Neozoic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Era Neozoică, numită și Neozoic[1] sau Cenozoic[2] (însemnând "viață nouă", din greacă καινός (kainos), "nou", și ζωή (zoe), "viață"), este cea mai recentă dintre cele trei ere geologice clasice. Cuprinde cei 65,5 milioane de ani, începând de la sfârșitul Cretacicului (Mezozoic), când au dispărut ultimii dinozauri tereștri. Durează până astăzi. În decursul acestei ere continuă dezvoltarea mamiferelor și apare omul.

Era Neozoica, sau “era vieții recente”, cuprinde ultimii 65 milioane ani din istoria lumii. De-a lungul acestei durate peisajul fizic și formele de viață au prins contur și au ajuns la o formă apropiată de cea de astăzi. Era Neozoică era pusă mai de mult în opoziție cu o eră ulterioară, Cuaternară, caracterizată prin apariția omului. Era un act de mândrie cu care omul spera să scape de realitățile biologice, ale descendenței lui animale. Când aceasta nu a mai putut fi contestată, omul a fost nevoit să-și ia poziția modestă de fosil conducător cel mult pentru o perioadă, ceea ce a dus la detronarea Cuaternarului din rangul de eră. Așa se face că în scara stratigrafică modernă Neozoicul are urmatoarea împărțire :Paleogen(40 milioane de ani), Neogen (22 milioane de ani) și Cuaternar, zis și Antropogen (1.8 milioane de ani). Numele primelor două perioade vrea să însemne că la început formele de viață au avut un caracter vechi în raport cu cele de astăzi, dobândind ulterior caracterul modern, actual, iar ultimul termen, Antropogen, înseamnă « vremea ce a dat naștere omului » În ce privește lumea vegetală din Neozoic, puțin de spus. Încă din Cretacic, ca urmare a formării catenelor alpine și a modificărilor climatice și geografice, flora a fost înlocuită de flora neofitică, foarte asemănătoare cu cea actuală. Cu alte cuvinte, toate formele primitive de plante au regresat, lăsând loc acelor perfecțiuni de organizare și frumusețe care sunt plantele cu flori. Cu origini timide încă de la începutul Mezozoicului, ele cunosc în Cretacic o mare dezvoltare, pentru ca la începutul Paleogenului o adevarată explozie să întroneze definitiv mai toate familiile ai căror reprezentanți constituie flora actuală. În lumea animală, cu decalajul impus de adaptarea la noile condiții de hrană, revoluția neozoică apare mai târziu. Dar, în mod ciudat, nu cu acestea se definește începutul Neozoicului, ci cu fapte negative: dispariția amoniților și a reptilelor gigantice. Există totuși și un criteriu pozitiv, apariția unor organisme unicelulare, foraminiferele de talie mare, numite Numulitide, ce nu vor exista decât în Paleogen, de unde și tendința de a denumi această perioadă, Numulitic .

În afară de numuliți, Neozoicul este, în domeniul nevertebratelor, era necontestată a moluștelor, mai precis, a scoicilor și a melcilor. Ele sunt adaptate apei sărate marine și apei dulci, iar melcii până și vieții de uscat. Un eveniment important al Neozoicului a fost apariția mamiferelor primitive în Triasicul târziu, cam în același timp în care au ieșit din peisaj dinozaurii. Deși dominația totala a dinozaurilor nu lăsa loc altor viețuitoare, mamiferele au rămas retrase în spațiu. Pe la sfârșitul Mezozoicului, dinozaurii și alte reptile nu au mai dominat teritoriul. Abia dupa ce dinozaurii au fost eradicați mamiferele și-au luat locul ca mamifere dominante pe uscat. Acesta este un exemplu important în care putem realiza cum cu ajutorul fosilelor, un grup îl înlocuiește pe altul mai mare .

Mamiferele se deosebesc de reptile in mai multe privinte.Printre aceste diferente, mamiferele se nasc vii si isi mentin temperatura corporala, de aceea se si numesc si fiinte « cu sange cald ».Acest lucru le-a ajutat sa suprevietuiasca in regiunile reci si sa-si gaseasca hrana de-a lungul oricarui anotimp sau moment al zilei.Alte adaptari specifice mamiferelor au fost dezvoltarea parului pe corp si evolutia inimii si a plamanilor.

