Filippo Brunelleschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Filippo Brunelleschi
Masaccio, cappella brancacci, san pietro in cattedra. ritratto di filippo brunelleschi.jpg
Masaccio - capela Brancacci, Catedrala San Pietro
Nume la naștere Filippo di ser Brunellesco Lapi,
Născut 1377
Florența
Decedat 15 aprile 1446,
Florența,
Naționalitate florentină Firenze-Stemma.png(astăzi Italia Italia)
Domeniu artistic bijutier, sculptor, arhitect,
Pregătire ucenic și calfă de bijutier
Profesor pentru arhitectură, sculptură, inginerie-construcții
Mișcare artistică Renașterea italiană timpurie
Opere importante Domul Santa Maria del Fiore, loggia Spitalului Inocenților (Florența)
Patronaj Familia Pazzi
Influențat de curentul neo-gotic central-european, sculptura antică, matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli (perspectiva)
A influențat pe Donatello și arhitectura ulterioară

Filippo Brunelleschi (Filippo di ser Brunellesco Lapi), (n. 1377 - d. 1446 Florența) a fost un bijutier, inginer constructor, arhitect și sculptor florentin, unul dintre promotorii Renașterii italiene timpurii.

Giorgio Vasari: Fillipo Brunelleschi gravură[1].

Alături de Masaccio, Lorenzo Ghiberti și Donatello Brunelleschi a revoluționat arhitectura și arta plastică introducând în spațiul plastic perspectiva (perspectiva liniară), o metodă rațională prin care se putea crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională[2]. Printre operele arhitecturale care i-au adus faima se găsesc: loggia Spitalului Inocenților, construită între 1421 și 1424 unde, claritatea, simplitatea și linearitatea constituiau o inovație a timpului său și Domul Santa Maria del Fiore, (Florența, 1420-1436) a cărui cupolă (supranumită „lanterna”) construită fără proptele de sprijin este considerată o capodoperă a arhitecturii italiene din Quattrocento (sec. XV)[3].

Biografia[modificare | modificare sursă]

Stemma familiei Lapi, familia de origine a lui Brunelleschi - pavaj în Piața San Marco - Florenţa

Puținele date asupra copilăriei și tinereții marelui arhitect al renașterii italiene timpurii provin din scrierile lui Antonio Manetti și Giorgio Vasari. Conform acestor surse, Pippo (Filippo) s-a născut ca fiul al doilea dintre cei trei copii ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentină nobilă, una dintre străzile din centrul Florenței îi purta numele. Casa părintească se situa în vecinătatea bisericii Chiesa di San Michele Betelde (actualmente San Gaetano), lângă Piazza degli Agli. Se menționează că în 1364, ser Brunellesco Lapi, trimis într-o misiune diplomatică, a avut o întrevedere la Viena cu Împăratul Carol al IV-lea.

Filippo a primit o educație aleasă, cuprinzând matematica și literatura, pentru a ocupa, ca și tatăl său, o funcție publică dar înclinațiile artistice l-au făcut să se alăture ca ucenic și calfă în ghilda mătăsarilor, bijutierilor și lucrătorilor în bronz și alte metale (Arte della Seta), unde devinîn 1398 „maestru bijutier”. În această poziție ghilda îi aduce și prima comandă, Ospedale degli Innocenti.[4].

Activitatea de sculptor[modificare | modificare sursă]

Sacrificiul lui Isaia

Brunelleschi își face ucenicia de artist în atelierul unui aurar din Florența. Este foarte interesat de studiul antichității și face numeroase călătorii la Roma, de multe ori în compania prietenului său, Donatello. Concursul pentru crearea celei de-a doua porți a Baptisteriului catedralei florentine Domul Santa Maria del Fiore (1401) a pus în lumină calitățile sale, câștigând concursul cu relieful său, „Sacrificiul lui Isaia” (Florența, Bargello), ex aequo (în latină la egalitate) cu Lorenzo Ghiberti. Brunelleschi s-a simțit frustrat, a refuzat să colaboreze cu Ghiberti și și-a încetat activitatea sa ca sculptor, care mai cuprindea și capodopere, ca „Profeții” și „Părinții Bisericii”.

