Hector Guimard
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hector Guimard (n. 10 martie 1867, Lyon - d. 20 mai 1942, New York City) a fost un arhitect, designer şi decorator de interioare, care este astăzi considerat cel mai reprezentativ exponent al mişcării artistice Art Nouveau franceze de la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea.
Este interesat de remarcat că Guimard nu a avut parte de o asemenea statură în timpul vieţii, întrucât, aidoma tuturor artiştilor cu adevărat remarcabili, nu a avut epigoni. Doar în ultimele trei decenii, opera sa arhitecturală şi decorativă, a cărei vârf valoric s-a întins pe o perioadă de maximum 15 - 20 de ani, a ajuns să fie apreciată la valoarea, onestitatea şi intensitatea cuvenită.
[modifică] Anii de studiu şi ucenicie
Aidoma multor arhitecţi francezi ai secolului al 19-lea, Guimard a urmat între 1882 şi 1885 École des Arts Décoratifs din Paris, unde l-a avut ca profesor pe Charles Genuys. Ulterior, studiază la École des Beaux Arts, perioadă în care a devenit familiar cu ideile de teorie a artei ale lui Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc. Aceste idei raţionaliste urmau să furnizeze fundaţia structurală şi principiile viitorul curent artistic Art Nouveau. Guimard a devenit total devotal acestui stil după ce a vizitat Hôtel Tassel din Bruxelles, realizare rotundă şi detailată a arhitectului belgian Victor Horta.
[modifică] Legături externe
- LE CERCLE GUIMARD - The association for the protection and the promotion of the works of Hector Guimard
- lartnouveau.com - The work of Hector Guimard in Paris and in France
