InuYasha

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
InuYasha
KagomeInuyasha.jpg
Kagome Higurashi si Inuyasha (personaj), cele doua personaje centrale ale seriei InuYasha
戦国お伽草子–犬夜叉
(Sengoku Otogizōshi InuYasha)
Vârstă țintă Shōnen
Gen Aventură; Era Sengoku; Sabie; Comedie; Romantism; Vrăjitorie[1]
Manga
Autor Rumiko Takahashi
Editura Japonia Shogakukan
Publicat în Japonia Weekly Shōnen Sunday
Publicat între 13 Noiembrie, 1996 – 18 Iunie, 2008
Nr. de volume 56
Anime
Regizor Masashi Ikeda (ep 1 - 44)[2]
Yasunao Aoki (ep 45 - 167)[3]
Studio Sunrise
Difuzat inițial pe Japonia Animax, Nippon TV, Yomiuri TV
Difuzat prima data între 16 Octombrie, 2000 – 13 Septembrie, 2004
Nr episoade 167
Anime: InuYasha: The Final Act
Regizor Yasunao Aoki
Scenarist Katsuyuki Sumisawa (eps 1-20, 22-26), Tetsuko Takahashi (ep 21)
Studio Sunrise
Deținator licență Viz Media (Canada, Statele Unite ale Americii)
Difuzat inițial pe Yomiuri TV, TV5
Difuzat prima data între 3 octombrie 2009 – 29 martie 2010
Nr episoade 26

InuYasha sau InuYasha, a Feudal Fairy Tale (戦国御伽草子 犬夜叉 Sengoku Otogizōshi InuYasha?)), este o serie manga și anime japoneză, scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi. A avut premiera în Weekly Shōnen Sunday pe 13 noiembrie 1996 și s-a încheiat pe 18 iunie 2008.

Acținea prezentată în InuYasha este bazată pe aventurile unui semidemon, o adolescentă din Japonia modernă, un călugăr pervers, un demon-vulpe și un exterminator de demoni din perioada Sengoku, pe măsură ce ei caută toate fragmentele Giuvaerului Sacru și încearcă să-l țină departe de răufăcători, în special Naraku.

Seria manga a fost adaptată în două serii anime televizate, produse de Compania Sunrise. Prima serie, cu o emisie de 167 de episoade pe Yomiuri TV, Japonia, a avut loc din 16 octombrie 2000 până pe 13 septembrie 2004; a fost regizată de Masashi Ikeda pentru primele 40 de episoade, iar restul au fost regizate de Yasunao Aoki. Seria secundă, numită InuYasha: The Final Act, a început să fie difuzată din 3 octombrie 2009, pentru a acoperi restul seriei manga și s-a încheiat pe 29 martie 2010.

De-a lungul seriilor, Inuyasha este în mod constant situat între dorința de a avea Giuvaerul Sacru și sentimentele sale pentru Kagome, considerând că latura sa demonică este cea care îi conferă cea mai multă putere; cu toate acestea, se dezvăluie că latura sa umană este cea mai puternică, latură exploatată atunci când Inuyasha găsește sabia Tessaiga. Aceasta poate fi mânuită doar de către o ființă care are compasiune față de oameni sau încearcă să îi protejeze, abilitate dobândită în momentul în care Inu no Taisho a făurit sabia pentru a o proteja pe mama lui Inuyasha[4].

În anul 2001 a fost lansat filmul InuYasha the Movie: Affections Touching Across Time, fiind urmat de InuYasha the Movie: The Castle Beyond the Looking Glass în 2002, InuYasha the Movie: Swords of an Honorable Ruler în 2003 si de InuYasha the Movie: Fire on the Mystic Island în 2004. Un OVA intitulat Kuroi Tessaiga a fost lansat în anul 2008.

În 2002, seria manga a câștigat Premiul Shogakukan Manga pentru cel mai bun titlu shōnen al anului.[5]

Productie[modificare | modificare sursă]

Comparativ cu alte lucrări ale lui Takahashi, Inuyasha a fost ilustrată de către Sunrise, o casă de producție cunoscută pentru acțiunea și animația sa mecha, precum cea din seriile Mobile Suit Gundam[6].

Designul personajelor, deși apropiat de stilul manga abordat de Takahashi, este unul distinctiv și interesant, în special cel al demonilor și monștrilor ilustrați. InuYasha prezintă o multitudine de bestii, fantome, căpcăuni, demoni și alte creaturi supranaturale ce sunt inspirate de ființe din folclorul japonez. Demonii reprezintă entități mitologice ciudate, împrăștiate de-a lungul teritoriei Japoniei; sunt cunoscuți sub diverse nume, însă abilitatea lor de a-și altera înfățișarea și să apară din locuri neobișnuite i-au determinat pe oameni să fie înfricosați de aceștia. Ființe mitologice, demonii pot fi uciși de către cei instruiți, asemeni lui Sango și tribului său de exterminatori de demoni[7]. Chiar și oamenii sau personajele umanoide prezintă companioni supranaturali - o pisică cu coadă dublă, o vacă cu trei ochi sau un raton care se poate metamorfoza[8].

Decorul creat este unul deosebit de frumos, Japonia Feudală fiind recreată în ilustrările pădurilor de bambus, satelor tradiționale și al castelelor; muzica evocă de asemenea timpul antic. Elementele narative conțin o multitudine de informații culturale privind cultura japoneză, legendele și istoria acesteia; totodată, există și referințe frecvente la folclorul japonez, precum în povestea celui de-al doilea film, privitor la Prințesa lunii, Kaguya și tăietorul de bambus ce o descoperă, și cele cinci comori care joacă un rol major în planul Kaguyei[9].

Ca și majoritatea lucrărilor lui Takahashi, InuYasha combină elemente din genuri diferite. Începe cu o poveste bazată pe călătoria în timp - Kagome este adusă într-o lume cu un timp alternat unde devine personaj central, asemeni eroinelor anime din Fushigi Yugi, The Vision of Escaflowne. Totuși, Kagome poate călători înainte și înapoi, între prezent și trecut oricând dorește, înlăturând astfel dorința disperată de a ajunge acasă. În afară de momentele când Fântâna este blocată temporar, eliminând astfel accesul dintre cele două lumi, dificultățile lui Kagome de a menține o viață dublă sunt relativ minore. Problemele ei din lumea modernă includ, de regulă, examenele de la școală, impresiile prietenelor sale despre viața ei personală și amploarea minciunilor bunicului ei, privind starea ei de sănătate, menite să îi motiveze absențele îndelungate. Călătoria în timp îi permite, totodată, să își ajute prietenii în misiunea lor, aducând în trecut mâncare, mijloace de transport (bicicleta), precum și medicamente.