Crocifisso ligneo
Luigi Pampaloni: Statuia lui Brunelleschi privindu-și cupola constrită de el - piața Domului Santa Maria del Fiore Florența
Brunelleschi: Cupola Domului Santa Maria del Fiore

A revenit la sculptură în 1420 cu „Crucifixul Capelei Santa Maria Novella” (sculptat, conform unei anecdote a vremii răspândită de Vasari, la întrecere cu Donatello care lucra în acea vreme la crucifixul bisericii florentine „Santa Croce”) și continuând cu „Evangheliștii” din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi, cu proporțiile perfect armonizate, a fost mult mai reușit decât cel realizat de Donatello (și considerat cu ironie de Brunelleschi ca fiind prea primitiv și țărănesc).

Activitatea de arhitect[modificare | modificare sursă]

Interesul lui Brunelleschi pentru matematică (a fost prieten bun cu matematicianul Paolo dal Pozzo Toscanelli) și studiul monumentelor antice l-au îndreptat spre arhitectură, vizând încă din 1409 catedrala florentină Santa Maria del Fiore, care sa afla în construcție. L-a preocupat îndeosebi, problema cupolei și, la concursul din 1418 a prezintat un model cu care a câștigat concursul, din nou, ex-aequo cu Ghiberti. Calitățile soluției tehnice propuse de el i-au fost recunoscute abea în 1423 când i-a fost încredințată responsabilitatea în totalitate a lucrărilor. Realizarea cupolei, care urma să fie foarte amplă și la mare înălțime, prezenta numeroase probleme. Brunelleschi a conceput o structură din cărămizi dispuse în formă de spinare de pește care permitea înălțarea boltei fără a mai fi nevoie de elemente susținătoare și cu o formă perfectă de arc, întreaga suprafață find împărțită în opt porțiuni. În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al catedralei.

Cu această lucrare, Brunelleschi a pus bazele arhitecturii renascentiste: a fost inițiatorul noii tehnici, învățată din studiul monumentelor antice, care i-a permis să ridice maiestuoasa cupolă fără a fi nevoie de armături dar, mai ales, a fost inițiatorul unei noi ideologii în arhitectură.

Odată cu Brunelleschi, arhitectul nu mai este doar maistrul zidar medieval, ci proiectantul în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Arhitectura lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectivă și pe modularea exactă a spațiului. El a revoluționat spațiul plastic introducând metoda perspectivei liniare, o metodă rațională, deci o convenție, prin care se crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafață bidimensională, iluzia unui spațiu spectaculos, creat și controlat matematic[5].

„Loggia Spitalului Inocenților”, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424, se remarcă prin claritatea, simplitatea și linearitatea, care reprezintă o inovație a timpului.

În jurul anului 1423 Brunelleschi a început construirea „Bisericii San Lorenzo”, care va fi terminată în 1428, odată cu construirea sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care reiau motive din Loggia și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu cupola în formă de emisferă împărțită în 12 porțiuni.

Masca funerară a lui Brunelleschi (1456), Museo dell'Opera del Duomo, Florenţa
Buggiano: Basorelief-medalion cu bustul și epitaful lui Brunelleschi - în Domul Santa Maria del Fiore, (1446)
Mormântul lui Brunelleschi în Domul Santa Maria del Fiore, aprilie 2008

Între 1430 și 1444, Brunelleschi a construit pentru familia Pazzi, Capela Santa Croce. După moartea sa, lucrările la portic, continuate de un elev al maestrului, au rămas neterminate.

În 1444, Brunelleschi a lucrat la reconstruirea impunătoarei și monumentalei biserici „Santo Spirito”.

