Sari la conținut

Istoria vieții: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 67: Linia 67:


====Mai întâi membrane: lumea lipidelor ====
====Mai întâi membrane: lumea lipidelor ====
[[File:Liposome cross section.png|thumb|280px|Secțiune transversală printr-un lipozom]]
[[File:Liposome cross section.png|thumb|200px|Secțiune transversală printr-un lipozom]]
S-a sugerat că „bulele” cu pereți dubli de lipide, precum cele care formează membranele externe ale celulelor, ar fi putut fi un prim pas esențial.<ref>{{cite journal |last1=Trevors |first1=Jack T. |last2=Psenner |first2=Roland |date=December 2001 |title=From self-assembly of life to present-day bacteria: a possible role for nanocells |journal=FEMS Microbiology Reviews |volume=25 |issue=5 |pages=573–582 |doi=10.1111/j.1574-6976.2001.tb00592.x |doi-access=free |issn=0168-6445 |pmid=11742692}}</ref> Experimentele care au simulat condițiile Pământului timpuriu au raportat formarea lipidelor și că acestea pot forma spontan [[lipozom]]i, „bule” cu pereți dubli și apoi se pot reproduce singuri.<ref name="Garwood2012" /> Deși nu sunt purtători de informații așa cum sunt acizii nucleici, ar fi supuși selecției naturale pentru longevitate și reproducere. Acizii nucleici precum ARN s-ar fi putut forma apoi mai ușor în lipozomi decât s-ar fi format în exterior.<ref>{{cite journal |last1=Segré |first1=Daniel |last2=Ben-Eli |first2=Dafna |last3=Deamer |first3=David W. |last4=Lancet |first4=Doron |display-authors=3 |date=February 2001 |title=The Lipid World |url=https://www.weizmann.ac.il/molgen/Lancet/sites/molgen.Lancet/files/uploads/segre_lipid_world.pdf |url-status=live |journal=Origins of Life and Evolution of Biospheres |volume=31 |issue=1–2 |pages=119–145 |bibcode=2001OLEB...31..119S |doi=10.1023/A:1006746807104 |s2cid=10959497 |issn=0169-6149 |pmid=11296516 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150626225745/https://www.weizmann.ac.il/molgen/Lancet/sites/molgen.Lancet/files/uploads/segre_lipid_world.pdf |archive-date=2015-06-26 |access-date=2020-02-28}}</ref>
S-a sugerat că „bulele” cu pereți dubli de lipide, precum cele care formează membranele externe ale celulelor, ar fi putut fi un prim pas esențial.<ref>{{cite journal |last1=Trevors |first1=Jack T. |last2=Psenner |first2=Roland |date=December 2001 |title=From self-assembly of life to present-day bacteria: a possible role for nanocells |journal=FEMS Microbiology Reviews |volume=25 |issue=5 |pages=573–582 |doi=10.1111/j.1574-6976.2001.tb00592.x |doi-access=free |issn=0168-6445 |pmid=11742692}}</ref> Experimentele care au simulat condițiile Pământului timpuriu au raportat formarea lipidelor și că acestea pot forma spontan [[lipozom]]i, „bule” cu pereți dubli și apoi se pot reproduce singuri.<ref name="Garwood2012" /> Deși nu sunt purtători de informații așa cum sunt acizii nucleici, ar fi supuși selecției naturale pentru longevitate și reproducere. Acizii nucleici precum ARN s-ar fi putut forma apoi mai ușor în lipozomi decât s-ar fi format în exterior.<ref>{{cite journal |last1=Segré |first1=Daniel |last2=Ben-Eli |first2=Dafna |last3=Deamer |first3=David W. |last4=Lancet |first4=Doron |display-authors=3 |date=February 2001 |title=The Lipid World |url=https://www.weizmann.ac.il/molgen/Lancet/sites/molgen.Lancet/files/uploads/segre_lipid_world.pdf |url-status=live |journal=Origins of Life and Evolution of Biospheres |volume=31 |issue=1–2 |pages=119–145 |bibcode=2001OLEB...31..119S |doi=10.1023/A:1006746807104 |s2cid=10959497 |issn=0169-6149 |pmid=11296516 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150626225745/https://www.weizmann.ac.il/molgen/Lancet/sites/molgen.Lancet/files/uploads/segre_lipid_world.pdf |archive-date=2015-06-26 |access-date=2020-02-28}}</ref>

=== Viață „însămânțată” din altă parte ===
{{AP|Panspermie}}
[[File:Panspermie.svg|thumb|300px|left|[[Panspermia]] propune că unele corpuri precum [[comete]]le au transportat forme de viață precum [[bacterii]]le — complet cu [[ADN]]-ul lor — prin spațiu pe Pământ.]]
Ipoteza Panspermiei nu explică cum a apărut [[viața]] în primul loc, ci pur și simplu examinează posibilitatea ca aceasta să vină din alt loc decât Pământul. Ideea că viața pe Pământ a fost „însămânțată“ din altă parte a Universului datează cel puțin din timpul filosofului grec [[Anaximandru]], în secolul al VI-lea î.Hr.<ref>{{harvnb|O'Leary|2008}}</ref> În secolul al XX-lea, fizicianul chimist [[Svante Arrhenius]],<ref name="Arrhenius1903">{{harvnb|Arrhenius|1980|p=32}}</ref> astronomii Fred Hoyle și Chandra Wickramasinghe,<ref name="HoyleWickramasinghe1979">{{cite journal |last1=Hoyle |first1=Fred |last2=Wickramasinghe |first2=Nalin C. |date=November 1979 |title=On the Nature of Interstellar Grains |journal=Astrophysics and Space Science |volume=66 |issue=1 |pages=77–90 |bibcode=1979Ap&SS..66...77H |doi=10.1007/BF00648361 |s2cid=115165958 |issn=0004-640X}}</ref> biologul molecular Francis Crick și chimistul Leslie Orgel au propus ipoteza panspermiei.<ref name="CrickOrgel1973">{{cite journal |last1=Crick |first1=Francis H. |last2=Orgel |first2=Leslie E.|date=July 1973 |title=Directed Panspermia |journal=Icarus |volume=19 |issue=3 |pages=341–346 |bibcode=1973Icar...19..341C |doi=10.1016/0019-1035(73)90110-3 |issn=0019-1035}}</ref>

Există trei versiuni principale ale ipotezei vieții „însămânțate din alte părți”: din alte părți ale [[Sistemului Solar]] prin forme de viață microscopice prinse în resturile evacuate în spațiu după coliziuni între planete și corpuri mici ale Sistemului Solar care adăpostesc viața;<ref name="Scientific-American-panspermia">{{cite magazine |last1=Warmflash |first1=David |last2=Weiss |first2=Benjamin |date=November 2005 |title=Did Life Come From Another World? |magazine=Scientific American |volume=293 |issue=5 |pages=64–71 |bibcode=2005SciAm.293e..64W |doi=10.1038/scientificamerican1105-64 |issn=0036-8733 |pmid=16318028}}</ref> de către vizitatori străini, posibil ca urmare a contaminării accidentale cu microorganisme pe care le-au adus cu ei;<ref name="CrickOrgel1973" /> și din afara Sistemului Solar, dar prin mijloace naturale.<ref name="Arrhenius1903" /><ref name="Scientific-American-panspermia" />

