InuYasha

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
InuYasha
戦国お伽草子–犬夜叉
(Sengoku Otogizōshi InuYasha)
Vârstă țintă Shōnen
Gen Aventură; Era Sengoku; Sabie; Comedie; Romantism; Vrăjitorie
Manga
Autor Rumiko Takahashi
Editura Japonia Shogakukan
Publicat în Japonia Weekly Shōnen Sunday
Publicat între 13 Noiembrie, 1996 – 18 Iunie, 2008
Nr. de volume 56
Anime
Regizor Masashi Ikeda (ep 1 - 44)
Yasunao Aoki (ep 44 - 167)
Studio Sunrise
Difuzat inițial pe Japonia Animax, Nippon TV, Yomiuri TV
Difuzat prima data între 16 Octombrie, 2000 – 13 Septembrie, 2004
Nr episoade 167
Anime: InuYasha: The Final Act
Regizor Yasunao Aoki
Scenarist Katsuyuki Sumisawa (eps 1-20, 22-26), Tetsuko Takahashi (ep 21)
Studio Sunrise
Deținator licență Viz Media (Canada, Statele Unite ale Americii)
Difuzat inițial pe Yomiuri TV, TV5
Difuzat prima data între 3 octombrie 2009 – 29 martie 2010
Nr episoade 26

InuYasha (犬夜叉?), intitulat complet InuYasha, a Feudal Fairy Tale (戦国御伽草子 犬夜叉 Sengoku Otogizōshi InuYasha?), este o serie manga japoneză, scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi. A avut premiera în Weekly Shōnen Sunday pe 13 noiembrie 1996 și s-a încheiat pe 18 iunie 2008.

Seriile prezintă aventurile unui semidemon, o adolescentă din Japonia modernă, un călugăr pervers, un demon-vulpe și un ucigaș de demoni din perioada Sengoku, pe măsură ce ei caută toate fragmentele Giuvaerului Sacru și încearcă să-l țină departe de răufăcători, în special Naraku.

Seria manga a fost adaptată în două serii anime televizate, produse de Compania Sunrise. Prima serie, cu o emisie de 167 de episoade pe Yomiuri TV, Japonia, a avut loc din 16 octombrie 2000 până pe 13 septembrie 2004; a fost regizată de Masashi Ikeda pentru primele 40 de episoade, iar restul au fost regizate de Yasunao Aoki. Seria secundă, numită InuYasha: The Final Act, a început să fie difuzată din 3 octombrie 2009, pentru a acoperi restul seriei manga și s-a încheiat pe 29 martie 2010.

În 2002, seria manga a câștigat Premiul Shogakukan Manga pentru cel mai bun titlu shōnen al anului.[1]

Cuprins

Subiectul [modificare]

Povestea începe cu un flashback către Japonia Feudală, unde semidemonul Inuyasha atacă un sat pentru a fura Giuvaerul Sacru al celor 4 suflete[2], o bijuterie magică ce amplifică puterile purtătorului și poate îndeplini o singură dorință. Inuyasha vrea să folosească bijuteria pentru a se transforma într-un demon, însă este oprit îndată ce preoteasa satului, Kikyo, îl sigilează de copacul sacru Goshinboku cu o săgeată sacră[3]. Fiind rănită foarte grav, Kikyo îi spune surorii ei mai mici, Kaede, să ardă Giuvaerul împreună cu corpul ei, pentru a preveni să cadă în mâinile forțelor malefice.

Se face apoi trecerea la Japonia modernă, unde o adolescentă pe nume Kagome Higurashi trăiește pe terenurile templului Shinto al familiei sale[4]. Când merge către fântână pentru a-și aduce pisica (Buyo) în casă, un demon miriapod țâșnește din fântână și o trage înăuntru[5].

Kagome va ieși într-un ținut sălbatic necunoscut, fără să știe inițial că a călătorit în timp în perioada Sengoku, după 50 de ani de la moartea lui Kikyo. În afară de Fântâna Mâncătorilor de Oase, singurul lucru familiar este Goshinboku. Acolo îl va găsi pe Inuyasha sigilat într-o vrajă a somnului, iar un grup de săteni ostili o vor aduce către satul lor.

