Grad de comparaţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gramatică

Morfologie

Categorie gramaticală

• Aspect

• Caz

• Gen

• Grad de comparaţie

• Număr

Parte de vorbire

Flexibilă

Neflexibilă

• Locuţiune

Sintaxă

Cazuri

Sintaxa propoziţiei

Parte de propoziţie

Complement

Sintaxa frazei

Propoziţie subordonată

Propoziţie circumstanţială

Gradele de comparaţie sunt forme pe care le ia adjectivul şi unele adverbe pentru a arăta măsură se aplică o caracteristică entităţilor determinate. Astfel gradele de comparaţie ale adjectivului indică în ce măsură un obiect posedă o însuşire în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenţei sale; iar gradele de comparaţie ale adverbului indică nuanţa graduală (intensitatea) trăsăturii unei acţiuni, stări sau unei însuşiri ori circumstanţele acţiunilor şi stărilor.

Există trei grade de comparaţie:

• pozitiv - arată caracteristica obişnuită. Gradul este marcat prin morfemul Ø.

om bun, copil drag, scris frumos

• comparativ - indică raportul intensităţilor unei caracteristici stabilit între două sau mai multe entităţi ce prezintă acea caracteristică. Există trei moduri de comparare:
  • de superioritate - în limba română este indicat de morfemele: mai şi tot mai

om mai bun

• • de egalitate - în limba română este indicat de morfemele: la fel (de), tot aşa (de), tot atât (de), deopotrivă (de), etc.

om la fel de bun

• • de inferioritate - în limba română este indicat de morfemul mai puţin

om mai puţin bun

• superlativ - precizează că trăsătura obiectului apare - pozitiv sau negativ - cu maximă intensitate.

• • relativ - în limba română se foloseşte morfemul cel/cea/cei/cele mai pentru pozitiv şi cel/cea/cei/cele mai puţin pentru negativ

cel mai bun om

• • absolut - în limba română se utilizează morfemele: foarte, tare, etc.

om foarte bun

[modifică] În limba română

Gradele de comparaţie nu se exprimă prin desinenţe, ci prin construcţii sintactice speciale bazate pe adverbele şi locuţiuni adverbiale.