Experimentele pe orbită joasă a Pământului, cum ar fi EXOSTACK, au demonstrat că unii spori de microorganisme pot supraviețui șocului de a fi catapultați în spațiu și unii pot supraviețui expunerii la radiația spațiului cosmic timp de cel puțin 5,7 ani.<ref name="Clancy">{{harvnb|Clancy|Brack|Horneck|2005}}</ref><ref name="Horneck">{{cite journal |last1=Horneck |first1=Gerda |last2=Klaus |first2=David M. |last3=Mancinelli |first3=Rocco L. |date=March 2010 |title=Space Microbiology |journal=Microbiology and Molecular Biology Reviews |volume=74 |issue=1 |pages=121–156 |bibcode=2010MMBR...74..121H |doi=10.1128/mmbr.00016-09 |pmc=2832349 |pmid=20197502}}</ref> Oamenii de știință sunt împărțiți cu privire la probabilitatea ca viața să apară independent pe [[Planeta Marte|Marte]],<ref>{{cite news |url=https://www.space.com/4267-claim-martian-life-called-bogus.html |url-status=live |title=Claim of Martian Life Called 'Bogus' |last=Than |first=Ker |date=August 23, 2007 |work=Space.com |publisher=Imaginova |location=Watsonville, CA |archive-url=https://web.archive.org/web/20110508014308/https://www.space.com/4267-claim-martian-life-called-bogus.html |archive-date=2011-05-08 |access-date=2015-01-25}}</ref> sau pe alte [[planete]] din [[Calea Lactee|galaxia noastră]].<ref name="Scientific-American-panspermia" />
{{clear}}
{{clear}}

== Diversificarea eucariotelor ==
<div style="width:40%; border:solid 1px silver; padding:2px; margin:2px; float:right;">
<div style="width:auto; border:solid 1px silver; padding:5px">
{{cladeN
| style= font-size:100%; line-height:130%
| label1=[[Eucariote]]
| 1={{cladeN
| label1=[[Diaphoretickes]]
| 1={{cladeN
| label1=
| 1=[[Archaeplastida]] ([[Embryophyte|plante terestre]], [[alge verzi]], [[alge roșii]] și [[Glaucophyta|glaucofite]])
| label2=
| 2=[[Hacrobia]]
| label3=
| 3=[[Supergrupul SAR|SAR]] ([[Stramenopiles]], [[Alveolata]] și [[Rhizaria]])
}}
| label2=
| 2=[[Excavata]]
| label3=[[Amorphea]]
| 3={{cladeN
| 1=[[Amoebozoa]]
| label2 =
| 2=[[Apusozoa]]
| label3=[[Opisthokonta]]
| 3={{cladeN
| label1=
| 1=[[Metazoa]] ([[Animal]]e)
| label2=
| 2=[[Fungi]]
}}
}} }} }}
</div>Un posibil arbore genealogic al eucariotelor<ref name="Adl2012">{{cite journal |last1=Adl |first1=Sina M. |last2=Simpson |first2=Alastair G.B. |last3=Lane |first3=Christopher E. |display-authors=etal |date=September 2012 |title=The revised classification of eukaryotes |url=https://www.paru.cas.cz/docs/documents/93-Adl-JEM-2012.pdf |url-status=dead |journal=Journal of Eukaryotic Microbiology |volume=59 |issue=5 |pages=429–514 |doi=10.1111/j.1550-7408.2012.00644.x |issn=1066-5234 |pmc=3483872 |pmid=23020233 |archive-url=https://web.archive.org/web/20131216183506/https://www.paru.cas.cz/docs/documents/93-Adl-JEM-2012.pdf |archive-date=2013-12-16 |access-date=2020-03-06}}
*{{cite journal |last1=Adl |first1=Sina M. |last2=Simpson |first2=Alastair G.B. |last3=Lane |first3=Christopher E. |display-authors=etal |date=May–June 2013 |title=Erratum |url=https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1111/jeu.12033 |format=PDF |journal=Journal of Eukaryotic Microbiology |volume=60 |issue=3 |page=321 |doi=10.1111/jeu.12033 |s2cid=221847295 |issn=1066-5234 |access-date=2020-03-06}}</ref><ref name="burki2014">{{cite journal |last=Burki |first=Fabien |date=May 2014 |title=The Eukaryotic Tree of Life from a Global Phylogenomic Perspective |journal=Cold Spring Harbor Perspectives in Biology |volume=6 |issue=5 |pages=a016147 |doi=10.1101/cshperspect.a016147 |issn=1943-0264 |pmc=3996474 |pmid=24789819}}</ref></div>
{{AP|Eucariote}}

===Cromatina, nucleul, sistemul endomembranar și mitocondriile===
Eucariotele ar fi putut fi prezente cu mult înainte de oxigenarea atmosferei,<ref name="GlansdorffXuLabedan2008" /> dar cele mai multe eucariote moderne necesită oxigen, pe care mitocondriile lor îl utilizează pentru a alimenta producția de [[adenozintrifosfat]], sursa de energie internă a tuturor celulelor cunoscute.<ref name="HedgesBlairEtAl2004" /> În anii 1970 s-a propus și, după multe dezbateri, s-a acceptat pe scară largă că eucariotele au apărut ca urmare a unei secvențe de endosimbioză între [[procariote]].

Există o dezbatere despre momentul în care au apărut prima dată eucariotele: prezența [[Ciclopentanoperhidrofenantren|steranilor]] în șisturile australiene poate indica faptul că eucariotele erau prezente acum 2,7 miliarde de ani.<ref name="BrocksLoganEtAl1999" /> Totuși, o analiză din 2008 a concluzionat că aceste substanțe chimice s-au infiltrat în roci acum mai puțin de 2,2 miliarde de ani și nu dovedesc nimic despre originile eucariotelor.<ref>{{cite journal |last1=Rasmussen |first1=Birger |last2=Fletcher |first2=Ian R. |last3=Brocks |first3=Jochen J. |last4=Kilburn |first4=Matt R. |display-authors=3 |date=October 23, 2008 |title=Reassessing the first appearance of eukaryotes and cyanobacteria |journal=[[Nature (journal)|Nature]] |volume=455 |issue=7216 |pages=1101–1104 |bibcode=2008Natur.455.1101R |doi=10.1038/nature07381 |s2cid=4372071 |issn=0028-0836 |pmid=18948954}}</ref> S-au raportat fosile ale algelor ''Grypania'' în roci vechi de 1,85 miliarde de ani (datate inițial la 2,1 miliarde de ani dar revizuite ulterior<ref name="Fedonkin2003" />), aceasta indicând faptul că eucariotele cu organite evoluaseră deja.<ref>{{cite journal |last1=Tsu-Ming |first1=Han |last2=Runnegar |first2=Bruce |date=July 10, 1992 |title=Megascopic eukaryotic algae from the 2.1-billion-year-old negaunee iron-formation, Michigan |journal=[[Science (journal)|Science]] |volume=257 |issue=5067 |pages=232–235 |bibcode=1992Sci...257..232H |doi=10.1126/science.1631544 |issn=0036-8075 |pmid=1631544}}</ref> O colecție diversă de alge fosile a fost găsită în roci datate între 1,5 și 1,4 miliarde de ani.<ref>{{cite journal |last1=Javaux |first1=Emmanuelle J. |last2=Knoll |first2=Andrew H. |last3=Walter |first3=Malcolm R. |date=July 2004 |title=TEM evidence for eukaryotic diversity in mid-Proterozoic oceans |journal=Geobiology |volume=2 |issue=3 |pages=121–132 |doi=10.1111/j.1472-4677.2004.00027.x |issn=1472-4677}}</ref> Cele mai vechi fosile de fungi cunoscute datează de acum 1,43 miliarde de ani.<ref name="Butterfield2005">{{cite journal |last=Butterfield |first=Nicholas J. |date=Winter 2005 |title=Probable Proterozoic fungi |url=https://pubs.geoscienceworld.org/paleobiol/article-abstract/31/1/165/86457/Probable-Proterozoic-fungi?redirectedFrom=fulltext |url-status=live |journal=Paleobiology |volume=31 |issue=1 |pages=165–182 |doi=10.1666/0094-8373(2005)031<0165:PPF>2.0.CO;2 |issn=0094-8373 |archive-url=https://web.archive.org/web/20181223150938/https://pubs.geoscienceworld.org/paleobiol/article-abstract/31/1/165/86457/Probable-Proterozoic-fungi?redirectedFrom=fulltext |archive-date=2018-12-23 |access-date=2020-03-10}}</ref>

