Filippo Brunelleschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Filippo Brunelleschi
Masaccio, cappella brancacci, san pietro in cattedra. ritratto di filippo brunelleschi.jpg
Masaccio - capela Brancacci, Catedrala San Pietro
Nume la naștere Filippo di ser Brunellesco Lapi,
Născut 1377
Florența
Decedat 15 aprile 1446,
Florența,
Naționalitate florentină Firenze-Stemma.png(astăzi Italia Italia)
Domeniu artistic bijutier, sculptor, arhitect,
Pregătire ucenic și calfă de bijutier
Profesor pentru arhitectură, sculptură, inginerie-construcții
Mișcare artistică Renașterea italiană timpurie (italiană Rinascimento)
Opere importante Domul Santa Maria del Fiore, Loggia pentru Spitalul Inocenților, (Florența)
Patronaj Familia Pazzi
Influențat de curentul neo-gotic central-european, sculptura antică, matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli (perspectiva)
A influențat pe Donatello și pe toți arhitecții care i-au urmat.
Fillipo Brunelleschi gravură, în Giorgio Vasari - „Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri”[1].

Filippo Brunelleschi (Filippo di ser Brunellesco Lapi), (n. 1377, Florența - d. 1446) a fost un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, dintre creatorii Renașterii italiene timpurii. Alături de Masaccio în pictură, Lorenzo Ghiberti în sculptură și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectura și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva, respectiv, metoda perspectivei liniare, o metodă rațională, o convenție prin care se crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională[2]. Printre operele arhitecturale care i-au adus faima se găsesc: Loggia Spitalului Inocenților - Ospedale degli Innocenti - construită de Brunelleschi între 1421 și 1424 în care, claritatea, simplitatea și linearitatea reprezintă o inovație a timpului și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupolă (supranumită „lanterna”) costruită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din Quattrocento (sec. XV)[3].

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Stemma familiei Lapi, familia de origine a lui Brunelleschi - pavaj în Piața San Marco - Florenţa

Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Vasari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a născut ca fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, familie florantină nobilă, de vază. Una dintre străzile din centrul Florenței îi purta numele. Casa părintească se situa în vecinătatea bisericii chiesa di San Michele Betelde (actualmente San Gaetano), lângă piazza degli Agli. Se menționează că în 1364 ser Brunellesco Lapi fusese trimis într-o misiune diplomatică la Viena, la o întălnire cu Împăratul Carol al IV-lea.

Filippo a primit o educație aleasă, cuprinzând matematică și literatură, pentru a ocupa, ca și tatăl său, o funcție publică dar înclinațiile artistice l-au făcut să se înscrie ca ucenic și calfă în ghilda mătăsarilor, bijutierilor și lucrătorilor în bronz și alte metale (Arte della Seta), unde devinîn 1398 „maestru bijutier”. În această poziție ghilda îi aduce și prima comandă, Ospedale degli Innocenti.[4].

Activitatea de sculptor[modificare | modificare sursă]

Brunelleschi, arhitect și sculptor italian, își face ucenicia de artist în atelierul unui aurar din Florența. Este foarte interesat de studiul Antichității și face numeroase călătorii la Roma, de multe ori în compania prietenului său, Donatello. Concursul pentru crearea celei de-a doua porți a Baptisteriumului (1401) pune în lumină calitățile sale, dar când relieful său, Sacrificiul lui Isaia (Florența, Bargello) câștigă concursul, ex aequo cu cea a lui Lorenzo Ghiberti, Brunelleschi refuză să împartă îndatoririle, iar odată cu acest fapt, activitatea sa ca sculptor începută cu figurile Profeților și Părinții Bisericii încetează.

Sacrificiul lui Isaia
Crocifisso ligneo
Luigi Pampaloni: Statuia lui Brunelleschi privindu-și cupola constrită de el - piața Domului Santa Maria del Fiore Florența
Brunelleschi: Cupola Domului Santa Maria del Fiore

Activitatea de sculptor este reluată în perioada 1420-25, odată cu Crucifixul Capelei Santa Maria Novella (sculptat, spune o anecdotă a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello care lucra la acea vreme la Florența Crucifixul din Biserica Santa Croce și continuă cu Evangheliștii din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi are proporții perfect armonizate, în opoziție cu Crucifixul realizat de Donatello, Crucifix considerat de Brunelleschi însuși ca fiind prea…primitiv și „țărănesc”.

Activitatea de arhitect[modificare | modificare sursă]

Interesul său pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) și studiul monumentelor antice îi îndreaptă pașii spre arhitectură. Interesat încă din 1409 de catedrala florentină Santa Maria del Fiore aflată în construcție, îl preocupă problema cupolei și la concursul din 1418 prezintă un model cu care câștigă din nou concursul, ex-aequo cu Ghiberti. Calitățile soluției tehnice propuse de el îi sunt recunoscute abea în 1423 când îi este încredințată în totalitate responsabilitatea lucrărilor. Realizarea cupolei prezenta numeroase probleme și anume faptul de a fi foarte amplă și la mare înălțime, date care nu permiteau folosirea tencuielii. Brunelleschi folosește o structură murală constituită din cărămizi dispuse în formă de „spinare de pește” care permitea înălțarea fără a mai fi nevoie de elemente susținătoare. De asemenea dă cupolei formă perfectă de arc, întreaga suprafață find împărțită în opt porțiuni. În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al catedralei.