Imediat dupa disparitia reptilelor, doua grupuri de mamifere, marsupialele si placentarele, s-au dezvoltat si s-au desfasurat in teritoriu.

Un prim grup il costituie mamiferele fara placenta,marsupialele,cu o mare raspandire pe toate continentele si cu o mare varietate de forme, restrans astazi doar la Australia si America de Sud.Dintre mamiferele cu placenta,care formeaza marea majoritate a mamiferelor in general,grupul primitiv al insectivorelor este important,caci din el se trag probabil celelalte placentare.Carnivorele au inceput cu forme primitive in Paleogen(cum ar fi stramosii hienei), ajungand pana la forme evoluate,ca Machairodus, cel mai temut dusman al erbivorilor, ce avea colti ca niste baionete de o jumatate de metru.Erbivorele au inceput tot cu forme primitive,pentru ca pe la mijlocul Paleogenului sa se diferentieze cele trei ordine importante ce cuprindeau proboscidienele (de exemplu elefantii),animalele cu copite perechi, paricopitatele (de pilda caii) si cele cu copite nepereche, imparicopitatele (rumegatoarele s.a.). La toate in lungul evolutiei lor se observa o complicare si specializare a dentitiei, o marire a taliei si o lungire a picioarelor.O astfel de evolutie se observa,de pilda,la proboscidieni, care au inceput cu forme de marimea unui porc mistret in Paleogen, pentru a ajunge apoi in Miocen la forme ce aveau peste 4 m inaltime, asa cum se vede la sheletul de Dinotherium gigantissimum gasit langa Vaslui,expus la muzeul Antipa din Bucuresti.Dintre neamurile rinocerilor este de retinut imensul Baluchiterium, considerat cu cei 5m lungime si 4 inaltime,cel mai mare mamifer terestru ce a existat vreodata.

Tabloul faunei Neozoice se completaza cu rozatoare,neamuri de lilieci etc. si cu primatele (maimutele) ce ne intereseaza in mod deosebit,caci din ele va lua nastere omul. Ele au aparut inca de la inceputul Paleogenului cu forme primitive (lemuroide), dar la sfarsitul perioadei sunt deja prezente antropoidele, dintre care forma Propliopithecus sta, probabil, la originea omului.

Bogata lume vegetala si animala a Neozoicului era adaptata unui relief variat si unor climate diversificate pe care le crease marea revolutie tectonica alpina.In general, climatul era mai cald decat cel actual,de unde si raspandirea savanelor,pe care le populau turmele erbivore,pandite de rapacele carnivore. Aceste savane vor fi distruse in mare masura de urgia glaciara.

Marea faramitare a continentelor,pe care o cunoaste astazi globul, s-a realizat in Neozoic prin separarea mai departe a placilor, proces inceput in Mezozoic. Atlanticul de Sud ia acum proportiile unui ocean, se desavarseste separarea Australiei de Antartica, iar peninsulele Europei (Iberica,Italica si Balcanica) isi ocupa pozitiile actuale. Subductiile din jurul Mediteranei duc la ridicarea lanturilor alpine mai tinere (de pilda Subcarpatii nostri) iar India, desavarsindu-si calatoria, ajunge sa se ciocneasca de Asia, ridicand aici cel mai grandios lant de munti, Himalaya. Interesanta este desprinderea insulei Madagascar de Africa, ea plecand la inceputul Paleogenului cu o fauna primitiva de mamifere, pe care o conserva pana astazi, ferita fiind de imixtiunea altor forme evoluate care in alte parti ale lumii au distrus pe cele primitive.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bleahu Marcian: Pământul se destăinuie
  • Todiraș Alexandru: Dicționar de geografie
  • Tarbuck Eduard: Earth science

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Cenozoic
Paleogen Neogen Cuaternar

Cambrian Ordovician Devonian Carbonifer Permian Triasic Jurasic Cretacic Paleozoic Mezozoic Cenozoic Phanerozoic

Milioane de ani