=== Plastide ===
Se crede că [[Plastidă|plastidele]], superclasa de organite din care [[cloroplast]]ele sunt exemplul cel mai cunoscut, provin din cianobacterii endosimbiotice. Simbioza a evoluat acum aproximativ 1,5 miliarde de ani și a permis eucariotelor să efectueze fotosinteza oxigenică.<ref name="HedgesBlairEtAl2004"/> Trei linii evolutive de plastide fotosintetice au apărut deoarece plastidele sunt denumite în mod diferit: cloroplaste în alge verzi și plante, rodoplastw în alge roșii și cianelles în glaucophytes.
Trei linii evolutive au apărut deoarece plastide sunt denumite în mod diferit: cloroplaste în alge verzi și plante, rhodoplasts în alge roșii și cianelles în glaucophytes.<ref>{{cite book |last=Wise |first=Robert R. |chapter=1. The Diversity of Plastid Form and Function |title=Advances in Photosynthesis and Respiration |publisher=Springer |date=2006 |volume=23 |pages=3–26 |doi=10.1007/978-1-4020-4061-0_1 |isbn=978-1-4020-4060-3 }}</ref>


==Referințe==
==Referințe==

Versiunea de la 14 august 2021 21:41

Parte a seriei
Biologie evolutivă
Cintezele lui Darwin de John Gould

Istoria vieții de pe Pământ urmărește procesele prin care au evoluat organismele vii și fosile, de la cea mai timpurie apariție a vieții și până în prezent. Pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani și dovezile sugerează că viața a apărut acum mai mult de 3,7 miliarde de ani.[1][2][3] (Deși există unele dovezi ale vieții încă de acum 4,1-4,28 miliarde de ani, lucrul rămâne controversat din cauza posibilei formări non-biologice a fosilelor pretinse.[1][4][5][6]) Asemănările dintre toate speciile cunoscute din prezent indică faptul că provin prin procesul de evoluție de la un strămoș comun.[7] Aproximativ 1 trilion de specii trăiesc în prezent pe Pământ [8] din care doar 1,75-1,8 milioane au fost denumite [9][10] și 1,8 milioane documentate într-o bază de date centrală.[11] Aceste specii vii în prezent reprezintă mai puțin de un procent din toate speciile care au trăit vreodată pe Pământ.[12][13]

Cele mai vechi dovezi ale vieții provin din semnături de carbon biogene [2][3] și fosile de stromatolite [14] descoperite în roci metasedimentare vechi de 3,7 miliarde de ani din vestul Groenlandei. În 2015, posibile „rămășițe ale vieții biotice” au fost găsite în roci vechi de 4,1 miliarde de ani din Australia de Vest.[15][5] În martie 2017, s-au raportat dovezi ale celor mai vechi forme de viață de pe Pământ sub formă de microorganisme fosilizate descoperite în ventilațiile hidrotermale din centura Nuvvuagittuq din Quebec, Canada, care ar fi putut trăi încă de acum 4,28 miliarde de ani, nu cu mult timp după formarea oceanelor (în urmă cu 4,4 miliarde de ani) și nu cu mult după formarea Pământului cu 4,54 miliarde de ani în urmă.[16][17]

Covorele microbiene de bacterii și arhee coexistente au fost forma dominantă de viață în Arhaicul timpurie și se crede că multe dintre etapele majore ale evoluției timpurii au avut loc în acest mediu.[18] Evoluția fotosintezei, acum aproximativ 3,5 miliarde de ani, a condus în cele din urmă la acumularea de produs rezidual, oxigen, în atmosferă, ceea ce duce la evenimentul de Marea Oxigenare, care începe acum aproximativ 2,4 miliarde de ani.[19] Cele mai vechi dovezi ale eucariotelor (celule complexe cu organit celular) datează de acum 1,85 miliarde de ani,[20][21] și, deși este posibil să fi fost prezente mai devreme, diversificarea lor s-a accelerat când au început să utilizeze oxigen în metabolismul lor. Mai târziu, acum aproximativ 1,7 miliarde de ani, au început să apară organisme multicelulare, celulele diferențiate îndeplinind funcții specializate.[22] Reproducerea sexuală, care implică fuziunea celulelor reproductive masculine și feminine (gameți) pentru a crea un zigot într-un proces numit fertilizare este, spre deosebire de reproducerea asexuată, principala metodă de reproducere pentru marea majoritate a organismelor macroscopice, inclusiv aproape toate eucariotele (care includ animale și plante).[23] Cu toate acestea, originea și evoluția reproducerii sexuale rămân un puzzle pentru biologi, ea evoluând dintr-un strămoș comun care era o specie eucariotă unicelulară.[24] Taxonul Bilateria, animale având partea stângă și dreapta, care sunt imagini oglindite una cu cealaltă, a apărut acum 555 milioane de ani în urmă.[25]

Plantele terestre multicelulare asemănătoare algelor datează chiar de acum aproximativ 1 miliard de ani, [26] deși dovezile sugerează că microorganismele au format primele ecosisteme terestre, acum cel puțin 2,7 miliarde de ani.[27] Se crede că microorganismele au pregătit calea pentru început a plantelor terestre în perioada Ordoviciană. Plantele terestre au avut un succes atât de mare încât se crede că au contribuit la extincția din Devonianul târziu.[28] (Lanțul cauzal lung pare să implice succesul copacilor archaeopteris timpurii (1) care a dus la scăderea nivelului de CO2, ducând la răcirea globală și scăderea nivelului mării, (2) rădăcinile de archaeopteris au favorizat dezvoltarea solului, ceea ce a sporit dezagregarea stâncilor, iar scurgerea ulterioară a nutrienților ar fi putut declanșa înflorirea algelor, rezultând evenimente anoxice care au provocat moartea vieții marine. Speciile marine au fost primele victime ale extincției devoniene târzii).