Deși InuYasha poate fi considerată o comedie romantică, asemeni lucrărilor Urusei Yatsura, Maison Ikkoku și Ranma 1/2, elementele dramatice și cele de acțiune sunt mult mai importante pentru această lucrare. Fragmentele de Giuvaer generează diverși combatanți pentru Kagome, Inuyasha și companionii acestora, însă în locul unei căutări progresive ale acestora, grupul ajunge să călătorească într-un mod circular, întorcându-se în mod constant în satul lui Kaede, unde Kagome poate reveni în Japonia modernă. Colectarea Fragmentelor pare o sarcină interminabilă, datorită numărului indeterminat de Fragmente răspândite în timp și spațiu[10].

Punctul forte al acestei serii este distribuția vastă, care permite poveștii să nu degenereze într-o simplă prezentare săptămânală a unor demoni; statutul de semidemon al lui Inuyasha conduce la o dramă privind natura sa umană și impulsurile demonice. Reanimarea supranaturală a iubitei sale Kikyo conduce la un triunghi amoros, complicat de faptul că Kagome este reîncarnarea lui Kikyo; cele două seamănă fizic, cu toate că personalitățile lor diferă - Kagome este o fată modernă, încrezătoare, în timp de Kikyo este mai sobră. Atracția romantică dintre Miroku și Sango o determină pe Sango să iasă din tiparul femeii orientate spre vocația de exterminator de demoni și să aibă diverse accese de gelozie sau furie atunci când călugărul pervers abordează diverse femei pentru a-i naște copii. Pe lângă antagonistul seriei, Naraku, ale cărui origini și motive reprezintă unul din cele mai fascinante aspecte ale lucrării InuYasha, compania care îl înconjoară este constituită din personaje care sunt cu mult mai interesante decât eroii acestei serii. Cu toate acestea, cel mai interesant personaj este fratele lui Inuyasha, Sesshomaru, un demon pur care, în ciuda naturii sale demonice periculoase, începe să arate semne ale umanizării, luând sub tutela sa o copilă[11].

Manga[modificare | modificare sursă]

Scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi, InuYasha a avut premiera în Japonia în 13 noiembrie 1996 ca număr al Shōnen Sunday,[12][13] unde a fost emis până la finalizarea lui în numărul din 18 iunie 2008[14]. Capitolele au fost publicate de Shogakukan în 56 de volume tankōbon, primul volum fiind lansat în mai 1997, iar ultimul în februarie 2009.[15][16] În 2013, un capitol special intitulat "Epilog" a fost publicat în Shōnen Sunday ca și component al unei antologii numite "Heroes Come Back", compuse din scurte povestiri realizate de artiști manga cu scopul strângerii de fonduri pentru victimele arealelor afectate de cutremurul și tsunamiul din Tōhoku.[17][18]

Viz Media a lansat o serie tradusă în engleză pentru America de Nord, stabilind inițial seria sub formatul unei benzi desenate lunare, fiecare număr având două sau trei capitole din seria originală manga, însă acest sistem a fost abandonat în favoarea unor volume broșate cu aceleași diviziuni ale capitolelor ca și în volumele japoneze.

Primul volum broșat a fost lansat în martie 1998. La acea vreme, retipăririle manga de origine americană erau "reflectate" pentru a coincide cu convenția americană de citire a cărților de la stânga la dreapta prin oglindirea lucrării originale; printre alte efecte, acest lucru a cauzat ca personajele dreptace să apară ca fiind stângace. Ulterior, Viz va înceta să întoarcă noile lansări manga, cu toate că InuYasha era deja în proces de tipărire la momentul acestor schimbări. Retipărirea volumelor vechi nu au fost "reîntoarse" pentru a se potrivi cu cele noi.

Viz Media de asemenea a lansat o serie separată de volume "ani-manga", care sunt derivate ale unor capturi de ecran color al episoadelor anime. Aceste volume sunt puțin mai mici decât volumele manga obișnuite, sunt orientate în stilul tradițional japonez de la dreapta la stânga, prezintă coperte noi cu o calitate superioară a paginilor și un preț mai mare față de cele obișnuite. Fiecare volum ani-manga este aranjat în capitole care corespund mai degrabă cu episoadele anime decât cu seria manga.

InuYasha este licențiat pentru lansare în limba regională în Argentina de LARP Editores, Brazilia de Editora JBC,Italia de Star Comics, Franța de Kana, Finlanda, Germania, Norvegia și Polonia deEgmont, Spania de Glénat, Indonezia de Elex Media Komputindo, Mexic deEditorial Vid, Israel de Aruts Hayeladim, Vietnam de NXB Trẻ și Coreea de Sud de Haksan Publishing.

Anime[modificare | modificare sursă]

InuYasha[modificare | modificare sursă]

Bazată pe primele 36 de volume ale seriilor manga,[19] adaptarea anime InuYasha produsă de către Sunrise a avut premiera în Japonia pe postul Animax la data de 16 octombrie 2000, emițând 167 de episoade până la finalizarea sa în 13 septembrie 2004. De asemenea, a fost emis pe Yomiuri TV și Nippon Television.[20] În Asia de Est și Asia de Sud a fost emisă în rețelele Animax adaptate în engleză.

Dublajul în limba engleză a acestui anime a fost licențiată pentru emisie în America de Nord de către Viz Media.[21] Seriile au fost difuzate pe Adult Swim din 31 august 2002 până în 27 octombrie 2006.[22] Un an mai târziu va fi transmis în Canada pe blocul de programe Bionix, ce aparține YTV-ului, din 5 septembrie 2003 până la 1 decembrie 2006.[23]

The Final Act[modificare | modificare sursă]

În numărul 34 al Shōnen Sunday, a fost anunțat că o adaptare anime de 26 de episoade a volumelor de la 36 la finalul seriilor manga va fi făcută de către personalul original și distribuție și că va fi emisă pe postul japonez YTV.[24] În săptămâna ce a urmat, Viz Media a anunțat că licențiase noua adaptare, intitulată Inuyasha: The Final Act (犬夜叉 完結編 Inuyasha Kanketsu-hen?).[25] Premiera seriilor a avut loc la data de 3 octombrie 2009 în Japonia, episoadele fiind difuzate simultan prin intermediul Hulu și Shōnen Sunday în Statele Unite.[26] În alte părți ale Asiei, episoadele au fost difuzate în aceeași săptămână pe Animax-Asia.[27] Emisia seriei anime a fost încheiată la data de 29 martie 2010, având două serii care au un total al episoadelor de 194. Lansarea unei versiuni dublate în engleză de către Viz Media este așteptată în 2011.

Filme[modificare | modificare sursă]

În urma difuzării seriilor InuYasha, au fost lansate patru filme anime, care prezintă șirul original de evenimente, în loc să se bazeze pe manga, episoadele anime fiind scrise de către Katsuyuki Sumisawa.[28] Filmele au fost de asemenea lansate cu subtitrare în engleză, piesele audio dublate către Regiunea 1 de Viz Media, iar regizorul filmelor a fost Toshiyo Shinohara.