În afară de arhitectura religioasă, Brunelleschi a activat și ca arhitect și inginer militar, inventator al unor mașini, arhitect civil (a contribuit la construirea „Palatului Parte Guelfa” și a „Palatului Pizzi” – 1440).

Filippo Brunelleschi a murit la Florența în 1446 fiind înmormântat in catedrala Santa Maria del Fiore. Mormântul său, rămas necunoscut timp de secole, a fost identificat în 1972.

Opere[modificare | modificare sursă]

celebra „lanternă” (cupolă), (Florența, 1420-1436).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ it Vasari, Giorgio: Vite de' più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a' tempi nostri, pp. 292-332, ed. a II-a, 1568.
  2. ^ it De Vecchi, Pierluigi & Cerchiari, Elda: I tempi dell'arte, vol. 2, p. 36, ed. Bompiani, Milano 1999. ISBN 88-451-7212-0
  3. ^ en Manetti, Antonio: The Life of Brunelleschi, Univ. Park Penn. State Univ. Press, (trad din it. de Catherine Enggass), 1970
  4. ^ en Battisti, Eugenio: Filippo Brunelleschi, New York - Rizzoli, 1981
  5. ^ Renașterea în Italia - secolul XV - Quattrocento

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Alberti, Leon Battista: De pictura, 1435-1436, ed. supravegheată de C. Grayson, în L. B. Alberti, Opere volgari III, Bari 1973.
  • it Alberti, Leon Battista: De re aedificatoria, ~1452, ed. supravegheată de G. Orlandi, Milano, 1966
  • it Vespasiano da Bisticci: Le Vite, ~1480-1498, ed. supravegheată de A. Greco, Florența, 1976.
  • it Antonio di Tuccio Manetti: Vita di Filippo Brunelleschi, ~1480, ed. supravegheată de D. De Robertis & G. Tanturli, Milano, 1976.
  • it Il libro di Antonio Billi, ~1506-1530, ed. supravegheată de F. Benedettucci, Anzio, 1991.
  • de Fabriczy, Cornelius von,: Filippo Brunelleschi: sein Leben und seine Werke, Cotta, Stoccarda, 1892.
  • en Scott, Leader,: Filippo di Ser Brunellesco, George Bell & Sons, Londra, 1901.
  • it Argan, Giulio Carlo: Brunelleschi, Milano, 1952.
  • Berence, Fred: Renașterea italiană, ed. Meridiane, București, 1969.
  • Panofsky, Erwin: Renaștere și renașteri în arta occidentală, ed. Mer., Buc.,1974.
  • Gombrich, E.H.: Normă și formă, ed Meridiane, București, 1981.
  • Gombrich, E.H.: Moștenirea lui Apelles, ed. Meridiane, București, 1981
  • de Fanelli, Giovanni: Brunelleschi, Karl Robert Langewiesche Verlag 1988, ISBN 3-7845-6162-4
  • en Klotz, Heinrich: Filippo Brunelleschi: The Early Works and the Medieval Tradition, Rizzoli International, 1990, ISBN 0-8478-1211-1
  • de Pizzigoni, Attilio: Filippo Brunelleschi (Studiopaperback). Verlag für Architektur, Zürich, Monaco di Baviera 1991, ISBN 3-7608-8127-0
  • it Bellosi, Luciano: Da Brunelleschi a Masaccio. Le origini del Rinascimento, Milano, 2002.
  • it L'Universale - la Grande Enciclopedia Tematica, vol. 8, Milano, Garzanti Libri, 2003.
  • * * Istoria vizuală a artei, Enciclopedie Larousse, ed. Rao, București, 2003.
  • Bell, Julian : Oglinda Lumii, O nouă Istorie a Artei, ed. Vellant, București, 2007.

Gombrich, E.H.: Istoria Artei, ed. Pro Editura și Tipogr., București, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Filippo Brunelleschi