Acum aproximativ 600 de milioane de ani a apărut fauna din Ediacaran [29] în timp ce vertebratele, împreună cu majoritatea celorlalte încrengături moderne, au apărut acum aproximativ 525 milioane de ani în timpul Exploziei cambriene.[30] În Permian, sinapsidele, inclusiv strămoșii mamiferelor, au dominat uscatul,[31] dar cea mai mare parte a acestui grup a dispărut în timpul extincției din Permian-Triasic acum 252 milioane de ani.[32] În timpul recuperării după această catastrofă, arheozaurii au devenit cele mai abundente vertebrate terestre;[33] un grup de arheozauri, dinozaurii, au dominat perioadele Jurasic și Cretacic.[34] După ce extincția Cretacic-Paleogen (acum 66 milioane de ani) a ucis dinozaurii non-aviari,[35] mamiferele s-au dezvoltat rapid ca mărime și diversitate.[36] Astfel de extincții în masă ar fi putut accelera evoluția oferind oportunități pentru diversificarea noilor grupuri de organisme.[37]

Istoria timpurie a Pământului

Articol principal: Istoria Pământului.
Pământul în timpul enului Arhaic (concept artistic)

Cele mai vechi fragmente de meteorit găsite pe Pământ au o vechime de aproximativ 4,54 miliarde de ani; acest lucru, combinat în primul rând cu datarea depozitelor antice de plumb, plasează vârsta estimată a Pământului la această vechime.[38] Luna are aceeași compoziție ca și crusta Pământului, dar nu conține un nucleu bogat în fier ca Terra. Mulți oameni de știință cred că la 40 de milioane de ani de la formarea Pământului, Luna s-a ciocnit cu un corp de mărimea planetei Marte, aruncând pe orbită crusta care a format Luna. O altă ipoteză este că Pământul și Luna au început să se formeze în același timp, dar Pământul, având o gravitație mult mai puternică decât Luna timpurie, a atras aproape toate particulele de fier din zonă.[39]

Până în 2001, cele mai vechi roci găsite pe Pământ aveau o vechime de aproximativ 3,8 miliarde de ani,[40][38] determinându-i pe oamenii de știință să estimeze că suprafața Pământului fusese topită până atunci. În consecință, ei au numit această parte a istoriei Pământului Hadean.[41] Totuși, analiza zirconiului format acum 4,4 miliarde de ani indică faptul că scoarța Pământului s-a solidificat la aproximativ 100 de milioane de ani de la formarea planetei și că planeta a dobândit rapid oceanele și o atmosferă, care ar fi fost capabile să susțină viața.[42][43][44]

Dovezile de pe Lună indică faptul că în perioada de acum 4 până la 3,8 miliarde de ani în urmă a suferit Marele bombardament târziu de resturi care au rămas de la formarea Sistemului Solar, iar Pământul ar fi trebuit să experimenteze un bombardament și mai mare din cauza gravitației sale mai puternice.[41][45] Deși nu există dovezi directe ale condițiilor de pe Pământ de acum 4-3,8 miliarde de ani, nu există nici un motiv să credem că Pământul nu a fost, de asemenea, afectat de acest bombardament intens târziu.[46] Este posibil ca acest eveniment să fi eliminat orice atmosferă și oceane anterioare; în acest caz, gazele și apa din cometele de impact ar fi contribuit la înlocuirea lor, iar degazarea de la vulcanii de pe Pământ ar fi furnizat cel puțin jumătate.[47] Cu toate acestea, dacă viața microbiană subterană ar fi evoluat până în acest moment, ar fi supraviețuit bombardamentului.[48]

Cele mai vechi dovezi ale vieții pe Pământ

Articol principal: Cele mai timpurii forme de viață.

Cele mai vechi organisme identificate au fost minuscule și relativ fără caracteristici, iar fosilele lor arată ca niște tije mici, care sunt foarte greu de distins de structurile care apar prin procese fizice abiotice. Cea mai veche dovadă incontestabilă a vieții pe Pământ, interpretată ca bacterii fosilizate, datează de acum 3 miliarde de ani.[49] Alte descoperiri din roci datate acum aproximativ 3,5 miliarde de ani au fost interpretate ca bacterii,[50] cu dovezi geochimice care par, de asemenea, să arate prezența viață acum 3,8 miliarde de ani.[51] Totuși, aceste analize au fost atent examinate și s-au găsit procese non-biologice care ar putea produce toate „semnăturile vieții” care au fost raportate.[52][53] Deși acest lucru nu dovedește că structurile găsite au avut o origine non-biologică, ele nu pot fi luate ca dovezi clare ale prezenței vieții. Semnăturile geochimice din roci depuse acum 3,4 miliarde de ani au fost interpretate ca dovezi pentru viață,[49][54] deși aceste afirmații nu au fost examinate cu atenție de către critici.

Dovezi pentru microorganismele fosilizate considerate vechi de 3,77 miliarde până la 4,28 miliarde de ani au fost găsite în Centura Greenstone Nuvvuagittuq din Quebec, Canada,[16] deși dovezile sunt contestate ca neconcludente.[55]

Origini ale vieții pe Pământ

Arborele evolutiv care arată divergența speciilor moderne de strămoșul lor comun în centru.[56] Cele trei domenii sunt colorate cu: albastru (bacterii), verde (archaea) și roșu (eucariote).

Biologii consideră că toate organismele vii de pe Pământ trebuie să aibă un singur ultim strămoș universal, deoarece ar fi practic imposibil ca două sau mai multe descendențe separate să fi dezvoltat independent numeroasele mecanisme biochimice complexe comune tuturor organismelor vii.[57][58]

Apariția independentă a vieții pe Pământ

Articol principal: Abiogeneza.

Viața pe Pământ se bazează pe carbon și apă. Carbonul oferă cadre stabile pentru substanțele chimice complexe și poate fi extras cu ușurință din mediu, în special din dioxidul de carbon.[44] Nu există nici un alt element chimic ale cărui proprietăți să fie suficient de similare cu cele ale carbonului pentru a fi numit analog; siliciul, elementul direct sub carbon în tabelul periodic, nu formează foarte multe molecule stabile complexe și pentru că majoritatea compușilor săi sunt insolubili în apă și pentru că dioxidul de siliciu este un solid dur și abraziv în contrast cu dioxidul de carbon la temperaturi asociate cu ființele vii, ar fi mai dificil de extras de către organisme.

Elementele bor și fosfor au chimii mai complexe, dar suferă de alte limitări în raport cu carbonul. Apa este un solvent excelent și are alte două proprietăți utile: faptul că gheața plutește permite organismelor acvatice să supraviețuiască sub ea în timpul iernii, iar moleculele sale au capete negative și pozitive din punct de vedere electric, ceea ce îi permite să formeze o gamă mai largă de compuși decât pot face alți solvenți. Alți solvenți buni, cum ar fi amoniacul, sunt lichizi numai la temperaturi atât de scăzute încât reacțiile chimice ar fi prea lente pentru a susține viața și nu au alte avantaje ale apei.[59] Organismele bazate pe biochimie alternativă pot fi totuși posibile pe alte planete.[60]

Cercetările asupra modului în care ar fi putut apărea viața din substanțele chimice non-vii se concentrează pe trei puncte de plecare posibile: autoreplicare, capacitatea unui organism de a produce descendenți care sunt foarte asemănători cu el însuși; metabolismul, capacitatea sa de a se hrăni și de a se repara; și membranele celulare externe, care permit pătrunderea hranei și ieșirea deșeurilor, dar exclud substanțele nedorite.[61] Cercetările privind abiogeneza mai au încă un drum lung de parcurs, deoarece abordările teoretice și empirice abia au început să intre în contact.[62][63]

Mai întâi replicare: lumea ARN

Articole principale: Ultimul strămoș universal și Ipoteza lumii ARN.