Primul film, InuYasha the Movie: Affections Touching Across Time, a fost lansat în Japonia pe 16 decembrie 2001. În acest film, InuYasha, Kagome, Shippo, Sango și Miroku trebuie să îl înfrunte pe Menomaru, un demon readus la viață de către un ciob al Giuvaerului Sacru, pe măsură de aceștia își continuă călătoria de căutare a celorlalte fragmente din Giuvaer. Menomaru este un vechi rival al lui Inu no Taisho, tatăl lui Inuyasha, care are nevoie de puterea sabiei Tessaiga pentru eliberarea energiei strămoșilor săi și pentru a-și intensifica propriile puteri demonice. Copacul Vremurilor, aflat pe proprietatea familiei Higurashi și care l-a menținut pe Inuyasha captiv de către săgeata lui Kikyo, va deveni un rezervor de energie între cele două ere[29].

În al doilea film, InuYasha the Movie: The Castle Beyond the Looking Glass, lansat pe 21 decembrie 2002, grupul îl înfrânge pe Naraku și se reîntorc la viața lor normală, doar pentru a constata că se confruntă cu un alt inamic, numit Kaguya. Este bazat pe povestirea din folclorul japonez, referitoare la Kaguya, prințesa Lunii.

După ce grupul lui Inuyasha reușește să-l învingă pe Naraku, ierarhia demonică va fi deranjată, iar Kaguya se reîntoarce în lumea celor vii pentru a o cuceri. Pe lângă referințele culturale (unele citate poetice ale Împăratului Mikado), principala caracteristică a acestui film o reprezintă reacțiile personajelor față de îndeplinirea sarcinii lor, aceea de a îl invinge pe Naraku[30].

Al treilea film, InuYasha the Movie: Swords of an Honorable Ruler, a fost lansat pe 20 decembrie 2003. Acesta începe cu un flashback ce prezintă nașterea lui Inuyasha și ultima luptă a tatălui său. O sabie extrem de puternică și malefică, numită Sounga, deținută de Inu no Taisho, va fi eliberată din teaca fermecată care o controlează și îl va poseda pe Inuyasha. De-a lungul evenimentelor, se prezintă aspecte privind nașterea lui Inuyasha, precum și relația complexă dintre acesta, Sesshomaru și tatăl lor[31].

Al patrulea film, InuYasha the Movie: Fire on the Mystic Island, a fost lansat pe 23 decembrie 2004. Acțiunea are loc pe un sanctuar insular al unor hibrizi de origine semidemonică, asemeni lui Inuyasha, fermecați pentru a fi ascunși de lumea exterioară și care poate fi accesată doar o dată la 50 de ani. Un grup de demoni cunoscuți ca și Cei Patru Zei ai Războiului preia insula și se folosesc de energia semidemonilor pentru a-și spori propriile puteri; cu toate acestea, legătura specială dintre hibrizii care creaseră insula vor oferi totodată posibilitatea propriei salvări[32].

OVA[modificare | modificare sursă]

Un OVA de 30 de minute, intitulat Black Tessaiga (犬夜叉 黒い鉄砕牙 Kuroi Tessaiga?) a fost prezentat la expoziția "It's a Rumic World" pe 30 iulie 2008 la departamentul Matsuya Ginza din zona de cumpărare a orașului Tokyo, numită Ginza; "It's a Rumic World" a fost un festival dedicat autoarei Rumiko Takahashi și celei de-a 50-a aniversare a Weekly Shonen Sunday[33].

Distribuția din acest OVA este constituit din personalul vocal original al seriilor anime; membrii distributiei au fost convocați din nou pentru înregistrări, ultima lor întâlnire fiind în decembrie 2004, când s-a realizat al patrulea film, InuYasha: Fire on the Mystic Island[34];.

Lucrarea preia o parte din seria manga, care la acel moment nu a fost utilizată în producția anime, fiind anumite întreruperi. DVD-ul a fost lansat în Japonia pe 29 ianuarie 2010, în timpul difuzării televizate a seriei The Final Act, iar Kuroi Tessaiga a fost utilizat ulterior în cadrul episoadelor 14 și 15 din această serie nouă[35], prezentând unele ajustări și diverse secvențe decupate pentru a se potrivi formatului de 20 de minute.

În OVA, Byakuya al Viselor îi va înmâna un fragment din oglinda Kannei lui Sesshomaru, pentru a o folosi asupra Tenseigăi, în scopul imitării abilităților săbii lui Inuyasha. Cei doi frați vor avea o confruntare, urmărită îndeaproape de către Naraku și Byakuya. Acțiunea sa cuprinde aceeași parte a poveștii care poate fi văzută în episodul 14 și 15 al seriei secunde, The Final Act.

Subiectul[modificare | modificare sursă]

Povestea începe cu un flashback către Japonia Feudală, unde semidemonul Inuyasha atacă un sat pentru a fura Giuvaerul Sacru al celor 4 suflete[36], o bijuterie magică ce amplifică puterile purtătorului și poate îndeplini o singură dorință. Inuyasha vrea să folosească bijuteria pentru a se transforma într-un demon, însă este oprit îndată ce preoteasa satului, Kikyo, îl sigilează de copacul sacru Goshinboku cu o săgeată sacră[37]. Fiind rănită foarte grav, Kikyo îi spune surorii ei mai mici, Kaede, să ardă Giuvaerul împreună cu corpul ei, pentru a preveni să cadă în mâinile forțelor malefice.

Se face apoi trecerea la Japonia modernă, unde o adolescentă pe nume Kagome Higurashi trăiește pe terenurile templului Shinto al familiei sale[38]. Când merge către fântână pentru a-și aduce pisica (Buyo) în casă, un demon miriapod țâșnește din fântână și o trage înăuntru[39].

Kagome va ieși într-un ținut sălbatic necunoscut, fără să știe inițial că a călătorit în timp în perioada Sengoku, după 50 de ani de la moartea lui Kikyo. În afară de Fântâna Mâncătorilor de Oase, singurul lucru familiar este Goshinboku. Acolo îl va găsi pe Inuyasha sigilat într-o vrajă a somnului, iar un grup de săteni ostili o vor aduce către satul lor.

Preoteasa lor bătrână, Kaede, o recunoaște pe Kagome ca fiind reîncarnarea surorii ei Kikyo; când sunt atacați de demonul miriapod, Kaede realizează că Giuvaerul Sacru a fost de asemenea renăscut în corpul lui Kagome. Pentru ca demonul să poată fi ucis, Kagome îl eliberează pe Inuyasha, însă după ce îl ucide, Inuyasha dorește să ia Giuvaerul pentru scop personal. Kaede folosește un descântec pentru a-i plasa un rozar la gât, iar Kagome este împuternicită să-l subjuge cu un simplu cuvânt stabilit de ea, și anume "Șezi!"[40].

