Stadionul Național din Beijing

Stadionul Național din Beijing
Poreclă	Cuib de pasăre
Amplasare	Beijing China
Construit	decembrie 2003
Deschis	martie 2008
Proprietar	China
Arhitect	Herzog & de Meuron ArupSport Ai Weiwei CAG
Beneficiar	Comitetul Olimpic Chinez, Jocurile Olimpice de vară din 2008
Capacitate	În timpul JO: 91,000 locuri După JO: 80,000 locuri
Suprafață de joc	iarbă

Alături de noul sediu al televiziunii, operă a arhitectului Rem Koolhaas, și de Noul Teatru Național supranumit “Oul”, opera arhitectului Paul Andreu, Stadionul Olimpic Național reprezintă o construcție simbolică a noului Beijing.

Cunoscut și sub denumirea de “Cuib de pasăre”, Stadionul Olimpic Național din Beijing este situat pe o ușoară ridicătură de pământ din centrul complexului olimpic. Construcția este opera arhitecților Jacques Herzog și Pierre de Meuron, câștigători ai Premiului Pritzker din 2001. Un rol hotărâtor în elaborarea proiectului l-a jucat și artistul contemporan chinez, Ai Weiwei, acesta asigurând consultanța artistică.

“Înfățișarea stadionului este structură pură, iar fațada și structura sunt identice”, spunea arhitectul Herzog referitor la opera sa din Beijing. Elementele structurale se sprijină unul pe celălalt în mod reciproc și converg către o formațiune asemănătoare unui grilaj, în care sunt integrate fațada, scările și acoperișul – aproape ca un cuib de păsare cu nuielele sale întrețesute. Efectul spațial al stadionului este cu totul inedit și radical, însă, în același timp, simplu și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper istoric unic pentru Jocurile Olimpice din 2008.

Stadionul e conceput ca un vas colectiv imens, care oferă o impresie ce nu poate fi confundată, atât în momentul în care este privit de aproape cât și atunci când este contemplat din depărtări. Acesta întrunește toate cerințele funcționale și tehnice ale unui Stadion Olimpic Național fără să comunice monotonia arhitecturii tehnocratice dominate de deschideri largi și ecrane digitale, fiind mai degrabă o realizare sculpturală.

O clădire de asemenea dimensiuni și atât de intens circulată ridică o serie de probleme legate de deșeuri, eficacitate și costuri, însă “Cuibul de pasăre” pare să ofere o soluție inovatoare și ecologica pentru o varietate de eventuale probleme constructive. Caracteristicile sale ecologice cuprind un sistem de colectare a apei de ploaie, un acoperiș translucid ce asigură lumina naturală necesară peluzei de dedesubt, și un sistem natural, pasiv de ventilație. Deoarece toate facilitățile – restaurante, magazine și toalete – sunt elemente de sine stătătoare, a fost posibilă realizarea stadionului fără o fațadă solidă, închisă, fapt ce permite ventilarea naturală.

Acoperișul ajustabil este o componentă esențială a strucuturii stadionului. Atunci când este închis, acesta transformă stadionul într-o arenă acoperită.

Probabil că trăsătura cea mai remarcabilă a structurii este sistemul de “pernă” ce umple în mod strategic spațiile libere din cadrul fațadei clădirii, cu scopul de a proteja împotriva vântului și intemperiilor vremii. Materialul care s-a ales pentru această umplutură este revoluționara folie de ETFE, material ce a fost folosit și în cadrul Centrului Național de Natație din Beijing.

Cea mai importantă caracteristică a acestei opere arhitecturale este probabil îmbinarea unor sisteme complexe, într-un obiect uimitor și simplu la nivel conceptual.

Opera lui Herzog și de Meuron este o afirmație a ingineriei contemporane și un miracol estetic. Clădirea se bazează pe deviza arhitecturii organice formulate cu un secol în urmă de către Frank Lloyd Wright, prin care “forma și funcțiunea unei clădiri reprezintă unul și același lucru”.