Chiar și cei mai simpli membri ai celor trei domenii moderne ale vieții folosesc ADN-ul pentru a-și înregistra „rețetele” și o serie complexă de molecule de ARN și proteine pentru a „citi” aceste instrucțiuni și a le folosi pentru creștere, întreținere și autoreplicare. Descoperirea că unele molecule de ARN pot cataliza atât propria lor replicare, cât și construirea proteinelor a dus la ipoteza unor forme de viață anterioare bazate în întregime pe ARN.[64] Aceste ribozime ar fi putut forma o lume ARN în care existau indivizi, dar nu și specii, mutațiile și transferuri orizontale de gene ar fi însemnat că descendenții din fiecare generație erau destul de predispuși să aibă genomuri diferite de cele cu care au început părinții lor.[65] ARN-ul ar fi fost ulterior înlocuit cu ADN, care este mai stabil și, prin urmare, poate construi genomuri mai lungi, extinzând gama de capacități pe care le poate avea un singur organism.[65][66][67] Ribozimele sunt „fabricile de proteine” ale celulelor moderne.[68] Dovezile sugerează primele molecule de ARN s-au format pe Pământ înainte de 4,17 miliarde de ani în urmă.[69]

Deși molecule scurte de ARN cu autoreplicare au fost produse artificial în laboratoare,[70] s-au ridicat îndoieli cu privire la sinteza naturală non-biologică a ARN-ului.[71] Cele mai vechi "ribozime" pot fi formate din acizi nucleici mai simpli, cum ar fi acid nucleic peptidic, acid treonucleic sau acid nucleic glicolic, care ar fi fost înlocuiți ulterior cu ARN.[72][73]

În 2003 s-a propus că sulfura metalică poroasă precipitată ar fi putut ajuta la sinteza ARN la aproximativ 100 °C (212 °F) și la presiunile de la fundul oceanului în apropierea orificiilor hidrotermale. Conform acestei ipoteze, membranele lipidice ar fi ultimele componente majore ale celulelor care ar apărea și, până atunci, proto-celulele ar fi fost limitate la pori.[74]

Mai întâi metabolism: lumea fier-sulf

Articol principal: Ipoteza lumii fier-sulf.

O serie de experimente începând cu 1997 au arătat că etapele timpurii ale formării proteinelor din materiale anorganice, inclusiv monoxid de carbon și hidrogen sulfurat, ar putea fi realizate prin utilizarea sulfurii de fier și a sulfurii de nichel drept catalizatori. Majoritatea etapelor au necesitat temperaturi de aproximativ 100 °C și presiuni moderate, deși o etapă a necesitat 250 °C și o presiune echivalentă cu cea găsită la 7 kilometri sub rocă. Prin urmare, s-a sugerat că sinteza autosustenabilă a proteinelor ar fi putut să apară în apropierea orificiilor hidrotermale.[75]

Mai întâi membrane: lumea lipidelor

Secțiune transversală printr-un lipozom

S-a sugerat că „bulele” cu pereți dubli de lipide, precum cele care formează membranele externe ale celulelor, ar fi putut fi un prim pas esențial.[76] Experimentele care au simulat condițiile Pământului timpuriu au raportat formarea lipidelor și că acestea pot forma spontan lipozomi, „bule” cu pereți dubli și apoi se pot reproduce singuri.[44] Deși nu sunt purtători de informații așa cum sunt acizii nucleici, ar fi supuși selecției naturale pentru longevitate și reproducere. Acizii nucleici precum ARN s-ar fi putut forma apoi mai ușor în lipozomi decât s-ar fi format în exterior.[77]

Viață „însămânțată” din altă parte

Articol principal: Panspermie.
Panspermia propune că unele corpuri precum cometele au transportat forme de viață precum bacteriile — complet cu ADN-ul lor — prin spațiu pe Pământ.

Ipoteza Panspermiei nu explică cum a apărut viața în primul loc, ci pur și simplu examinează posibilitatea ca aceasta să vină din alt loc decât Pământul. Ideea că viața pe Pământ a fost „însămânțată“ din altă parte a Universului datează cel puțin din timpul filosofului grec Anaximandru, în secolul al VI-lea î.Hr.[78] În secolul al XX-lea, fizicianul chimist Svante Arrhenius,[79] astronomii Fred Hoyle și Chandra Wickramasinghe,[80] biologul molecular Francis Crick și chimistul Leslie Orgel au propus ipoteza panspermiei.[81]

Există trei versiuni principale ale ipotezei vieții „însămânțate din alte părți”: din alte părți ale Sistemului Solar prin forme de viață microscopice prinse în resturile evacuate în spațiu după coliziuni între planete și corpuri mici ale Sistemului Solar care adăpostesc viața;[82] de către vizitatori străini, posibil ca urmare a contaminării accidentale cu microorganisme pe care le-au adus cu ei;[81] și din afara Sistemului Solar, dar prin mijloace naturale.[79][82]

Experimentele pe orbită joasă a Pământului, cum ar fi EXOSTACK, au demonstrat că unii spori de microorganisme pot supraviețui șocului de a fi catapultați în spațiu și unii pot supraviețui expunerii la radiația spațiului cosmic timp de cel puțin 5,7 ani.[83][84] Oamenii de știință sunt împărțiți cu privire la probabilitatea ca viața să apară independent pe Marte,[85] sau pe alte planete din galaxia noastră.[82]

Diversificarea eucariotelor

Eucariote
Un posibil arbore genealogic al eucariotelor[86][87]
Articol principal: Eucariote.

Cromatina, nucleul, sistemul endomembranar și mitocondriile

Eucariotele ar fi putut fi prezente cu mult înainte de oxigenarea atmosferei,[88] dar cele mai multe eucariote moderne necesită oxigen, pe care mitocondriile lor îl utilizează pentru a alimenta producția de adenozintrifosfat, sursa de energie internă a tuturor celulelor cunoscute.[89] În anii 1970 s-a propus și, după multe dezbateri, s-a acceptat pe scară largă că eucariotele au apărut ca urmare a unei secvențe de endosimbioză între procariote.

Există o dezbatere despre momentul în care au apărut prima dată eucariotele: prezența steranilor în șisturile australiene poate indica faptul că eucariotele erau prezente acum 2,7 miliarde de ani.[90] Totuși, o analiză din 2008 a concluzionat că aceste substanțe chimice s-au infiltrat în roci acum mai puțin de 2,2 miliarde de ani și nu dovedesc nimic despre originile eucariotelor.[91] S-au raportat fosile ale algelor Grypania în roci vechi de 1,85 miliarde de ani (datate inițial la 2,1 miliarde de ani dar revizuite ulterior[21]), aceasta indicând faptul că eucariotele cu organite evoluaseră deja.[92] O colecție diversă de alge fosile a fost găsită în roci datate între 1,5 și 1,4 miliarde de ani.[93] Cele mai vechi fosile de fungi cunoscute datează de acum 1,43 miliarde de ani.[94]

Plastide

Se crede că plastidele, superclasa de organite din care cloroplastele sunt exemplul cel mai cunoscut, provin din cianobacterii endosimbiotice. Simbioza a evoluat acum aproximativ 1,5 miliarde de ani și a permis eucariotelor să efectueze fotosinteza oxigenică.[89] Trei linii evolutive de plastide fotosintetice au apărut deoarece plastidele sunt denumite în mod diferit: cloroplaste în alge verzi și plante, rodoplastw în alge roșii și cianelles în glaucophytes. Trei linii evolutive au apărut deoarece plastide sunt denumite în mod diferit: cloroplaste în alge verzi și plante, rhodoplasts în alge roșii și cianelles în glaucophytes.[95]