Giuvaerul Sacru va atrage și mai mulți demoni, iar acesta va fi spart în numeroase fragmente ce se vor dispersa pe tot teritoriul Japoniei. Chiar și cioburile individuale au abilitatea de a conferi putere enormă, iar acestea sunt căutate foarte mult de oameni și demoni deopotrivă. Kagome și Inuyasha pornesc să adune cioburile și să reconstruiască Giuvaerul Sacru. De-a lungul drumului, se vor împrieteni cu Shippo, un mic demon-vulpe; Miroku, un călugăr desfrânat aflat sub un blestem; Sango, un ucigaș de demoni, cu un trecut tragic și companionul ei de încredere, un demon-pisică numit Kirara, care își fac apariția când Inuyasha și prietenii săi apar într-un sat vizitat de Naraku.

Grupul o să întâlnească prieteni și dușmani pe parcursul aventurii, inclusiv fratele mai mare al lui Inuyasha, Sesshomaru; Kikyo, parțial înviată de un fragment al sufletului lui Kagome; Naraku, un semidemon puternic și malefic și principalul antagonist care manipulează conflictul inițial dintre Kikyo și Inuyasha; și un demon lup numit Koga, care este cel mai dedicat rival al lui Inuyasha în dragoste și război.

În cele din urmă, Naraku va dobândi toate cioburile Giuvaerului și îl va reasambla. Deși Inuyasha îl învinge, Naraku își folosește puterea dată de Giuvaer pentru a-și dori ca sufletul lui Kagome să fie închis în el împreună cu sufletul său, pentru a-i permite lui Naraku să supraviețuiască printr-un conflict etern cu ea. Dorința lui Naraku poate fi îndeplinită doar dacă Kagome ar fi manipulată să își dorească ceva în mod egoist pentru a se salva, însă are destulă încredere în Inuyasha, care va veni să o salveze, iar Kagome își va dori ca Giuvaerul să dispară pentru totdeauna.

Kagome este trimisă înapoi în timpul ei, Inuyasha este trimis de asemenea în Japonia Feudală, iar fântâna încetează să mai fie activă. Totuși, după ce Kagome va termina liceul după 3 ani, aceasta realizează că fântâna este activă din nou, permitându-le lui Kagome și Inuyasha să se întâlnească și să se căsătorească. Seriile se încheie cu o narare din partea lui Kagome, care explică evenimentele ce au avut loc în absența ei și viitorul personajelor.

Era Feudală[modificare | modificare sursă]

Era Feudală sau Era războaielor sociale (în japoneză Sengoku Jidai[41]), cuprinsă între anii 1467-1615[42], reprezintă perioada desfășurării acțiunii în seria InuYasha.

Din punct de vedere istoric, Era Feudală japoneză este o perioadă a războaielor civile crude, ce începuseră în 1467 cu Războiul lui Onin și care se încheiase după ce Hideyoshi Toyotomi reușește să unifice Japonia înainte de moartea sa în 1598. Această epocă are drept caracteristică principală încercarea haotică a unor săteni de a se lupta cu demonii, într-o lume unde puterile răului sunt suverane[43]. Acest lucru reflectă actele de trădare și cruzime ce au loc, într-un stat unde legea și ordinea de mult nu mai sunt prezente[43].

Personajele[modificare | modificare sursă]