Preoteasa lor bătrână, Kaede, o recunoaște pe Kagome ca fiind reîncarnarea surorii ei Kikyo; când sunt atacați de demonul miriapod, Kaede realizează că Giuvaerul Sacru a fost de asemenea renăscut în corpul lui Kagome. Pentru ca demonul să poată fi ucis, Kagome îl eliberează pe Inuyasha, însă după ce îl ucide, Inuyasha dorește să ia Giuvaerul pentru scop personal. Kaede folosește un descântec pentru a-i plasa un rozar la gât, iar Kagome este împuternicită să-l subjuge cu un simplu cuvânt stabilit de ea, și anume "Șezi!"[6].

Giuvaerul Sacru va atrage și mai mulți demoni, iar acesta va fi spart în numeroase fragmente ce se vor dispersa pe tot teritoriul Japoniei. Chiar și cioburile individuale au abilitatea de a conferi putere enormă, iar acestea sunt căutate foarte mult de oameni și demoni deopotrivă. Kagome și Inuyasha pornesc să adune cioburile și să reconstruiască Giuvaerul Sacru. De-a lungul drumului, se vor împrieteni cu Shippo, un mic demon-vulpe; Miroku, un călugăr desfrânat aflat sub un blestem; Sango, un ucigaș de demoni, cu un trecut tragic și companionul ei de încredere, un demon-pisică numit Kirara, care își fac apariția când Inuyasha și prietenii săi apar într-un sat vizitat de Naraku.

Grupul o să întâlnească prieteni și dușmani pe parcursul aventurii, inclusiv fratele mai mare al lui Inuyasha, Sesshomaru; Kikyo, parțial înviată de un fragment al sufletului lui Kagome; Naraku, un semidemon puternic și malefic și principalul antagonist care manipulează conflictul inițial dintre Kikyo și Inuyasha; și un demon lup numit Koga, care este cel mai dedicat rival al lui Inuyasha în dragoste și război.

În cele din urmă, Naraku va dobândi toate cioburile Giuvaerului și îl va reasambla. Deși Inuyasha îl învinge, Naraku își folosește puterea dată de Giuvaer pentru a-și dori ca sufletul lui Kagome să fie închis în el împreună cu sufletul său, pentru a-i permite lui Naraku să supraviețuiască printr-un conflict etern cu ea. Dorința lui Naraku poate fi îndeplinită doar dacă Kagome ar fi manipulată să își dorească ceva în mod egoist pentru a se salva, însă are destulă încredere în Inuyasha, care va veni să o salveze, iar Kagome își va dori ca Giuvaerul să dispară pentru totdeauna.

Kagome este trimisă înapoi în timpul ei, Inuyasha este trimis de asemenea în Japonia Feudală, iar fântâna încetează să mai fie activă. Totuși, după ce Kagome va termina liceul după 3 ani, aceasta realizează că fântâna este activă din nou, permitându-le lui Kagome și Inuyasha să se întâlnească și să se căsătorească. Seriile se încheie cu o narare din partea lui Kagome, care explică evenimentele ce au avut loc în absența ei și viitorul personajelor.

Era Feudală [modificare]

Era Feudală, sau Era războaielor sociale (în japoneză Sengoku Jidai[7]) reprezintă perioada desfășurării acțiunii în seria InuYasha. Această epocă are drept caracteristică principală încercarea haotică a unor săteni de a se lupta cu demonii, într-o lume unde puterile răului sunt suverane[8]. Acest lucru reflectă actele de trădare și cruzime ce au loc, într-un stat unde legea și ordinea de mult nu mai sunt prezente[9].

Personajele [modificare]