Referințe

  1. ^ a b Pearce, Ben K.D.; Tupper, Andrew S.; Pudritz, Ralph E.; et al. (). „Constraining the Time Interval for the Origin of Life on Earth”. Astrobiology. 18 (3): 343–364. arXiv:1808.09460 Accesibil gratuit. Bibcode:2018AsBio..18..343P. doi:10.1089/ast.2017.1674. ISSN 1531-1074. PMID 29570409. 
  2. ^ a b Rosing, Minik T. (). „13C-Depleted Carbon Microparticles in >3700-Ma Sea-Floor Sedimentary Rocks from West Greenland”. Science. 283 (5402): 674–676. Bibcode:1999Sci...283..674R. doi:10.1126/science.283.5402.674. ISSN 0036-8075. PMID 9924024. 
  3. ^ a b Ohtomo, Yoko; Kakegawa, Takeshi; Ishida, Akizumi; et al. (ianuarie 2014). „Evidence for biogenic graphite in early Archaean Isua metasedimentary rocks”. Nature Geoscience. 7 (1): 25–28. Bibcode:2014NatGe...7...25O. doi:10.1038/ngeo2025. ISSN 1752-0894. 
  4. ^ Papineau, Dominic; De Gregorio, Bradley T.; Cody, George D.; et al. (iunie 2011). „Young poorly crystalline graphite in the >3.8-Gyr-old Nuvvuagittuq banded iron formation”. Nature Geoscience. 4 (6): 376–379. Bibcode:2011NatGe...4..376P. doi:10.1038/ngeo1155. ISSN 1752-0894. 
  5. ^ a b Bell, Elizabeth A.; Boehnke, Patrick; Harrison, T. Mark; et al. (). „Potentially biogenic carbon preserved in a 4.1 billion-year-old zircon” (PDF). Proceedings of the National Academy of Sciences. 112 (47): 14518–14521. Bibcode:2015PNAS..11214518B. doi:10.1073/pnas.1517557112. ISSN 0027-8424. PMC 4664351 Accesibil gratuit. PMID 26483481. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Nemchin, Alexander A.; Whitehouse, Martin J.; Menneken, Martina; et al. (). „A light carbon reservoir recorded in zircon-hosted diamond from the Jack Hills”. Nature. 454 (7200): 92–95. Bibcode:2008Natur.454...92N. doi:10.1038/nature07102. ISSN 0028-0836. PMID 18596808. 
  7. ^ Futuyma 2005.
  8. ^ Dybas, Cheryl; Fryling, Kevin (). „Researchers find that Earth may be home to 1 trillion species” (Press release). Alexandria, VA: National Science Foundation. News Release 16-052. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Chapman 2009.
  10. ^ Novacek, Michael J. (). „Prehistory's Brilliant Future”. Sunday Review. The New York Times. New York. ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în .  "A version of this article appears in print on Nov. 9, 2014, Section SR, Page 6 of the New York edition with the headline: Prehistory’s Brilliant Future."
  11. ^ „Catalogue of Life: 2019 Annual Checklist”. Species 2000; Integrated Taxonomic Information System. . Accesat în . 
  12. ^ McKinney 1997, p. 110.
  13. ^ Stearns & Stearns 1999, p. x.
  14. ^ Nutman, Allen P.; Bennett, Vickie C.; Friend, Clark R.L.; et al. (). „Rapid emergence of life shown by discovery of 3,700-million-year-old microbial structures”. Nature. 537 (7621): 535–538. Bibcode:2016Natur.537..535N. doi:10.1038/nature19355. ISSN 0028-0836. PMID 27580034. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Borenstein, Seth (). „Hints of life on what was thought to be desolate early Earth”. Associated Press. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ a b Dodd, Matthew S.; Papineau, Dominic; Grenne, Tor; et al. (). „Evidence for early life in Earth's oldest hydrothermal vent precipitates” (PDF). Nature. 543 (7643): 60–64. Bibcode:2017Natur.543...60D. doi:10.1038/nature21377 Accesibil gratuit. ISSN 0028-0836. PMID 28252057. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ Zimmer, Carl (). „Scientists Say Canadian Bacteria Fossils May Be Earth's Oldest”. Matter. The New York Times. New York. ISSN 0362-4331. Arhivat din original la . Accesat în .  "A version of this article appears in print on March 2, 2017, Section A, Page 9 of the New York edition with the headline: Artful Squiggles in Rocks May Be Earth’s Oldest Fossils."
  18. ^ Nisbet, Euan G.; Fowler, C.M.R. (). „Archaean metabolic evolution of microbial mats”. Proceedings of the Royal Society. 266 (1436): 2375–2382. doi:10.1098/rspb.1999.0934. ISSN 0962-8452. PMC 1690475 Accesibil gratuit. 
  19. ^ Anbar, Ariel D.; Yun, Duan; Lyons, Timothy W.; et al. (). „A Whiff of Oxygen Before the Great Oxidation Event?”. Science. 317 (5846): 1903–1906. Bibcode:2007Sci...317.1903A. doi:10.1126/science.1140325. ISSN 0036-8075. PMID 17901330. 
  20. ^ Knoll, Andrew H.; Javaux, Emmanuelle J.; Hewitt, David; et al. (). „Eukaryotic organisms in Proterozoic oceans”. Philosophical Transactions of the Royal Society B. 361 (1470): 1023–1038. doi:10.1098/rstb.2006.1843. ISSN 0962-8436. PMC 1578724 Accesibil gratuit. PMID 16754612. 
  21. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Fedonkin2003
  22. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Bonner1999
  23. ^ Otto, Sarah P.; Lenormand, Thomas (). „Resolving the paradox of sex and recombination”. Nature Reviews Genetics. 3 (4): 252–261. doi:10.1038/nrg761. ISSN 1471-0056. PMID 11967550. 
  24. ^ Letunic, Ivica; Bork, Peer. „iTOL: Interactive Tree of Life”. Heidelberg, Germany: European Molecular Biology Laboratory. Accesat în . 
  25. ^ Fedonkin, Mikhail A.; Simonetta, Alberto; Ivantsov, Andrei Yu. (). „New data on Kimberella, the Vendian mollusc-like organism (White Sea region, Russia): palaeoecological and evolutionary implications” (PDF). Geological Society Special Publications. 286 (1): 157–179. Bibcode:2007GSLSP.286..157F. doi:10.1144/SP286.12. ISSN 0375-6440. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  26. ^ Strother, Paul K.; Battison, Leila; Brasier, Martin D.; et al. (). „Earth's earliest non-marine eukaryotes”. Nature. 473 (7348): 505–509. Bibcode:2011Natur.473..505S. doi:10.1038/nature09943. ISSN 0028-0836. PMID 21490597. 
  27. ^ Beraldi-Campesi, Hugo (). „Early life on land and the first terrestrial ecosystems” (PDF). Ecological Processes. 2 (1): 1–17. doi:10.1186/2192-1709-2-1 Accesibil gratuit. ISSN 2192-1709. Accesat în . 
  28. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite AlgeoScheckler1998
  29. ^ Jun-Yuan, Chen; Oliveri, Paola; Chia-Wei, Li; et al. (). „Precambrian animal diversity: Putative phosphatized embryos from the Doushantuo Formation of China”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 97 (9): 4457–4462. Bibcode:2000PNAS...97.4457C. doi:10.1073/pnas.97.9.4457. ISSN 0027-8424. PMC 18256 Accesibil gratuit. PMID 10781044. 