Personajele principale, episodice si antagonistii din seria InuYasha. Grupul lui Inuyasha(in dreapta imaginii): Kagome Higurashi, Miroku, Sango, Shippo, Kirara; grupul lui Sesshomaru (colt stanga sus): Jaken, Rin (personaj), Kohaku, Totosai. Grupul lui Naraku (in stanga imaginii): Kanna, Kagura, Hakudoshi, Byakuya. In coltul din dreapta-sus: Kikyo, Koga
InuYasha (犬夜叉?)
Inuyasha este un hanyō (semidemon), având ca și părinți un inu-yōkai (犬妖怪? câine-demon) și o muritoare. Stăpânește Tetsusaiga, o sabie supranaturală făurită din unul din colții tatălui său decedat. Când este stăpânită în mod corespunzător, poate ucide 100 de demoni cu o singură lovitură, prin tehnica Kaze no Kizu (Cicatricea Vântului). Datorită sângelui său demonic, Inuyasha se poate vindeca mai rapid în urma rănilor, chiar dacă sunt fatale. În timpul fiecărei nopți cu lună nouă, Inuyasha devine un muritor cu părul negru și ochi căprui, pierzându-și puterile demonice în noaptea respectivă. A fost sigilat de Goshinboku de către săgeata lui Kikyo pentru cincizeci de ani, până când Kagome îl eliberează. Inuyasha poartă un rozar al subjugării care îl forțeaza să răspundă la comanda lui Kagome "Osuwari!", care în traducere înseamna "Sezi!". Urmarea comenzii este indicată de propulsarea lui Inuyasha la pământ. Kaede a plasat rozarul asupra lui Inuyasha pentru că acesta o amenințase pe Kagome că o va ucide dacă aceasta va refuza să îi dea Giuvaerul Celor 4 Suflete.[44]
Kagome Higurashi (日暮 かごめ Higurashi Kagome?)
Kagome este o studentă de 15 ani în clasa a noua. Ea este reîncarnarea lui Kikyo, o miko (preoteasă) care a murit cu cincizeci de ani în urmă, înainte ca Kagome să treacă prin Fântâna Mâncătoare de Oase. Din cauza aceasta, Kagome are puteri spirituale puternice și poate simți cioburile Giuvaerului Shikon, un obiect despre care se spune că echilibrează forțele binelui și al răului. Poate fi o persoană foarte agreabilă, însă totodată poate deveni agresivă sau periculoasă când este provocată.
Miroku ( 弥勒 Miroku?)
Călugăr budist, care călătorește alături de Inuyasha și grupul său în scopul reîntregirii Giuvaerului Sacru și pentru a-l extermina pe Naraku; de-a lungul călătoriilor sale, Miroku va exorciza și extermina demoni, având ca armă un toiag sacru și sutre, însă cea mai puternică arma a sa este Tunelul Vântului (風穴 Kazaana?) încastrată în palma dreaptă- acesta reprezintă un blestem ereditar, transmis prima oară bunicului său de către Naraku. Cu toate că Tunelul Vântului este foarte puternic, datorită puterii mari de absorbție, acesta crește o dată cu trecerea timpului și utilizarea continuă; în cele din urmă, Miroku ar fi consumat de acesta, la fel ca și bunicul său Miyatsu și tatăl său. Cu toate acestea, Miroku reușește să-și sigileze Tunelui Vântului cu ajutorul unui rozar înfășurat în jurul brațului său, iar blestemul poate fi înlăturat doar dacă Naraku este ucis.
Sango ( 珊瑚 Sango?)
Exterminator de demoni (退治屋 taijiya), care se folosește de un bumerang masiv (Hiraikotsu, 飛来骨) construit din oase de demoni, o sabie și diverse otrăvuri în misiunile sale. Este acompaniată de către o felină demonică, numită Kirara. Sango și sătenii ei erau într-o misiune de exterminare a unui demon care atacase castelul unui lord, în timp ce lordul însuși era posedat de către un alt demon. Ulterior, demonul îl va poseda pe Kohaku, fratele mai mic al lui Sango, făcându-l să-și ucidă tatăl și camarazii; realizând că acesta e posedat, Sango va încerca să îl atace pe lord, însă ea și Kohaku vor fi săgetați de către gardienii lordului, vor fi considerați morți și îngropați la ordinele fiului lordului, Kagewaki Hitomi. Sango va fi păcălită de către Naraku să îl atace pe Inuyasha, acuzându-l pentru distrugerea satului ei. Atunci când planul său eșuează, iar Sango se va alătura lui Inuyasha, Naraku îl va reînvia pe Kohaku, controlându-l pe acesta pentru ca emoțiile lui Sango să poată fi manipulate. În timp ce Sango dorește să se răzbune pe Naraku, principalul ei țel este să-și salveze fratele din influența nefastă a lui Naraku.
Kirara ( 云母 Kirara?)
Este o pisică cu două cozi (nekomata) de talie mică, dar care se poate transforma într-un demon mult mai mare și care o însoțește pe Sango; companion loial al acesteia, este cea care îi ajută pe Sango și prietenii săi în momentul când călătoresc (transportându-i în zbor pe spatele ei) sau ajutându-i în lupta contra demonilor. Este prezentată ca fiind și un companion din trecut al lui Midoriko.
Shippo ( 七宝 Shippo?)
Un demon-vulpe orfan, care va încerca să fure Giuvaerul Shikon de la Inuyasha și Kagome, dorind să devină mult mai puternic pentru a răzbuna moartea tatălui său. Deși planul lui eșuează, cei doi îl vor ajuta și acesta va deveni companionul lor. Shippo are aspectul unui băiețel cu unele trăsături evidente de vulpe, precum picioarele, urechile și coada; se poate metamorfoza, însă unele forme ale sale sunt temporare, instabile și ușor ineficiente, datorită cozii. De asemenea, poate crea duplicate, precum și să execute vrăji demonice slabe, trucuri bazate pe diverse jucării, precum titirezul său gigant.
Sesshomaru ( 杀生丸 Sesshomaru?)
Fratele mai mare al lui Inuyasha, un demon-pur extrem de puternic, invulnerabil în luptă și capabil să zboare. Este fiul lui Inu no Taisho și succesorul acestuia. Va încerca să fure sabia Tessaiga de la Inuyasha, pe care îl detestă datorită legăturii sale cu oamenii; va primi o sabie numita Tokijin, construită din colții lui Goshinki, o încarnare a lui Naraku ce mușcase și distruse sabia Tessaiga, în speranța că va egala puterea acestei săbii. Deși urăște oamenii, se va atașa de o copilă numită Rin, iar această compasiune crescândă pentru ea și pentru Kagura îl va determina pe fierarul Totosai să-i îmbunătășească sabia Tenseiga, pentru a putea stăpâni atacul Meidou Zangetsuha ("calea întunecată a ivirii lunii"). Acest atac deschide o cale către lumea de dincolo, trimițând oponenții direct în Iad. Deoarece Naraku a încercat să-l folosească pentru a-l ucide pe Inuyasha, Sesshomaru e determinat să-l extermine pe antagonist.
Kikyo ( 桔梗 Kikyo?)
Preoteasa căreia i-a fost încredințat Giuvaerul Shikon de către exterminatorii de demoni, pentru a-l menține pur și pentru a-l apăra de influențele nefaste. Se va îndrăgosti de Inuyasha și îi va propune să utilizeze Giuvaerul pentru a deveni muritor, și nu un demon deplin, permițându-i astfel să trăiască ca o femeie obișnuită și încetând existența Giuvaerului. Cu toate acestea, Naraku se va deghiza în Inuyasha pentru a-i ataca satul, rănind-o mortal; păcălită de Naraku, Kikyo îl va țintui pe Inuyasha de Copacul Vremurilor, adormindu-l pentru 50 de ani. Înainte ca ea sa moară, îi poruncește surorii ei, Kaede, să ardă Giuvaerul împreună cu corpul ei pentru ca acesta să nu fie o tentație pentru demoni; bijuteria va dispărea, însă va reapărea în momentul în care reîncarnarea lui Kikyo, Kagome Higurashi, va reveni în Era Feudală. Va fi reanimată de către vrăjitoarea Urasue, folosindu-i oasele și pământ din mormântul ei, alături de sufletul lui Kagome.
Naraku ( 奈落 Naraku?)
Principalul antagonist al seriilor, cauzând cea mai mare parte a nefericirii în cadrul personajelor. A fost născut în urmă cu 50 de ani în urma unui pact realizat între banditul Onigumo și o ceată de demoni; Onigumo le-a permis să-i consume trupul paralitic în schimbul mobilității acestora, pentru a putea obține dragostea lui Kikyo. Cu toate acestea, fiind un semidemon, Naraku acționează împotriva dorințelor umane proprii, conducând la moartea lui Kikyo, în speranța că procesul va corupe Giuvaerul Sacru. Spre deosebire de alți semidemoni, Naraku poate alege momentul când își pierde puterile demonice, devenind un cap atașat la o multitudine de demoni, perioada în care renunță la demonii slabi atașați. De-a lungul seriilor, Naraku va crea numeroase ființe subordonate lui, care îl vor ajuta să-și ucidă oponenții și să reunească Fragmentele de Giuvaer, a cărui formă coruptă l-ar ajuta să dobândească putere.

Media[modificare | modificare sursă]

Coloana sonora[modificare | modificare sursă]

Mai multe coloane sonore și cântece ale unor personaje au fost lansate pentru seriile InuYasha de către Avex Mode. Trei single-uri pentru personaje au fost lansate pe 3 august 2005, "Aoki Yasei o Daite" (蒼き野生を抱いて Embrace the Untamed Wilderness?) de către InuYasha împreună cu Kagome, "Kaze no Naka e" (風のなかへ Into the Wind?) de către Miroku, împreună cu Sango și Shippo, și "Gō" ( Fate?) de Sesshomaru, împreună cu Jaken și Rin. Single-urile au ocupat pozițiile 63, 76 și respectiv 79 în topul Oricon.[45][46][47]

Alte trei cântece au fost lansate pe 25 ianuarie 2006, "Rakujitsu" (落日 Setting Sun?) de Naraku, "Tatta Hitotsu no Yakusoku" (たったひとつの約束 That's One Promise?) de Kagome Higurashi și "Abarero!!" (暴れろ!! Go On A Rampage!!?) de Bankotsu și Jakotsu. Single-urile au ocupat pozitia 130, 131 și 112 în clasamentul Oricon.[48][49][50]

Pe 24 martie 2010, Avez a lansat InuYasha Best Song History (犬夜叉 ベストソング ヒストリー Inuyasha Besutosongu Hisutorī?), un best album ce conține toate temele muzicale de început și final utilizate în serii.[20] Albumul a atins poziția cu numărul 20 pe clasamentul Oricon pentru albume și charted pentru șapte săptămâni.[51]

