Sibiel (în germană Budenbach, Biddenbach, în maghiară Szibiel) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de orasul Săliște. Începând cu data de 16 iulie 1973[1] satul Sibiel, alături de alte 13 localități, se declara, experimental, sat de interes turistic denumit "sat turistic"[2].
Obiective turistice și monumente istorice[modificare]
- Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea - cuprinde cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Ardeal (sec. XVIII-XIX).
- Biserica "Sfânta Treime” (sec.XVIII), cu un valoros decor pictat, posedă o importantă colectie de icoane pe sticlă și lemn.
- Aici a existat o Mănăstire (azi rezervatie arheologică), datând din sec.XIV, distrusă în 1786.
- Monumentul Eroilor Români.Relicvă a spiritului de jertfă, crucea din lemn cu incizii ornamentale ridicată în amintirea eroilor căzuți în războiul de independență, este situată în curtea bisericii din sat. A fost dezvelită în anul 1877 și restaurată în anul 1960. Cu o înălțime de 2 m, monumentul a străjuit în fața vechii clădiri cu numele „Pomana“, situată în nordul bisericii din localitate. Clădirea nu mai există în prezent.
-
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea
-
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea
-
-
Troiţă din Sibiel - Detaliu
-
Troiţă din Sibiel - Detaliu
-
Troiţă din Sibiel - Detaliu
-
1826 - Danga pentru vitele din Sibiel(vechi)
-
1826 - Danga pentru vitele din Sibiel(nou)
- ^ Ordinul ministrului turismului nr 744/1973
- ^ Puiu Nistoreanu, Turismul rural, pag. 23-24
|
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sibiului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească” |
|
| Localități principale |
|
|
|
| Scaunul filial al Tălmaciului |
|
|
| Scaunul filial al Săliștei |
|
|
| Alte domenii |
|
|
Sursa 1 împarte Scaunul în localități principale, scaune filiale și alte domenii, iar Sursa 2 nu face precizări.
Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează localitățile principale, exceptând filialele și alte domenii, listă aparținând lui G.E.Müller.
Sursa 3 — diploma regelui Ladislau al V-lea din 1453 care menționeză satul Plopi (vezi aici) ca aparținător Scaunului filial al Tălmaciului. |
|