  30. ^ D-G., Shu; H-L., Luo; Conway Morris, Simon; et al. (). „Lower Cambrian vertebrates from south China” (PDF). Nature. 402 (6757): 42–46. Bibcode:1999Natur.402...42S. doi:10.1038/46965. ISSN 0028-0836. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  31. ^ Hoyt, Donald F. (). „Synapsid Reptiles”. ZOO 138 Vertebrate Zoology (Lecture). Pomona, CA: California State Polytechnic University, Pomona. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ Barry, Patrick L. (). Phillips, Tony, ed. „The Great Dying”. Science@NASA. Marshall Space Flight Center. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Tanner, Lawrence H.; Lucas, Spencer G.; Chapman, Mary G. (martie 2004). „Assessing the record and causes of Late Triassic extinctions” (PDF). Earth-Science Reviews. 65 (1–2): 103–139. Bibcode:2004ESRv...65..103T. doi:10.1016/S0012-8252(03)00082-5. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  34. ^ Benton 1997.
  35. ^ Fastovsky, David E.; Sheehan, Peter M. (martie 2005). „The Extinction of the Dinosaurs in North America” (PDF). [Geological Society of America. 15 (3): 4–10. doi:10.1130/1052-5173(2005)015<4:TEOTDI>2.0.CO;2. ISSN 1052-5173. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  36. ^ Roach, John (). „Dinosaur Extinction Spurred Rise of Modern Mammals”. National Geographic News. Washington, D.C.: National Geographic Society. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ Van Valkenburgh, Blaire (). „Major Patterns in the History of Carnivorous Mammals”. Annual Review of Earth and Planetary Sciences. 27: 463–493. Bibcode:1999AREPS..27..463V. doi:10.1146/annurev.earth.27.1.463. ISSN 1545-4495. 
  38. ^ a b Dalrymple 1991.
  39. ^ Galimov, Erik M.; Krivtsov, Anton M. (decembrie 2005). „Origin of the Earth—Moon system”. Journal of Earth System Science. 114 (6): 593–600. Bibcode:2005JESS..114..593G. CiteSeerX 10.1.1.502.314 Accesibil gratuit. doi:10.1007/BF02715942. ISSN 0253-4126. Accesat în . 
  40. ^ Thompson, Andrea (). „Oldest Rocks on Earth Found”. Live Science. Watsonville, CA: Imaginova. Accesat în . 
  41. ^ a b Cohen, Barbara A.; Swindle, Timothy D.; Kring, David A. (). „Support for the Lunar Cataclysm Hypothesis from Lunar Meteorite Impact Melt Ages”. Science. 290 (5497): 1754–1756. Bibcode:2000Sci...290.1754C. doi:10.1126/science.290.5497.1754. ISSN 0036-8075. PMID 11099411. 
  42. ^ „Early Earth Likely Had Continents And Was Habitable” (Press release). Boulder, CO: University of Colorado. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ Cavosie, Aaron J.; Valley, John W.; Wilde, Simon A.; Edinburgh Ion Microprobe Facility (). „Magmatic δ18O in 4400–3900 Ma detrital zircons: A record of the alteration and recycling of crust in the Early Archean”. Earth and Planetary Science Letters. 235 (3–4): 663–681. Bibcode:2005E&PSL.235..663C. doi:10.1016/j.epsl.2005.04.028. ISSN 0012-821X. 
  44. ^ a b c Garwood, Russell J. (). „Patterns In Palaeontology: The first 3 billion years of evolution”. Palaeontology Online. 2 (Article 11): 1–14. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Britt, Robert Roy (). „Evidence for Ancient Bombardment of Earth”. Space.com. Watsonville, CA: Imaginova. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Valley, John W.; Peck, William H.; King, Elizabeth M.; et al. (). „A cool early Earth” (PDF). Geology. 30 (4): 351–354. Bibcode:2002Geo....30..351V. doi:10.1130/0091-7613(2002)030<0351:ACEE>2.0.CO;2. ISSN 0091-7613. PMID 16196254. Accesat în . 
  47. ^ Dauphas, Nicolas; Robert, François; Marty, Bernard (decembrie 2000). „The Late Asteroidal and Cometary Bombardment of Earth as Recorded in Water Deuterium to Protium Ratio”. Icarus. 148 (2): 508–512. Bibcode:2000Icar..148..508D. doi:10.1006/icar.2000.6489. ISSN 0019-1035. 
  48. ^ Scalice, Daniella (). Fletcher, Julie, ed. „Microbial Habitability During the Late Heavy Bombardment”. Astrobiology. Mountain View, CA: NASA Astrobiology Program. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ a b Brasier, Martin; McLoughlin, Nicola; Green, Owen; et al. (iunie 2006). „A fresh look at the fossil evidence for early Archaean cellular life” (PDF). Philosophical Transactions of the Royal Society B. 361 (1470): 887–902. doi:10.1098/rstb.2006.1835. ISSN 0962-8436. PMC 1578727 Accesibil gratuit. PMID 16754605. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  50. ^ Schopf, J. William (). „Microfossils of the Early Archean Apex Chert: New Evidence of the Antiquity of Life”. Science. 260 (5108): 640–646. Bibcode:1993Sci...260..640S. doi:10.1126/science.260.5108.640. ISSN 0036-8075. PMID 11539831. 
  51. ^ Mojzsis, Stephen J.; Arrhenius, Gustaf; McKeegan, Kevin D.; et al. (). „Evidence for life on Earth before 3,800 million years ago”. Nature. 384 (6604): 55–59. Bibcode:1996Natur.384...55M. doi:10.1038/384055a0. ISSN 0028-0836. PMID 8900275. 
  52. ^ Grotzinger, John P.; Rothman, Daniel H. (). „An abiotic model for stromatolite morphogenesis”. Nature. 383 (6599): 423–425. Bibcode:1996Natur.383..423G. doi:10.1038/383423a0. ISSN 0028-0836. 
  53. ^ Fedo, Christopher M.; Whitehouse, Martin J. (). „Metasomatic Origin of Quartz-Pyroxene Rock, Akilia, Greenland, and Implications for Earth's Earliest Life”. Science. 296 (5572): 1448–1452. Bibcode:2002Sci...296.1448F. doi:10.1126/science.1070336. ISSN 0036-8075. PMID 12029129. 
  54. ^ Schopf, J. William (). „Fossil evidence of Archaean life”. Philosophical Transactions of the Royal Society B. 361 (1470): 869–885. doi:10.1098/rstb.2006.1834. ISSN 0962-8436. PMC 1578735 Accesibil gratuit. PMID 16754604. 
  55. ^ Drake, Nadia (). „This May Be the Oldest Known Sign of Life on Earth”. National Geographic News. Washington, D.C.: National Geographic Society. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ Ciccarelli, Francesca D.; Doerks, Tobias; von Mering, Christian; et al. (). „Toward Automatic Reconstruction of a Highly Resolved Tree of Life” (PDF). Science. 311 (5765): 1283–1287. Bibcode:2006Sci...311.1283C. CiteSeerX 10.1.1.381.9514 Accesibil gratuit. doi:10.1126/science.1123061. PMID 16513982. Arhivat din original (PDF) la . 
  57. ^ Mason, Stephen F. (). „Origins of biomolecular handedness”. Nature. 311 (5981): 19–23. Bibcode:1984Natur.311...19M. doi:10.1038/311019a0. ISSN 0028-0836. PMID 6472461. 
  58. ^ Orgel, Leslie E. (octombrie 1994). „The Origin of Life on the Earth”. Scientific American. Vol. 271 nr. 4. pp. 76–83. Bibcode:1994SciAm.271d..76O. doi:10.1038/scientificamerican1094-76. ISSN 0036-8733. PMID 7524147. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  59. ^ Bennett 2008, pp. 82–85.