Titlu Episoade Executant Opening/Ending
"Change the world" Episoadele 1 - 34 V6 Opening
"I am" Episoadele 35 - 64 Hitomi Furuya Opening
"Owarinai yume"
(終わりない夢? Neverending Dream)
"Motorod"
Episoadele 65 - 95 Nanase Aikawa Opening
"Grip!" Episoadele 96 - 127 Every Little Thing Opening
"One day, one dream" Episoadele 128 - 153 Tackey & Tsubasa Opening
"Angelus" (アンジェラス) Episoadele 154 - 167 Hitomi Shimatani Opening
"My will" Episoadele 1 - 20,166 si 167 Dream Ending
"Fukai mori" (深い森) Episoadele 21 - 42 Do As Infinity Ending
"Dearest" (大切なあの人) Episoadele 43 - 60 Ayumi Hamasaki Ending
"Every heart - Minna no kimochi"
(Every Heart - ミンナノキモチ Minna no Kimochi)
Episoadele 61 - 85 BoA Ending
"Shinjitsu no uta"
(真実の詩? Song of truth)
Episoadele 86 - 108 Do As Infinity Ending
"Itazurana kiss" (イタズラな) Episoadele 109 - 127 Day after tomorrow Ending
"Come" Episoadele 128 - 146 Namie Amuro Ending
"Brand-new world" Episoadele 147 - 165 V6 Ending
  • InuYasha: Kanketsu-hen
Titlu Episoade Executant Opening/Ending
"Kimi ga inai mirai"
(君がいない未来? A future without you)
Episoadele 1 - 26 Do As Infinity28 Opening
"With you" Episoadele 1 - 9 AAA.2 Ending
"Diamond" Episoadele 10 - 17 alan.2 Ending
"Tooi michi no saki de" (遠い道の先で) Episoadele 18 - 26 Takekawa Ai Ending

Jocuri[modificare | modificare sursă]

InuYasha a fost adaptat într-un joc mobil lansat pentru telefoane ce folosesc Java și Brew la data de 21 iunie 2005,[52], fiind un joc bazat pe Trading card game creat de Score Entertainment, care a fost lansat pe 20 Octombrie 2004, iar următoarele jocuri video pe consolă sunt:

Titlu Consolă Data lansării
InuYasha (InuYasha RPG)
InuYasha(犬夜叉)
PlayStation 27 decembrie 2001
(Japonia)
InuYasha: A Feudal Fairy Tale
InuYasha: Sengoku Otogi Kassen (戦国お伽草子–犬夜叉)
PlayStation 9 aprilie 2003
(America de Nord)
InuYasha: The Secret of the Cursed Mask
InuYasha: Juso no Kamen (犬夜叉 呪詛の仮面)
PlayStation 2 1 noiembrie 2004
(America de Nord)
InuYasha: Feudal Combat
InuYasha: Ōgi-Ranbu (犬夜叉 奥義乱舞)
PlayStation 2 23 august 2005
(America de Nord)
InuYasha: Secret of the Divine Jewel[53] Nintendo DS 23 ianuarie 2007
(America de Nord)
InuYasha: Kagome no Sengoku Nikki
InuYasha: Kagome's Warring States Diary (犬夜叉 〜かごめの戦国日記)
WonderSwan 2 noiembrie 2001
(Japonia)
InuYasha: Fūun Emaki
犬夜叉 風雲絵巻
WonderSwan 27 iulie 2002
(Japonia)
InuYasha: Kagome no Yume Nikki
InuYasha: Kagome's Dream Diary(犬夜叉 かごめの夢日記)
WonderSwan 16 noiembrie 2002
(Japonia)
InuYasha: Naraku no Wana! Mayoi no Mori no Shōtaijō
InuYasha: Naraku's Trap! Invitation to the Forest of Illusion (犬夜叉〜奈落の罠!迷いの森の招待状)
Game Boy Advance 23 ianuarie 2002
(Japonia)

Cărți[modificare | modificare sursă]

Un roman intitulat Shosetsu Inuyasha ( 小说犬夜叉 ) scris de Tomoko Komparu și ilustrat de Rumiko Takahashi, a fost publicat de către Shogakukan in 10 decembrie 2003.[54] În această lucrare se prezintă pentru prima dată istoria familiei Higurashi, în special cea a tatălui lui Kagome (care nu este prezentat decât succint în anime și în manga)[55].

Număr capitol Titlu în japoneză Titlul în limba română
01 Fuinsareta Shounen Băiatul sigilat
02 Yomigaeru Inuyasha Trezirea lui Inuyasha
03 Tama wo Nerau Mono Căutătorii Giuvaerului
04 Shibu-garasu Corbii cadavrelor reanimate
05 Kagome no Ya Săgeata lui Kagome
06 Sakasa-gami no Yura Yura, mânuitoarea firelor de păr
07 Hone-kui no Eido Fântâna Mâncătoare de Oase
08 Kikan Reîntoarcerea acasă
09 Yura no Su Cuibul Yurei
10 Kyuuchi Dilema
11 Tama Uysushi Schimb de suflete

InuYasha: Zusetsutaizan Ōgikaiden (犬夜叉図説大全奥義皆伝, "InuYasha: A Complete Diagram Upanishads Biographies"), cunoscută și ca InuYasha Profiles de Viz Media, este o carte publicată în Shonen Sunday, la data de 15 aprilie 2003. Cartea prezintă numeroase profile ale personajelor din seria InuYasha, precum și teoria Giuvaerului Sacru[56].

Serie live-action[modificare | modificare sursă]

Seria TV în versiunea chineză, Perla Sacră este bazată pe seria manga, având ca distribuție principală pe Gillian Chung și Purba Rgyal[57][58]. În această serie, Mo Yin (ipostaza umană a zeiței Tengshe) era geloasă din cauza popularității surorii sale Xian Yue și deoarece aceasta era iubită de către rege. Mo Yin va complota cu demonul Shi You Ming să o ucidă pe sora sa, iar acest complot conduce la un dezechilibru între lumea Zeilor/Oamenilor/Demonilor, forțele demonice fiind avantajate.

În prezent, reîncarnarea lui Xian Yue, Ding Yao, este o studentă obisnuita ce excelează la istorie; în timp ce-și ajută tatăl (care este arheolog), va găsi Roata cu 9 stele, o declanșează accidental și acest lucru o va trimite înapoi cu 3500 de ani în trecut, în Nan Yue. Regele ținutului Nan Yue va dori să se căsătorească cu ea, datorită asemănării ei cu Xian Yue; Ding Yao părăsește palatul, însă va fi atacată de demoni care urmăresc Vaza Biruitoare de Demoni. Se va ascunde într-un mormânt unde semidemonul Wen Tian este captiv, îl va elibera și acesta o va salva pe Ding Yao. Vaza Biruitoare de Demoni va apărea în mod misterios din interiorul unei figurine de lut cărată de Ding Yao. Din păcate, Ding Yao va sparge în mod accidental vaza, iar alături de Wen Tian va încerca să refacă vaza utilizând perlele sacre pe care zeița Nüwa le-a păstrat după crearea lumii oamenilor.

