Arbaletă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arbaletă grea, expusă în muzeul castelului Morges din Elveţia
Arbaletă modernă, din materiale compozite, folosită cu scop sportiv

Arbaleta este o armă din Evul Mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile. [1]

Construcție[modificare | modificare sursă]

O arbaletă este dotată cu un pat cu încărcător precum cel al puștilor, un mecanism de blocare pentru menținerea corzii la elongație maximă și un trăgaci pentru eliberarea corzii. [2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele arbalete personale au fost folosite în scop experimental de romani, dar abia în Evul Mediu arbaleta a avut un rol hotărâtor în bătălia de la Hastings.

Spre deosebire arcul cu săgeti clasic, ineficient în fața cavalerilor îmbrăcați în armură, arbaleta a fost o armă proiectată pentru a putea trage săgeți destinate să străpungă și cele mai groase armuri. Pentru aceasta, patul de lemn avea atașat un arc masiv din oțel. Armarea arbaletei nu era posibilă cu forța brațelor. [3] De aceea, din a doua jumătate a secolului al XV-lea pâna în secolul al XVII-lea s-a utiliazt așa-numita arbaletă cu cric. Trăgătorul întrebuința un cric separat de corpul arbaletei, care se monta numai pentru armare. Arcul era tras cu o cremalieră. Arbaleta cu cric are corpul mai scurt si mai gros. [4]

Arbaleta a fost folosită de armatele occidentale până în jurul anului 1500, când a fost înlocuită de archebuză.

Săgeata folosită la tragerea cu arbaleta era considerabil mai scurtă și mai grea decât cea pentru arc și avea un vârf scurt și masiv din metal, proiectat pentu a penetra mai ușor armurile. Cavalerii medievali considerau că arbaleta este o armă infamă, deoarece orice iobag neexperimentat putea să ucidă într-o secundă, cu ajutorul ei, un cavaler care-și petrecuse tot timpul vieții perfecționându-și tehnicile de luptă. Deoarece arma a avut o faimă atât de rea în rândul cavalerilor, a fost anatemizată de Papa Inocențiu al II-lea în cadrul celui de-al doilea Conciliu ecumenic de la Lateran. [3]

Situația actuală[modificare | modificare sursă]

În prezent, există arbalete folosite pentru vânătoare, deoarece săgeata lansată are o forță mare de penetrare, bate până la o distanță de 20-30 de metri și are o forță mortală. Cu arbaleta, se pot vâna chiar și căpriori. [5]

Există și arbalete folosite pentru vânătoare subacvatică.

Forțele speciale din armatele multor țări folosesc arbalete de construcție specială, deoarece au o forță letală similară cu un pistol dar sunt complet silențioase.

Arbaleta și legislația din România[modificare | modificare sursă]

În România, Legea privind regimul armelor și al munițiilor (nr. 295/2004, modificată prin legea 25/2007[6]) definește noțiunea de armă albă ca obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere și include și arbaleta în această categorie.

În conformitate cu prevederile acestei legi, arbaletele intră în categoria armelor neletale, ce pot fi procurate și deținute numai după notificarea prealabilă a structurii de poliție competentă teritorial.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arbaletă