InuYasha (犬夜叉?)
InuYasha este un hanyō (jumatate-demon), rezultat din dragostea unui inu-yōkai (犬妖怪? caine demon) si un om. El manuieste Tetsusaiga, o sabie supranaturala facuta din unul din coltii tatalui sau decedat. Cand este stapanita in mod corespunzator, poate ucide 100 de demoni cu o singura lovitura. Datorita sangelui sau demonic, InuYasha isi poate reveni foarte repede din cauza ranilor, chiar daca sunt fatale. In timpul fiecarei nopti cu luna noua, InuYasha devine un muritor cu parul negru si ochi caprui, pierzandu-si puterile demonice. A fost sigilat de Goshinboku de catre sageata lui Kikyo pentru cincizeci de ani, pana cand Kagome il elibereaza. InuYasha poarta un rozar al subjugarii care îl forteaza sa raspunda la comanda lui Kagome "Osuwari!", care in traducere inseamna "Sezi!". In versiunea engleza, "InuYasha, sezi!" sau "Sezi, baiete!" sunt variantele folosite. Urmarea comenzii este indicata de faptul ca InuYasha este aruncat la pamant. Kaede a plasat rozarul asupra lui InuYasha pentru ca acesta o amenintase pe Kagome ca o va ucide daca aceasta va refuza sa ii dea Giuvaerul Celor 4 Suflete.[10]
Kagome Higurashi (日暮 かごめ Higurashi Kagome?)
Kagome este o studentă de 15 ani în clasa a noua. Ea este reîncarnarea lui Kikyo, o miko (preoteasă) care a murit cu cincizeci de ani în urmă înainte ca Kagome să treacă prin Fântâna Mâncătoare de Oase. Din cauza aceasta, Kagome are puteri spirituale puternice și poate simți cioburile Giuvaerului Shikon, un obiect despre care se spune că echilibrează forțele binelui și al răului. Poate fi o persoană foarte agreabilă, însă totodată poate deveni agresivă sau periculoasă când este provocată.

Media [modificare]

Manga [modificare]

Scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi, InuYasha a avut premiera în Japonia în 13 noiembrie 1996 ca număr al Shōnen Sunday,[11][12] unde a fost emis până la finalizarea lui în numărul din 18 iunie 2008[13] Capitolele au fost publicate de Shogakukan în 56 de volume tankōbon, primul volum fiind lansat în mai 1997, iar ultimul în februarie 2009.[14][15] In 2013, a special "Epilogue" chapter was published in Shōnen Sunday as part of the "Heroes Come Back" Anthology composed of short stories by manga artists to raise funds for recovery of the areas afflicted by the 2011 Tōhoku earthquake and tsunami.[16][17]

Viz Media a lansat o serie tradusă în engleză pentru America de Nord. Inițial, Viz a stabilit seria sub formatul unei benzi desenate lunare, fiecare număr având două sau trei capitole din seria originală manga, însă acest sistem a fost abandonat în favoarea unor volume broșate cu aceleași diviziuni ale capitolelor ca și în volumele japoneze. Primul volum broșat a fost lansat în martie 1998. La acea vreme, retipăririle manga de origine americană erau "întoarse" pentru a coincide cu convenția americană de citire a cărților de la stânga la dreapta prin oglindirea lucrării originale; printre alte efecte, acest lucru a cauzat ca personajele dreptace să apară ca fiind stângace. Ulterior, Viz va înceta să întoarcă noile lansări manga, cu toate că InuYasha era deja în proces de tipărire la momentul acestor schimbări. Retipărirea volumelor vechi nu au fost "reîntoarse" pentru a se potrivi cu cele noi.

Viz Media de asemenea a lansat o serie separată de volume "ani-manga", care sunt derivate ale unor capturi de ecran color al episoadelor anime. Aceste volume sunt puțin mai mici decât volumele manga obișnuite, sunt orientate în stilul tradițional japonez de la dreapta la stânga, prezintă coperte noi cu o calitate superioară a paginilor și un preț mai mare față de cele obișnuite. Fiecare volum ani-manga este aranjat în capitole care corespund mai degrabă cu episoadele anime decât cu seria manga.

InuYasha este licențiat pentru lansare în limba regională în Argentina de LARP Editores, Brazilia de Editora JBC, Italia de Star Comics, Franța de Kana, Finlanda, Germania, Norvegia și Polonia de Egmont, Spania de Glénat, Indonezia de Elex Media Komputindo, Mexic de Editorial Vid, Israel de Aruts Hayeladim, Vietnam de NXB Trẻ și Coreea de Sud de Haksan Publishing.

Anime [modificare]

InuYasha [modificare]

Bazată pe primele 36 de volume ale seriilor manga,[18] adaptarea anime InuYasha produsă de către Sunrise a avut premiera în Japonia pe postul Animax la data de 16 octombrie 2000, emițând 167 de episoade până la finalizarea sa în 13 septembrie 2004. De asemenea, a fost emis pe Yomiuri TV și Nippon Television.[19] În Asia de Est și Asia de Sud a fost emisă în rețelele Animax adaptate în engleză.

