
Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]
În timp ce Ijiraq este membru al grupului Inuit de sateliți neregulați, [11] observații recente au arătat că este în mod distinct mai roșu decât Paaliaq, Siarnaq și Kiviuq. Panta sa spectrală (o măsură a reflectanței corpului în funcție de lungimea de undă) este de două ori mai abruptă decât cea a altor sateliți din grupul inuit (20% la 100 nm), tipic pentru obiectele transneptuniene roșii precum Sedna, dar necunoscut pentru sateliții neregulați. În plus, spectrului ijiraupian (ijiraqan) [1] îi lipsește absorbția slabă de aproape 0,7 μm, atribuită unei posibile hidratări cu apă, întâlnită în ceilalți trei.
Nume[modificare | modificare sursă]
Ijiraq a fost numit în 2003 după ijiraq, o creatură a mitologiei inuite. [8]
Kavelaars, astronom de la Universitatea McMaster, a sugerat acest nume pentru a ajuta nomenclatura astronomică să iasă din rutina greco-romano-renascentistă. A petrecut câteva luni încercând să găsească nume care erau atât multi-culturale, cât și canadiene, consultând savanții amerindieni fără a găsi un nume care i se părea potrivit. În martie 2001, le citea copiilor săi o poveste inuită și a avut o revelație. Ijiraq-ul joacă de-a v-ați ascunselea, ceea ce fac acești mici sateliți ai lui Saturn: sunt greu de găsit și reci ca arctica canadiană (echipa de descoperitori include canadieni, norvegieni și islandezi — nordicitatea este trăsătura lor comună). Kavelaars l-a contactat pe autorul poveștii, Michael Kusugak(d), pentru a-i obține acordul, iar acesta din urmă a sugerat și numele pentru Kiviuq și 90377 Sedna.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b The genitive form of Ijiraq is Ijiraup. Thus the adjectival form could be absolutive(d) Ijiraqian or genitive Ijiraupian, parallel to nominative Venusian and genitive Venerian for Venus. See Inuktitut morphology
- ^ Mean orbital parameters from JPL
- ^ a b Denk, T.; Mottola, S. (). Cassini Observations of Saturn's Irregular Moons (PDF). 50th Lunar and Planetary Science Conference. Lunar and Planetary Institute.
- ^ Scott Sheppard pages
- ^ Grav, T.; Bauer, J. (). „A deeper look at the colors of the saturnian irregular satellites”. Icarus. 191 (1): 267–285. arXiv:astro-ph/0611590
. Bibcode:2007Icar..191..267G. doi:10.1016/j.icarus.2007.04.020.
- ^ IAUC 7521: S/2000 S 5, S/2000 S 6 November 18, 2000 (discovery)
- ^ MPEC 2000-Y14: S/2000 S 3, S/2000 S 4, S/2000 S 5, S/2000 S 6, S/2000 S 10 December 19, 2000 (discovery and ephemeris)
- ^ a b IAUC 8177: Satellites of Jupiter, Saturn, Uranus August 8, 2003 (naming the moon)
- ^ Nesvorn, David; Alvarellos, Jose L. A.; Dones, Luke; Levison, Harold F. (). „Orbital and Collisional Evolution of the Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 126 (1): 398–429. Bibcode:2003AJ....126..398N. doi:10.1086/375461.
- ^ Denk, T.; Mottola, S.; Bottke, W. F.; Hamilton, D. P. (). „The Irregular Satellites of Saturn”. Enceladus and the Icy Moons of Saturn (PDF). 322. University of Arizona Press. pp. 409–434. Bibcode:2018eims.book..409D. doi:10.2458/azu_uapress_9780816537075-ch020. ISBN 9780816537488.
- ^ Gladman, Brett; Kavelaars, J. J.; Holman, Matthew; Nicholson, Philip D.; Burns, Joseph A.; Hergenrother, Carl W.; Petit, Jean-Marc; Marsden, Brian G.; Jacobson, Robert (). „Discovery of 12 satellites of Saturn exhibiting orbital clustering”. Nature. 412 (6843): 163–166. Bibcode:2001Natur.412..163G. doi:10.1038/35084032. PMID 11449267.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||
.jpg)