Asigurare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.
Cuprins |
[modifică] Funcţiile asigurărilor
1. Funcţia de repartiţie se manifestă în primul rând prin procesul de formare a fondului de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare
2. Funcţia de control urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc.
Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu şi anume obligaţia de a prelua aspura sa efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente
[modifică] Elementele asigurărilor
1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;
2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau care se asgiruă pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative şi reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;
5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părţile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:
- cererea de asigurare;
- poliţa de asigurare;
- condiţiile contractuale pentru asigurarea de bază şi pentru clauzele suplimentare ataşate.
6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;
7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;
8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;
9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;
10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesa să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;
11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;
12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;
[modifică] Condiţii contractuale
O primă condiţie este aceea că producerea evenimentului pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este ameninţat de niciun fel de risc, asigurarea acestiua nu devine necesară.
A doua condiţie se referă la faptul că evenimentul trebuie să aibă caracter întâmplător.
A treia condiţie are în vedere faptul că acţiunea evenimentului este necesar a fi înregistrată în evidenţa statistică. Datele din evidenţa statistică referitoare la un anumit eveniment permit stabilirea pe o perioadă îndelungată a frecvenţei şi intensităţii producerii acestiua. Aceste date stau la baza încheierii asigurării, deoarece fără ele asigurătorul nu poate stabili probabilitatea producerii evenimentului asigurat.
A patra condiţie presupune ca producerea evenimentului să nu depindă de voinţa asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul sau beneficiarul asigurării a contribuit direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, aceasta va pierde toate drepturile conferite de asigurare şi va suporta rigorile legii
[modifică] Clasificarea asigurărilor
Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe criterii:
A. După domeniul la care se referă
- Asigurările de bunuri - au ca obiect diferite valori materiale aparţinând unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acţiunii unor fenomene naturale sau accidentelor;
- Asigurările de persoane - au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuare consecinţelor negative cauzate de calamităţi naturale, accidente sau boli;
- Asigurările de răspundere civilă - asigurătorul îsi asumă obligaţia de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane.
B. După obiectul de activitate
- Asigurări de viaţă;
- Asigurări de persoane;
- Asigurări de autovehicule;
- Asigurări maritime şi de transport;
- Asigurări de aviaţie;
- Asigurări de incendiu şi alte pagube de bunuri;
- Asigurări de răspundere civilă;
- Asigurări de credite şi garanţii;
- Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate şi asigurări agricole.
C. După forma juridică de realizare
1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic şi social al întregii comunităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor unor accidente
Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri astfel încât fiecare deţinător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective.
În România sunt asiguraţi obligatoriu deţinătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă
Asigurarea obligatorie este fără termen, acţionând tot timpul cât exista bunul asigurat. În cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naştere în mod automat din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.
2. Asigurările facultative iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător şi asigurat.
Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări pentru o despăgubire mai mare.
Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros stabilită în contractul de asigurare. În situaţia în care apar unele pagube înainte de plata primei de asigurre sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei, asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.
D. După riscul cuprins în asigurare
1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mişcărilor seismice, etc. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcţiile utilajele şi instalaţiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc, etc.;
2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torenţiale, inundaţilor, alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile şi rodul viilor;
3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;
4. Asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport şi încarcăturile aflate în acestea;
5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa oamenilor (deces, boli, accidente) - în cazul asigurărilor de viaţă;
6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terţelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activităţi;
E. După sfera de cuprindere în profil teritorial
1. Asigurările interne au caracteristic faptul că părţile contractante domiciliază (au sediul) în aceeaşi ţară, bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiaşi ţări iar riscurile asigurate se pot produce pe acelaşi teritoriu;
2. Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoane sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale ţării în care se încheie contractul de asigurare ori una din părţile contractante sau beneficiarul asigurării se afla pe teritoriul altei ţări.