Dublajul în limba engleză a acestui anime a fost licențiată pentru emisie în America de Nord de către Viz Media.[20] Seriile au fost difuzate pe Adult Swim din 31 august 2002 până în 27 octombrie 2006.[21] Un an mai târziu va fi transmis în Canada pe blocul de programe Bionix, ce aparține YTV-ului, din 5 septembrie 2003 până la 1 decembrie 2006.[22]

The Final Act [modificare]

În numărul 34 al Shōnen Sunday, a fost anunțat că o adaptare anime de 26 de episoade a volumelor de la 36 la finalul seriilor manga va fi făcută de către personalul original și distribuție și că va fi emisă pe postul japonez YTV.[23] În săptămâna ce a urmat, Viz Media a anunțat că licențiase noua adaptare, intitulată Inuyasha: The Final Act (犬夜叉 完結編 Inuyasha Kanketsu-hen?).[24] Premiera seriilor a avut loc la data de 3 octombrie 2009 în Japonia, episoadele fiind difuzate simultan prin intermediul Hulu și Shōnen Sunday în Statele Unite.[25] În alte părți ale Asiei, episoadele au fost difuzate în aceeași săptămână pe Animax-Asia.[26] Emisia seriei anime a fost încheiată la data de 29 martie 2010, având două serii care au un total al episoadelor de 194. Lansarea unei versiuni dublate în engleză de către Viz Media este așteptată în 2011.

Filme [modificare]

Seriile au dat naștere la patru filme anime, care prezintă șirul original de evenimente, în loc să se bazeze pe manga, episoadele anime fiind scrise de către Katsuyuki Sumisawa.[27] Filmele au fost de asemenea lansate cu subtitrare în engleză și piesele audio dublate către Regiunea 1 de Viz Media. Regizorul filmelor a fost Toshiyo Shinohara.

Primul film, InuYasha the Movie: Affections Touching Across Time, a fost lansat în Japonia pe 16 decembrie 2001. În film InuYasha, Kagome, Shippo, Sango și Miroku trebuie să îl înfrunte pe Menomaru, un demon readus la viață de către un ciob al Giuvaerului Sacru, pe măsură de aceștia își continuă călătoria de căutare a celorlalte fragmente din Giuvaer. În al doilea film, InuYasha the Movie: The Castle Beyond the Looking Glass, lansat pe 21 decembrie 2002, grupul îl înfrânge pe Naraku și se reîntorc la viața lor normală, doar pentru a constata că se confruntă cu un alt inamic, numit Kaguya. Al treilea film, InuYasha the Movie: Swords of an Honorable Ruler, a fost lansat pe 20 decembrie 2003. În acesta, o a treia sabie a tatălui lui Inuyasha, numită So'unga, este dezlănțuită din sigiliul său vechi de secole și caută să distrugă Pământul, forțându-i pe Inuyasha și Sesshomaru să lucreze împreună pentru a o opri. Al patrulea film, InuYasha the Movie: Fire on the Mystic Island, a fost lansat pe 23 decembrie 2004, prezentându-i pe Inuyasha și prietenii săi încercând să salveze niște copii captivi pe misterioasa insula Houraijima datorită mâniei celor 4 zei, the Shitoushin (sau "Cei Patru Zei ai Războiului").

CD-uri [modificare]

Mai multe coloane sonore și cântece ale unor personaje au fost lansate pentru serii de către Avex Mode. Trei single-uri pentru personaje au fost lansate pe 3 august 2005, "Aoki Yasei o Daite" (蒼き野生を抱いて Embrace the Untamed Wilderness?) de către InuYasha împreună cu Kagome, "Kaze no Naka e" (風のなかへ Into the Wind?) de către Miroku, împreună cu Sango și Shippo, și "Gō" ( Fate?) de Sesshomaru, împreună cu Jaken și Rin. Single-urile au ocupat pozițiile 63, 76 și respectiv 79 în topul Oricon.[28][29][30] Alte trei cântece au fost lansate pe 25 ianuarie 2006, "Rakujitsu" (落日 Setting Sun?) de Naraku, "Tatta Hitotsu no Yakusoku" (たったひとつの約束 That's One Promise?) de Kagome Higurashi și "Abarero!!" (暴れろ!! Go On A Rampage!!?) de Bankotsu și Jakotsu. Single-urile au ocupat pozitia 130, 131 și 112 în clasamentul Oricon.[31][32][33]