Cu această lucrare, Brunelleschi pune bazele arhitecturii renascentiste: a fost inițiatorul noii tehnici, învățată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost inițiatorul unei noi ideologii.

Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul medieval, ci este proiectantul, creatorul, în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Brunelleschi a revoluționat spațiul plastic introducând metoda perspectivei liniare, o metodă rațională, deci o convenție, prin care se crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională, iluzia unui spațiu spectaculos, creat și controlat matematic[5].

Arhitectura lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectivă și pe modularea exactă a spațiului, de exemplu în Loggia pentru Spitalul Inocenților, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424 în care, claritatea, simplitatea și linearitatea reprezintă o inovație a timpului.

În jurul anului 1423 Brunelleschi începe realizarea Bisericii San Lorenzo care va fi terminată în 1428, odată cu construirea Sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care reiau motive din Loggia și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisferă împărțită în 12 porțiuni.

Masca funerară a lui Brunelleschi (1456), Museo dell'Opera del Duomo, Florenţa
Buggiano: Basorelief-medalion cu bustul și epitaful lui Brunelleschi - în Domul Santa Maria del Fiore, (1446)
Mormântul lui Brunelleschi în Domul Santa Maria del Fiore, aprilie 2008

Între 1430 și 1444, Brunelleschi realizează pentru familia Pazzi, Capela din Santa Croce. Lucrările la Portic au fost continuate de un elev al maestrului după moartea sa, însă totuși a rămas neterminat. În 1444, Brunelleschi realizează lucrări pentru a reconstrui Biserica Santo Spirito impunătoare și monumentală. Activitatea lui Brunelleschi nu se limitează la câmpul arhitecturii religioase: acesta a fost arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (contribuie la construirea Palatului Parte Guelfa și realizează partea centrală a Palatului Pizzi – 1440).

Filippo Brunelleschi moare la Florența în 1446 fiind înmormântat in Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, a fost descoperit abia în 1972.

Opere[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ it Vasari, Giorgio: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri, pp. 292-332, ed. a II-a, 1568.
  2. ^ it De Vecchi, Pierluigi & Cerchiari, Elda: I tempi dell'arte, vol. 2, p. 36, ed. Bompiani, Milano 1999. ISBN 88-451-7212-0
  3. ^ en Manetti, Antonio: The Life of Brunelleschi, Univ. Park Penn. State Univ. Press, (trad din it. de Catherine Enggass), 1970
  4. ^ en Battisti, Eugenio: Filippo Brunelleschi, New York - Rizzoli, 1981
  5. ^ Renașterea în Italia - secolul XV - Quattrocento

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Alberti, Leon Battista: De pictura, 1435-1436, ed. supravegheată de C. Grayson, în L. B. Alberti, Opere volgari III, Bari 1973.
  • it Alberti, Leon Battista: De re aedificatoria, ~1452, ed. supravegheată de G. Orlandi, Milano, 1966
  • it Vespasiano da Bisticci: Le Vite, ~1480-1498, ed. supravegheată de A. Greco, Florența, 1976.
  • it Antonio di Tuccio Manetti: Vita di Filippo Brunelleschi, ~1480, ed. supravegheată de D. De Robertis & G. Tanturli, Milano, 1976.
  • it Il libro di Antonio Billi, ~1506-1530, ed. supravegheată de F. Benedettucci, Anzio, 1991.
  • de Fabriczy, Cornelius von,: Filippo Brunelleschi: sein Leben und seine Werke, Cotta, Stoccarda, 1892.
  • en Scott, Leader,: Filippo di Ser Brunellesco, George Bell & Sons, Londra, 1901.
  • it Argan, Giulio Carlo: Brunelleschi, Milano, 1952.
  • Berence, Fred: Renașterea italiană, ed. Meridiane, București, 1969.
  • Panofsky, Erwin: Renaștere și renașteri în arta occidentală, ed. Mer., Buc.,1974.
  • Gombrich, E.H.: Normă și formă, ed Meridiane, București, 1981.
  • Gombrich, E.H.: Moștenirea lui Apelles, ed. Meridiane, București, 1981
  • de Fanelli, Giovanni: Brunelleschi, Karl Robert Langewiesche Verlag 1988, ISBN 3-7845-6162-4
  • en Klotz, Heinrich: Filippo Brunelleschi: The Early Works and the Medieval Tradition, Rizzoli International, 1990, ISBN 0-8478-1211-1
  • de Pizzigoni, Attilio: Filippo Brunelleschi (Studiopaperback). Verlag für Architektur, Zürich, Monaco di Baviera 1991, ISBN 3-7608-8127-0
  • it Bellosi, Luciano: Da Brunelleschi a Masaccio. Le origini del Rinascimento, Milano, 2002.
  • it L'Universale - la Grande Enciclopedia Tematica, vol. 8, Milano, Garzanti Libri, 2003.
  • * * Istoria vizuală a artei, Enciclopedie Larousse, ed. Rao, București, 2003.
  • Bell, Julian : Oglinda Lumii, O nouă Istorie a Artei, ed. Vellant, București, 2007.

Gombrich, E.H.: Istoria Artei, ed. Pro Editura și Tipogr., București, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Filippo Brunelleschi