Pagodă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagoda templului Tō-ji (Kyoto, Japonia)

O pagodă este clădire religioasă sub formă de turn cu mai multe etaje suprapuse care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. Pagodele sunt originare din Asia de Est, dar au fost răspândite și în alte zone ale Asiei, având rolul de a păstra în ele relicvele sau textele sacre ale budismului.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Pagodele au apărut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.), odată cu pătrunderea budismului în țară. Structura arhitecturală a pagodei a evoluat de la structura stupelor din India, niște clădiri din piatră în formă de movilă ce aveau scopul păstrări relicvelor budiste, combinată cu structura turnurilor antice de veghe chinezești.

Primele pagode au fost construite din lemn, motiv pentru care nu s-au păstrat multe vestigii din primele epoci, dar ulterior au fost construite din piatră și cărămidă. În timpul următoarelor dinastii, când influența culturală a Chinei a crescut, budismul s-a răspândit și la alte popoare cum ar fi japonezii și coreenii, oferindu-le stilul pagodelor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Impact of Buddhism on Chinese Material Culture. John Kieschnick. Published 2003. Princeton University Press . ISBN 0-691-09676-7.
  • A World History of Architecture. Michael W. Fazio, Marian Moffett, Lawrence Wodehouse. Published 2003. McGraw-Hill Professional. ISBN 0-07-141751-6.
  • Psycho-cosmic symbolism of the Buddhist stupa. A.B. Govinda. 1976, Emeryville, California. Dharma Publications.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pagodă