Pe 24 martie 2010, Avez a lansat InuYasha Best Song History (犬夜叉 ベストソング ヒストリー Inuyasha Besutosongu Hisutorī?), un best album ce conține toate temele muzicale de început și final utilizate în serii.[19] Albumul a atins poziția cu numărul 20 pe clasamentul Oricon pentru albume și charted pentru șapte săptămâni.[34]

Jocuri [modificare]

InuYasha a fost adaptat într-un joc mobil lansat pentru telefoane ce folosesc Java și Brew la data de 21 iunie 2005,[35], fiind un joc bazat pe Trading card game creat de Score Entertainment, care a fost lansat pe 20 Octombrie 2004, iar următoarele jocuri video pe consolă sunt:

Titlu Consolă Data lansării Note
InuYasha (InuYasha RPG) PlayStation 27 decembrie 2001
(Japonia)
Titlu în japoneză: InuYasha (犬夜叉)
InuYasha: A Feudal Fairy Tale PlayStation 9 aprilie 2003
(America de Nord)
Titlu în japoneză: InuYasha: Sengoku Otogi Kassen (戦国お伽草子–犬夜叉)
InuYasha: The Secret of the Cursed Mask PlayStation 2 1 noiembrie 2004
(America de Nord)
Titlu în japoneză: InuYasha: Juso no Kamen (犬夜叉 呪詛の仮面)
InuYasha: Feudal Combat PlayStation 2 23 august 2005
(America de Nord)
Titlu în japoneză: InuYasha: Ōgi-Ranbu (犬夜叉 奥義乱舞)
InuYasha: Secret of the Divine Jewel Nintendo DS 23 ianuarie 2007
(America de Nord)
Doar în engleză[36]
InuYasha: Kagome no Sengoku Nikki (犬夜叉 〜かごめの戦国日記 InuYasha: Kagome's Warring States Diary?) WonderSwan 2 noiembrie 2001
(Japonia)
Doar în japoneză.
InuYasha: Fūun Emaki (犬夜叉 風雲絵巻?) WonderSwan 27 iulie 2002
(Japonia)
Doar în japoneză.
InuYasha: Kagome no Yume Nikki (犬夜叉 かごめの夢日記 InuYasha: Kagome's Dream Diary?) WonderSwan 16 noiembrie 2002
(Japonia)
Doar în japoneză.
InuYasha: Naraku no Wana! Mayoi no Mori no Shōtaijō (犬夜叉〜奈落の罠!迷いの森の招待状 InuYasha: Naraku's Trap! Invitation to the Forest of Illusion?) Game Boy Advance 23 ianuarie 2002
(Japonia)
Doar în japoneză.

OVA [modificare]

Un OVA de 30 de minute, intitulat Black Tessaiga ( Kuroi Tessaiga?) a fost prezentat la expoziția "It's a Rumic World" pe 30 iulie 2008 la departamentul Matsuya Ginza din zona de cumpărare a orașului Tokyo, numită Ginza. Distribuția din acest OVA este constituit din personalul vocal original al seriilor anime.[37] Acțiunea sa cuprinde aceeași parte a poveștii care poate fi văzută în episodul 14 și 15 al seriei secunde, The Final Act.