O scenetă japoneză în format live-action, intitulată Inuyasha a fost prezentată la Teatrul Akasaka ACT în Tokyo, în momentul când seria anime era produsă. Scenariul piesei urmărea firul epic al seriei originale manga Inuyasha, cu mici modificări menite să economisească timp.[59]

Impact[modificare | modificare sursă]

În 2001, seria manga a câștigat Premiul Shogakukan Manga pentru cel mai bun titlu shōnen al anului[5], acordat la a 47-a ediție a acestor decernări[60]. InuYasha a fost clasat pe locul 20 de către TV Asahi în clasamentul celor mai bune 100 de anime în 2006 (pe baza unui sondaj de opinie în Japonia.)[61]

În iunie 2008, seria manga InuYasha a fost vândută în mai mult de 43 de milioane de numere doar în Japonia;[62] volumele individuale ale seriei InuYasha erau populare în Japonia, ocupând locuri fruntașe în clasamentele vânzărilor.[63][64] În America de Nord, volumele manga au apărut ocazional în clasamentele vânzărilor din New York Times[65][66] și Diamond Distributions.[67][68] Mai mult decât atât, în 2005 InuYasha a fost una dintre cele mai căutate serii, conform Lycos.[69]

La ceremoniile de premiere "Anime Awards", organizate de ICv2 in 2004 si 2005, InuYasha a fost câștigătorul categoriei "Property of the Year".[70][71] În sondajele Anime Grand Prix realizate de Animage, InuYasha a apărut de câteva ori la categoria "Best Anime", ocupând poziția a treia în 2003.[72][73]

