Comitatul Ugocea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Comitatul Ugocea
(Ugocsa)
Stema comitatului Comitatul Ugocea (Ugocsa) Comitatul Ugocea (Ugocsa)
stemă amplasare
Reședință Seleușu Mare
Populație (1910) 75.461 loc.
Naționalități • ruteni - 32.076 (42,50%)
• maghiari - 28.852 (38,23%)
• români - 8.830 (11,70%)
• germani - 5.447 (7,21%)
Suprafață 1.213 km²
Densitatea populației 62.2 loc./km²
În prezent se află în Ucraina, România
Ugocsa county map.jpg

Comitatul Ugocea, cunoscut și ca Varmeghia Ugocea (în maghiară Ugocsa vármegye, în germană Komitat Ugotsch, în latină Comitatus Ugotsensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în maghiară Nagyszőllős, în ucraineană Vînohradiv).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comitatul Ugocea se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg (Bereg), la est cu Comitatul Maramureș (Máramaros) și la sud cu Comitatul Sătmar (Szatmár). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând localitatea Halmeu) a revenit României. În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare.

În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească.

După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei.

Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România.

Demografie[modificare | modificare sursă]

În 1910, populația comitatului era de 75.461 locuitori, dintre care:

  • Ruteni -- 32.076 (42,50%)
  • Maghiari -- 28.852 (38,23%)
  • Români -- 8.830 (11,70%)
  • Germani -- 5.447 (7,21%)
  • Slovaci -- 40
  • Alții -- 216

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Ugocea erau următoarele:

Districte (járás)
District Capitală
Tiszáninnen Nagyszőllős --- Seleușu Mare (Vînohradiv)
Tiszántúl Halmi --- Halmeu

Localitatea Seleușu Mare (Vînohradiv) este situată în prezent pe teritoriul Ucrainei; Halmeu se află în România.