Roman [modificare]

Un roman, scris de Tomoko Komparu și ilustrat de Rumiko Takahashi, a fost publicat de către Shogakukan.[38]

Live action series [modificare]

The Chinese TV series The Holy Pearl is loosely based on the manga. It stars Gillian Chung and Purba Rgyal in lead roles.[39][40]

Live action play [modificare]

A Japanese, live action play titled Inuyasha was shown in the Akasaka ACT Theater in Tokyo around the time the anime was first in production. The play's script follows the general plot line of the original Inuyasha manga, with a few minor changes to save time.[41]

Impact [modificare]

În 2002, seria manga a câștigat Premiul Shogakukan Manga pentru cel mai bun titlu shōnen al anului.[1]

InuYasha a fost clasat pe locul 20 de către TV Asahi în clasamentul celor mai bune 100 de anime în 2006 (pe baza unui sondaj de opinie în Japonia.)[42]

As of June 2008, InuYasha manga has sold more than 43 million copies in Japan alone;[43] individual volumes from InuYasha have been popular in Japan, taking high places in rankings listing sales.[44][45] In 2001, the manga won the Shogakukan Manga Award for best shōnen manga title of the year.[1] In North America, the manga volumes have appeared various times in the New York Times[46][47] and Diamond Distributions top selling lists.[48][49] Moreover, in 2005 InuYasha was one of the most researched series according to Lycos.[50]

The anime of InuYasha was ranked twenty by TV Asahi of the 100 best anime series in 2006 based on an online survey in Japan.[51] In ICv2's "Anime Awards" from both 2004 and 2005, the series was the winner in the category of "Property of the Year".[52][53] In the Anime Grand Prix polls by Animage, InuYasha has appeared various times in the category of "Best Anime", taking third place in 2003.[54][55] The four films have earned together over US$20 million in Japanese box offices.[56] In the American Anime Awards from 2007, InuYasha was a nominee in the categories of "Best Cast", "Best Anime Feature" and "Best Long Series".[57] The English DVDs from the series have sold over 1,000,000 copies ever since March 2003 with the first film's DVD topping the VideoScan anime bestseller list for three weeks.[58] By November 2004, Viz announced they had sold over one million InuYasha DVDs.[59] Mania Entertainment also listed the series seventh in an article ranking anime series that required a reboot, criticizing the series' repetitiveness.[60]

Referințe [modificare]

