Hartă geologică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hartă geologică României și a vecinătății, din anul 1929, cu frontierele actualizate 2009.

Harta geologică este o reprezentare grafică bidimensională (cu o proiecție geografică predefinită) în care se reprezintă grafic (simbolic) extinderea spațială a unităților geologice precum și deformațiile structurale care le-au afectat dea lungul timpului geologic. Simbolurile folosite în hartă sunt apoi explicate în cadrul unei legendă prin indicarea tipurilor de roci, a tipologiei deformărilor structurale precum și a raporturilor de vârstă dintre roci.

Pe o hartă geologică apar de obicei rocile aflate până la o adâncime de 5 m, extinderea acestora în profunzime este reprezentată prin intermediul profilelor geologice de adâncime.

Din anul 1881 când a avut loc Congresul Internațional de Geologie din Bologna s-a hotărât standardizarea internațională a folosirii culorilor pentru fiecare tip de rocă la întocmirea hărților geologice.

Hărțile geologice pot fi utilizate și pentru domenii conexe: hidrologice, inginerie civilă, prospectarea și exploatarea resurselor minerale, etc.

În România, Grigoriu Ștefănescu a organizat și condus Biroul Geologic, înființat în 1882 la inițiativa sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta la scara 1/200000 a fost terminată în 1898.