Cele patru filme lansate au strâns peste 20 de milioane $ în box-office-urile japoneze.[74] La evenimentul American Anime Awards din anul 2007, InuYasha a fost nominalizat la categoriile "Best Cast", "Best Anime Feature" și "Best Long Series".[75] DVD-uri în engleză ale seriei au fost vândute în peste 1 milion de exemplare încă din martie 2003, primul DVD al filmului fiind în fruntea clasamentului VideoScan pentru trei săptămâni.[76] În noiembrie 2004, Viz anunțase că au vândut peste un milion de DVD-uri InuYasha[77]. Mania Entertainment listase producția InuYasha pe locul al șaptelea într-un articol ce nominaliza seriile anime care aveau nevoie de o reîmprospatare, datorită repetiției evenimentelor din acestea.[78]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/anime.php?id=159
  2. ^ http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/anime.php?id=159
  3. ^ http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/anime.php?id=159
  4. ^ The Monster Hunter in Modern Popular Culture, de Heather L. Duda, pagina 35
  5. ^ a b 小学館漫画賞:歴代受賞者” (în Japoneză). Shogakukan. http://comics.shogakukan.co.jp/mangasho/rist.html. Accesat la 19 august 2007. 
  6. ^ http://furinkan.com/iycompanion/intro/index.html
  7. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts ", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 15
  8. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 172
  9. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 172
  10. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 172
  11. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 173
  12. ^ Takahashi, Rumiko (13 noiembrie 1996). „Inuyasha”. Shōnen Sunday (50). ISSN 1236-2409. 
  13. ^ Izawa, Eri (1 decembrie 1996). „Shonen Sunday, 1996 Issue 50. http://www.ex.org/1.x/14-shonen1.html. Accesat la 9 februarie 2010. 
  14. ^ Inuyasha Confirmed to End Next Wednesday in Japan”. Anime News Network. 10 iunie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-06-10/inuyasha-confirmed-to-end-next-wednesday-in-japan. Accesat la 14 februarie 2010. 
  15. ^ 犬夜叉 1 [Inuyasha 1]” (în Japanese). Amazon.com. http://www.amazon.co.jp/dp/409125201X/. Accesat la 9 februarie 2010. 
  16. ^ 犬夜叉 56 [Inuyasha 56]” (în Japanese). Amazon.com. http://www.amazon.co.jp/dp/4091215807/. Accesat la 9 februarie 2010. 
  17. ^ Mikikazu Komatsu (26 decembrie 2012). „Inuyasha" One-Shot Manga Returns in Quake Charity”. Crunchyroll. http://www.crunchyroll.ca/anime-news/2012/12/26/inuyasha-one-shot-manga-returns-in-quake-charity. Accesat la 18 martie 2013. 
  18. ^ ellehaym (8 februarie 2013). „InuYasha returns in a one-shot feature of Shonen Sunday”. Sgcafe. http://sgcafe.com/2013/02/inuyasha-returns-one-shot-feature-shonen-sunday/. Accesat la 18 martie 2013. 
  19. ^ Roman, Annette (4 septembrie 2009). „Correction on Sesshomaru's Tail”. The Rumic World. http://therumicworld.com/blog.php?id=85. Accesat la 8 septembrie 2009. 
  20. ^ a b あゆ・V6ら完全収録! 「犬夜叉」テーマソング集が発売決定 [Ayu, V6 Complete Collection! "Inuyasha" Theme Song Collection Sale Decided]” (în Japanese). Oricon. 23 ianuarie 2010. http://www.oricon.co.jp/news/music/72704/full/. Accesat la 10 februarie 2010. 
  21. ^ Viz at AX”. Anime News Network. 7 iulie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-07-07/viz-at-ax. Accesat la 10 februarie 2010. 
  22. ^ Inu-Yasha On Adult Swim Action!”. Anime News Network. 8 august 2002. http://www.animenewsnetwork.com/news/2002-08-08/inu-yasha-on-adult-swim-action. Accesat la 10 februarie 2010. 
  23. ^ Inu Yasha, St. Seiya on YTV”. Anime News Network. 26 august 2003. http://www.animenewsnetwork.com/news/2003-08-26/inu-yasha-st-seiya-on-ytv. Accesat la 10 februarie 2010. 
  24. ^ Inuyasha's Final Chapters Get TV Anime Green-Lit (Updated)”. Anime News Network. http://www.animenewsnetwork.com/news/2009-07-16/inuyasha-final-chapter-gets-tv-anime-green-lit. Accesat la 15 iulie 2009. 
  25. ^ Viz Adds Inuyasha Final Act, Kekkaishi Anime (Updated)”. Anime News Network. http://www.animenewsnetwork.com/news/2009-07-24/viz-adds-inuyasha-final-act-kekkaishi-anime. Accesat la 24 iulie 2009. 
  26. ^ Viz Media Announces Inuyasha The Final Act Scheduled to Stream in the U.S. Simultaneous to Airing in Japan”. Anime News Network. 28 septembrie 2009. http://www.animenewsnetwork.com/press-release/2009-09-28/viz-media-announces-inuyasha-the-final-act-scheduled-to-stream-in-the-u.s-simultaneous-to-airing-in-japan. Accesat la 10 februarie 2010. 
  27. ^ Tai, Elizabeth (26 iulie 2009). „Sayonara, Inuyasha”. Star Publications (The Star). http://thestar.com.my/lifestyle/story.asp?file=/2009/7/26/lifebookshelf/4380809&sec=lifebookshelf. Accesat la 10 februarie 2010. 
  28. ^ 隅沢克之 のプロフィール [Katsuyuki Sumisawa's Profile]”. All Cinema. http://www.allcinema.net/prog/show_p.php?num_p=132438. Accesat la 10 februarie 2010. 
  29. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 167
  30. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 167
  31. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 167
  32. ^ Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis, pagina 167
  33. ^ New InuYasha Short to Debut at Tokyo's Takahashi Event”. Anime News Network. 9 iulie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-07-09/new-inuyasha-short-to-debut-at-tokyo-takahashi-event. Accesat la 4 septembrie 2008. 
  34. ^ New InuYasha Short to Debut at Tokyo's Takahashi Event”. Anime News Network. 9 iulie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-07-09/new-inuyasha-short-to-debut-at-tokyo-takahashi-event. Accesat la 4 septembrie 2008. 
  35. ^ http://www.animenewsnetwork.com/encyclopedia/anime.php?id=15225
  36. ^ The monster hunter in modern popular culture De Heather L. Duda
  37. ^ The monster hunter in modern popular culture De Heather L. Duda, pagina 35
  38. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 40
  39. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 41
  40. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 26
  41. ^ "The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 20
  42. ^ Understanding Manga and Anime, de Robin E. Brenne, pagina 151
  43. ^ a b " The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts ", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 20
  44. ^ InuYasha anime episodul 2
  45. ^ Aoki Yasei o Daite Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/607115/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  46. ^ Kaze no Naka e Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/607115/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  47. ^ Gō Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/607116/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  48. ^ Rakujitsu Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/631209/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  49. ^ Tatta Hitotsu no Yakusoku Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/631219/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  50. ^ Abarero!! Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/631224/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  51. ^ 犬夜叉 ベストソング ヒストリー” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/859020/1/. Accesat la 26 iunie 2010. 
  52. ^ InuYasha mobile phone game
  53. ^ ign.com
  54. ^ http://www.shogakukan.co.jp/comics/detail/_isbn_4091278116
  55. ^ http://magicalanime.free.fr/index.php?p=artbook#Shousetsu
  56. ^ http://magicalanime.free.fr/index.php?p=artbook#zusetsutaizan
  57. ^ http://www.cnhubei.com/news/ctjb/ctjbsgk/ctjb12/201103/t1645851.shtml
  58. ^ http://gb.cri.cn/27564/2011/03/22/4945s3193966.htm
  59. ^ http://web.archive.org/20010204200900/ks14.tripod.com/yomiuri.html
  60. ^ http://comics.shogakukan.co.jp/mangasho/rist.html
  61. ^ Japan's Favorite TV Anime”. Anime News Network. 13 octombrie 2006. http://www.animenewsnetwork.com/news/2006-10-13/japan's-favorite-tv-anime. Accesat la 3 mai 2009. 
  62. ^ 犬夜叉:高橋留美子のヒット作がついに最終回 12年の物語に幕” (în Japanese). Mainichi Shimbun. 11 iunie 2008. Arhivat din original la 15 aprilie 2009. http://web.archive.org/web/20090415200654/http://mainichi.jp/enta/mantan/archive/news/2008/06/11/20080611mog00m200026000c.html. Accesat la 2 martie 2013. 
  63. ^ Japanese Comic Ranking, October 14–20”. Anime News Network. 22 octombrie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-10-22/japanese-comic-ranking-october-14-20a. Accesat la 26 iunie 2011. 
  64. ^ Japanese Comic Ranking, October 21–27”. Anime News Network. 29 octombrie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-10-29/japanese-comic-ranking-october-21-27. Accesat la 26 iunie 2011. 
  65. ^ New York Times Manga Best Seller List, November 8–14”. Anime News Network. 19 noiembrie 2010. http://www.animenewsnetwork.com/news/2010-11-19/new-york-times-manga-best-seller-list-november-8-14. Accesat la 26 iunie 2011. 
  66. ^ New York Times Manga Best Seller List, May 9–16”. Anime News Network. 21 mai 2010. http://www.animenewsnetwork.com/news/2010-05-21/new-york-times-manga-best-seller-list-may-9-15. Accesat la 26 iunie 2011. 
  67. ^ Top Manga Sales”. Anime News Network. 3 decembrie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-12-03/top-manga-sales. Accesat la 26 iunie 2011. 
  68. ^ Top selling Manga”. Anime News Network. 29 octombrie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-10-29/top-selling-manga. Accesat la 26 iunie 2011. 
  69. ^ Anime Top Searches”. Anime News Network. 22 decembrie 2005. http://www.animenewsnetwork.com/news/2005-12-22/anime-top-searches. Accesat la 26 iunie 2011. 
  70. ^ ICv2 2005 Anime Awards Part 1”. ICv2. 1 octombrie 2006. http://www.icv2.com/articles/news/8047.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  71. ^ ICv2 2004 Anime Awards Part 1”. ICv2. 13 ianuarie 2005. http://www.icv2.com/articles/news/6266.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  72. ^ >>第25回アニメグランプリ [2003年6月号]” (în Japanese). Animage. 1 iunie 2003. http://animage.jp/old/gp/gp_2003.html. Accesat la 11 august 2009. 
  73. ^ 第23回アニメグランプリ [2001年6月号] ” (în Japanese). Animage. 1 iunie 2003. http://animage.jp/old/gp/gp_2001.html. Accesat la 11 august 2009. 
  74. ^ InuYasha – The Final Act Unleashed Same Week as Japan Across Asia on Animax”. Anime News Network. 14 septembrie 2009. http://www.animenewsnetwork.com/press-release/2009-09-14/inuyasha-the-final-act-unleashed-same-week-as-japan-across-asia-on-animax. Accesat la 26 iunie 2011. 
  75. ^ Finalists for the American Anime Awards”. ICv2. 2 august 2007. http://www.icv2.com/articles/news/10043.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  76. ^ InuYasha Movie a DVD Bestseller”. ICv2. 15 octombrie 2004. http://www.icv2.com/articles/news/5859.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  77. ^ 1 Million Inu Yasha DVDs Sold”. Anime News Network. 18 noiembrie 2004. http://www.animenewsnetwork.com/news/2004-11-18/1-million-inu-yasha-dvds-sold. Accesat la 26 iunie 2011. 
  78. ^ Lawerence, Briana (16 februarie 2010). „10 Anime Series That Need a Reboot”. Mania Entertainment. http://www.mania.com/10-anime-series-need-reboot_article_120621.html. Accesat la 16 februarie 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, de Kazuhisa Fujie, Martin Foster
  • Anime Classics Zettai!: 100 Must-see Japanese Animation Masterpieces, de Brian Camp,Julie Davis
  • The monster hunter in modern popular culture, De Heather L. Duda
  • Understanding Manga and Anime, de Robin E. Brenne