  1. ^ a b c 小学館漫画賞:歴代受賞者” (în Japoneză). Shogakukan. http://comics.shogakukan.co.jp/mangasho/rist.html. Accesat la 19 august 2007. 
  2. ^ The monster hunter in modern popular culture De Heather L. Duda
  3. ^ The monster hunter in modern popular culture De Heather L. Duda, pagina 35
  4. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 40
  5. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 41
  6. ^ The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts, De Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 26
  7. ^ "The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 20
  8. ^ " The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts ", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 20
  9. ^ " The Inu-yasha Experience: Fiction, Fantasy And Facts ", de Kazuhisa Fujie,Martin Foster, pagina 20
  10. ^ InuYasha anime episodul 2
  11. ^ Takahashi, Rumiko (13 noiembrie 1996). „Inuyasha”. Shōnen Sunday (50). ISSN 1236-2409. 
  12. ^ Izawa, Eri (1 decembrie 1996). „Shonen Sunday, 1996 Issue 50. http://www.ex.org/1.x/14-shonen1.html. Accesat la 9 februarie 2010. 
  13. ^ Inuyasha Confirmed to End Next Wednesday in Japan”. Anime News Network. 10 iunie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-06-10/inuyasha-confirmed-to-end-next-wednesday-in-japan. Accesat la 14 februarie 2010. 
  14. ^ 犬夜叉 1 [Inuyasha 1]” (în Japanese). Amazon.com. http://www.amazon.co.jp/dp/409125201X/. Accesat la 9 februarie 2010. 
  15. ^ 犬夜叉 56 [Inuyasha 56]” (în Japanese). Amazon.com. http://www.amazon.co.jp/dp/4091215807/. Accesat la 9 februarie 2010. 
  16. ^ Mikikazu Komatsu (26 decembrie 2012). „Inuyasha" One-Shot Manga Returns in Quake Charity”. Crunchyroll. http://www.crunchyroll.ca/anime-news/2012/12/26/inuyasha-one-shot-manga-returns-in-quake-charity. Accesat la 18 martie 2013. 
  17. ^ ellehaym (8 februarie 2013). „InuYasha returns in a one-shot feature of Shonen Sunday”. Sgcafe. http://sgcafe.com/2013/02/inuyasha-returns-one-shot-feature-shonen-sunday/. Accesat la 18 martie 2013. 
  18. ^ Roman, Annette (4 septembrie 2009). „Correction on Sesshomaru's Tail”. The Rumic World. http://therumicworld.com/blog.php?id=85. Accesat la 8 septembrie 2009. 
  19. ^ a b あゆ・V6ら完全収録! 「犬夜叉」テーマソング集が発売決定 [Ayu, V6 Complete Collection! "Inuyasha" Theme Song Collection Sale Decided]” (în Japanese). Oricon. 23 ianuarie 2010. http://www.oricon.co.jp/news/music/72704/full/. Accesat la 10 februarie 2010. 
  20. ^ Viz at AX”. Anime News Network. 7 iulie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-07-07/viz-at-ax. Accesat la 10 februarie 2010. 
  21. ^ Inu-Yasha On Adult Swim Action!”. Anime News Network. 8 august 2002. http://www.animenewsnetwork.com/news/2002-08-08/inu-yasha-on-adult-swim-action. Accesat la 10 februarie 2010. 
  22. ^ Inu Yasha, St. Seiya on YTV”. Anime News Network. 26 august 2003. http://www.animenewsnetwork.com/news/2003-08-26/inu-yasha-st-seiya-on-ytv. Accesat la 10 februarie 2010. 
  23. ^ Inuyasha's Final Chapters Get TV Anime Green-Lit (Updated)”. Anime News Network. http://www.animenewsnetwork.com/news/2009-07-16/inuyasha-final-chapter-gets-tv-anime-green-lit. Accesat la 15 iulie 2009. 
  24. ^ Viz Adds Inuyasha Final Act, Kekkaishi Anime (Updated)”. Anime News Network. http://www.animenewsnetwork.com/news/2009-07-24/viz-adds-inuyasha-final-act-kekkaishi-anime. Accesat la 24 iulie 2009. 
  25. ^ Viz Media Announces Inuyasha The Final Act Scheduled to Stream in the U.S. Simultaneous to Airing in Japan”. Anime News Network. 28 septembrie 2009. http://www.animenewsnetwork.com/press-release/2009-09-28/viz-media-announces-inuyasha-the-final-act-scheduled-to-stream-in-the-u.s-simultaneous-to-airing-in-japan. Accesat la 10 februarie 2010. 
  26. ^ Tai, Elizabeth (26 iulie 2009). „Sayonara, Inuyasha”. Star Publications (The Star). http://thestar.com.my/lifestyle/story.asp?file=/2009/7/26/lifebookshelf/4380809&sec=lifebookshelf. Accesat la 10 februarie 2010. 
  27. ^ 隅沢克之 のプロフィール [Katsuyuki Sumisawa's Profile]”. All Cinema. http://www.allcinema.net/prog/show_p.php?num_p=132438. Accesat la 10 februarie 2010. 
  28. ^ Aoki Yasei o Daite Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/607115/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  29. ^ Kaze no Naka e Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/607115/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  30. ^ Gō Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/607116/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  31. ^ Rakujitsu Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/631209/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  32. ^ Tatta Hitotsu no Yakusoku Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/631219/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  33. ^ Abarero!! Oricon Profile” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://contents.oricon.co.jp/music/release/d/631224/1/. Accesat la 8 februarie 2010. 
