Cartografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hartă veche cu Marea Neagră, din 1559

Cartografia reprezintă disciplina care se ocupă cu întocmirea, redactarea și editarea hărților și a planurilor topografice. Termenul provine din limba franceză, cartographie.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pe o pictură murală excavată la Çatal Hüyük, aparținând unei așezări neolitice, datată circa 6500 î.H., sunt prezentate clădiri în vedere plană, cu un vulcan în apropierea fundalului. Schițe primitive au mai fost găsite la: mesopotamieni, egipteni, amerindieni, etc. Pe la 2300 î.H., topografii din Mesopotamia executau planuri de hărți în scopuri juridice și practice. Papirusul din Torino, care a început să fie pictat în jurul anului 1300 î.H., este un exemplu de hartă egipteană. Există și ,,Harta lumii babiloniene”, datată în jurul anului 600 î.H.

Grecii antici sunt primii care vorbesc despre teoria și alcătuirea unei hărți. Prima hartă grecească a fost alcătuită de Anaximandru din Milet (circa 611-546 î.H.). Un alt savant, geograful și matematicianul Eratostene (circa 272-194 î.H.) a supraestimat circumferința Pământului cu doar 322 de kilometri (el considerând că are 40.320 de kilometri).

Romanii nu au îmbunătățit baza teoretică a reprezentărilor cartografice, totuși au realizat și ei câteva hârți, una din ele fiind Tabula Peutingeriana. ,,Geografia” lui Klaudios Ptolemaios (circa 90- aproximativ 168 d.H.) a reprezentat o culme a cartografiei antice, el introducând ideile de latitudine și longitudine.

În secolele VIII-XII arabii au folosit traduceri ale lucrării lui Ptolemeu și au adus completări. Cea mai importantă traducere aparține lui Thābit ibn Qurra (care a murit în anul 901). al-Khwārizmī realizează o carte numită ,,Imaginea Pământului”, care va stimula studiile geografice. Între 891 și 892, arabul ibn-Wadiha a creat o carte numită ,,Cartea țărilor”, care conținea numeroase detalii topografice și geografice. Marele geograf Yaqut ibn-'Abdullah al-Rumi al-Hamawi scris cartea ,,Dicționar al țărilor”. Această carte cuprinde importante informații de științe ale naturii,istorie și etnografie.

China medievală (și nu numai) a avut și ea contribuții în domeniul cartografiei. În 1193 a fost alcătuit un desen al Chinei, pus în 1247 într-un templu, după recopierea sa. În secolul XV au fost realizate traduceri ale operei lui Ptolemeu. În secolul XIV au apărut hărți de navigație, folosite de marinarii din Marea Mediterană.

În 1578 Gerardus Mercator (1512-1594) realizează un prim atlas de hărți topografice după hărțile lui Ptolemeu, reconstituite și corectate de el. În secolul XVIII Gian Domenico Cassini (1625-1712) realizează prima hartă topografică, cea a Franței, la scara 1:86.400. În anul 1871 are loc primul congres de geografie.

Anii 1960 reprezintă debutul etapei informatizării cartografiei. Modificarea hărților pe calculator și vederea Pământului din satelit au dus la modernizarea cartografiei contemporane.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedie ilustrată de istorie universală, editura Reader's Digest
  • Istoria arabilor, Philip Khuri Hitti

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar enciclopedic de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cartografie și cadastru, Nicolae Zegheru, Mihai Gabriel Albotă, Editura Nemira, București, 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]