  34. ^ 犬夜叉 ベストソング ヒストリー” (în Japanese). Oricon Style. Oricon. http://www.oricon.co.jp/music/release/d/859020/1/. Accesat la 26 iunie 2010. 
  35. ^ InuYasha mobile phone game
  36. ^ ign.com
  37. ^ New InuYasha Short to Debut at Tokyo's Takahashi Event”. Anime News Network. 9 iulie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-07-09/new-inuyasha-short-to-debut-at-tokyo-takahashi-event. Accesat la 4 septembrie 2008. 
  38. ^ http://www.shogakukan.co.jp/comics/detail/_isbn_4091278116
  39. ^ http://www.cnhubei.com/news/ctjb/ctjbsgk/ctjb12/201103/t1645851.shtml
  40. ^ http://gb.cri.cn/27564/2011/03/22/4945s3193966.htm
  41. ^ http://ks14.tripod.com/yomiuri.html
  42. ^ Japan's Favorite TV Anime”. Anime News Network. 13 octombrie 2006. http://www.animenewsnetwork.com/news/2006-10-13/japan's-favorite-tv-anime. Accesat la 3 mai 2009. 
  43. ^ 犬夜叉:高橋留美子のヒット作がついに最終回 12年の物語に幕” (în Japanese). Mainichi Shimbun. 11 iunie 2008. Arhivat din original la 15 aprilie 2009. http://web.archive.org/web/20090415200654/http://mainichi.jp/enta/mantan/archive/news/2008/06/11/20080611mog00m200026000c.html. Accesat la 2 martie 2013. 
  44. ^ Japanese Comic Ranking, October 14–20”. Anime News Network. 22 octombrie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-10-22/japanese-comic-ranking-october-14-20a. Accesat la 26 iunie 2011. 
  45. ^ Japanese Comic Ranking, October 21–27”. Anime News Network. 29 octombrie 2008. http://www.animenewsnetwork.com/news/2008-10-29/japanese-comic-ranking-october-21-27. Accesat la 26 iunie 2011. 
  46. ^ New York Times Manga Best Seller List, November 8–14”. Anime News Network. 19 noiembrie 2010. http://www.animenewsnetwork.com/news/2010-11-19/new-york-times-manga-best-seller-list-november-8-14. Accesat la 26 iunie 2011. 
  47. ^ New York Times Manga Best Seller List, May 9–16”. Anime News Network. 21 mai 2010. http://www.animenewsnetwork.com/news/2010-05-21/new-york-times-manga-best-seller-list-may-9-15. Accesat la 26 iunie 2011. 
  48. ^ Top Manga Sales”. Anime News Network. 3 decembrie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-12-03/top-manga-sales. Accesat la 26 iunie 2011. 
  49. ^ Top selling Manga”. Anime News Network. 29 octombrie 2001. http://www.animenewsnetwork.com/news/2001-10-29/top-selling-manga. Accesat la 26 iunie 2011. 
  50. ^ Anime Top Searches”. Anime News Network. 22 decembrie 2005. http://www.animenewsnetwork.com/news/2005-12-22/anime-top-searches. Accesat la 26 iunie 2011. 
  51. ^ Japan's Favorite TV Anime”. Anime News Network. 13 octombrie 2006. http://www.animenewsnetwork.com/news/2006-10-13/japan's-favorite-tv-anime. Accesat la 3 mai 2009. 
  52. ^ ICv2 2005 Anime Awards Part 1”. ICv2. 1 octombrie 2006. http://www.icv2.com/articles/news/8047.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  53. ^ ICv2 2004 Anime Awards Part 1”. ICv2. 13 ianuarie 2005. http://www.icv2.com/articles/news/6266.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  54. ^ >>第25回アニメグランプリ [2003年6月号]” (în Japanese). Animage. 1 iunie 2003. http://animage.jp/old/gp/gp_2003.html. Accesat la 11 august 2009. 
  55. ^ 第23回アニメグランプリ [2001年6月号] ” (în Japanese). Animage. 1 iunie 2003. http://animage.jp/old/gp/gp_2001.html. Accesat la 11 august 2009. 
  56. ^ InuYasha – The Final Act Unleashed Same Week as Japan Across Asia on Animax”. Anime News Network. 14 septembrie 2009. http://www.animenewsnetwork.com/press-release/2009-09-14/inuyasha-the-final-act-unleashed-same-week-as-japan-across-asia-on-animax. Accesat la 26 iunie 2011. 
  57. ^ Finalists for the American Anime Awards”. ICv2. 2 august 2007. http://www.icv2.com/articles/news/10043.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  58. ^ InuYasha Movie a DVD Bestseller”. ICv2. 15 octombrie 2004. http://www.icv2.com/articles/news/5859.html. Accesat la 26 iunie 2011. 
  59. ^ 1 Million Inu Yasha DVDs Sold”. Anime News Network. 18 noiembrie 2004. http://www.animenewsnetwork.com/news/2004-11-18/1-million-inu-yasha-dvds-sold. Accesat la 26 iunie 2011. 
  60. ^ Lawerence, Briana (16 februarie 2010). „10 Anime Series That Need a Reboot”. Mania Entertainment. http://www.mania.com/10-anime-series-need-reboot_article_120621.html. Accesat la 16 februarie 2010. 

Legături externe [modificare]

Bibliografie [modificare]