  60. ^ Schulze-Makuch, Dirk; Irwin, Louis N. (aprilie 2006). „The prospect of alien life in exotic forms on other worlds”. The Science of Nature. 93 (4): 155–172. Bibcode:2006NW.....93..155S. doi:10.1007/s00114-005-0078-6. ISSN 0028-1042. PMID 16525788. 
  61. ^ Peretó, Juli (martie 2005). „Controversies on the origin of life” (PDF). International Microbiology. 8 (1): 23–31. ISSN 1139-6709. PMID 15906258. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  62. ^ Szathmáry, Eörs (). „In search of the simplest cell”. Nature. 433 (7025): 469–470. Bibcode:2005Natur.433..469S. doi:10.1038/433469a. ISSN 0028-0836. PMID 15690023. 
  63. ^ Luisi, Pier Luigi; Ferri, Francesca; Stano, Pasquale (ianuarie 2006). „Approaches to semi-synthetic minimal cells: a review”. Science of Nature. 93 (1): 1–13. Bibcode:2006NW.....93....1L. doi:10.1007/s00114-005-0056-z. ISSN 0028-1042. PMID 16292523. 
  64. ^ Joyce, Gerald F. (). „The antiquity of RNA-based evolution”. Nature. 418 (6894): 214–221. Bibcode:2002Natur.418..214J. doi:10.1038/418214a. ISSN 0028-0836. PMID 12110897. 
  65. ^ a b Hoenigsberg, Hugo (). „Evolution without speciation but with selection: LUCA, the Last Universal Common Ancestor in Gilbert's RNA world”. Genetics and Molecular Research. 2 (4): 366–375. ISSN 1676-5680. PMID 15011140. Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ Trevors, Jack T.; Abel, David L. (noiembrie 2004). „Chance and necessity do not explain the origin of life”. Cell Biology International. 28 (11): 729–739. doi:10.1016/j.cellbi.2004.06.006. ISSN 1065-6995. PMID 15563395. 
  67. ^ Forterre, Patrick; Benachenhou-Lahfa, Nadia; Confalonieri, Fabrice; et al. (). Adoutte, André; Perasso, Roland, ed. „The nature of the last universal ancestor and the root of the tree of life, still open questions”. BioSystems. 28 (1–3): 15–32. doi:10.1016/0303-2647(92)90004-I. ISSN 0303-2647. PMID 1337989.  Part of a special issue: 9th Meeting of the International Society for Evolutionary Protistology, July 3–7, 1992, Orsay, France.
  68. ^ Cech, Thomas R. (). „The Ribosome Is a Ribozyme”. Science. 289 (5481): 878–879. doi:10.1126/science.289.5481.878. ISSN 0036-8075. PMID 10960319. 
  69. ^ Pearce, Ben K. D.; Pudritz, Ralph E.; Semenov, Dmitry A.; et al. (). „Origin of the RNA world: The fate of nucleobases in warm little ponds”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 114 (43): 11327–11332. arXiv:1710.00434 Accesibil gratuit. Bibcode:2017PNAS..11411327P. doi:10.1073/pnas.1710339114. ISSN 0027-8424. PMC 5664528 Accesibil gratuit. PMID 28973920. 
  70. ^ Johnston, Wendy K.; Unrau, Peter J.; Lawrence, Michael S.; et al. (). „RNA-Catalyzed RNA Polymerization: Accurate and General RNA-Templated Primer Extension” (PDF). Science. 292 (5520): 1319–1325. Bibcode:2001Sci...292.1319J. CiteSeerX 10.1.1.70.5439 Accesibil gratuit. doi:10.1126/science.1060786. ISSN 0036-8075. PMID 11358999. Arhivat din original (PDF) la . 
  71. ^ Levy, Matthew; Miller, Stanley L. (). „The stability of the RNA bases: Implications for the origin of life”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 95 (14): 7933–7938. Bibcode:1998PNAS...95.7933L. doi:10.1073/pnas.95.14.7933. ISSN 0027-8424. PMC 20907 Accesibil gratuit. PMID 9653118. 
  72. ^ Orgel, Leslie E. (). „A Simpler Nucleic Acid”. Science. 290 (5495): 1306–1307. doi:10.1126/science.290.5495.1306. ISSN 0036-8075. PMID 11185405. 
  73. ^ Nelson, Kevin E.; Levy, Matthew; Miller, Stanley L. (). „Peptide nucleic acids rather than RNA may have been the first genetic molecule”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 97 (8): 3868–3871. Bibcode:2000PNAS...97.3868N. doi:10.1073/pnas.97.8.3868. ISSN 0027-8424. PMC 18108 Accesibil gratuit. PMID 10760258. 
  74. ^ Martin, William; Russell, Michael J. (). „On the origins of cells: a hypothesis for the evolutionary transitions from abiotic geochemistry to chemoautotrophic prokaryotes, and from prokaryotes to nucleated cells”. Philosophical Transactions of the Royal Society B. 358 (1429): 59–85. doi:10.1098/rstb.2002.1183. ISSN 0962-8436. PMC 1693102 Accesibil gratuit. PMID 12594918. 
  75. ^ Wächtershäuser, Günter (). „Life as We Don't Know It”. Science. 289 (5483): 1307–1308. doi:10.1126/science.289.5483.1307. ISSN 0036-8075. PMID 10979855. 
  76. ^ Trevors, Jack T.; Psenner, Roland (decembrie 2001). „From self-assembly of life to present-day bacteria: a possible role for nanocells”. FEMS Microbiology Reviews. 25 (5): 573–582. doi:10.1111/j.1574-6976.2001.tb00592.x Accesibil gratuit. ISSN 0168-6445. PMID 11742692. 
  77. ^ Segré, Daniel; Ben-Eli, Dafna; Deamer, David W.; et al. (februarie 2001). „The Lipid World” (PDF). Origins of Life and Evolution of Biospheres. 31 (1–2): 119–145. Bibcode:2001OLEB...31..119S. doi:10.1023/A:1006746807104. ISSN 0169-6149. PMID 11296516. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  78. ^ O'Leary 2008.
  79. ^ a b Arrhenius 1980, p. 32.
  80. ^ Hoyle, Fred; Wickramasinghe, Nalin C. (noiembrie 1979). „On the Nature of Interstellar Grains”. Astrophysics and Space Science. 66 (1): 77–90. Bibcode:1979Ap&SS..66...77H. doi:10.1007/BF00648361. ISSN 0004-640X. 
  81. ^ a b Crick, Francis H.; Orgel, Leslie E. (iulie 1973). „Directed Panspermia”. Icarus. 19 (3): 341–346. Bibcode:1973Icar...19..341C. doi:10.1016/0019-1035(73)90110-3. ISSN 0019-1035. 
  82. ^ a b c Warmflash, David; Weiss, Benjamin (noiembrie 2005). „Did Life Come From Another World?”. Scientific American. Vol. 293 nr. 5. pp. 64–71. Bibcode:2005SciAm.293e..64W. doi:10.1038/scientificamerican1105-64. ISSN 0036-8733. PMID 16318028. 
  83. ^ Clancy, Brack & Horneck 2005.
  84. ^ Horneck, Gerda; Klaus, David M.; Mancinelli, Rocco L. (martie 2010). „Space Microbiology”. Microbiology and Molecular Biology Reviews. 74 (1): 121–156. Bibcode:2010MMBR...74..121H. doi:10.1128/mmbr.00016-09. PMC 2832349 Accesibil gratuit. PMID 20197502. 
  85. ^ Than, Ker (). „Claim of Martian Life Called 'Bogus'”. Space.com. Watsonville, CA: Imaginova. Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ Adl, Sina M.; Simpson, Alastair G.B.; Lane, Christopher E.; et al. (septembrie 2012). „The revised classification of eukaryotes” (PDF). Journal of Eukaryotic Microbiology. 59 (5): 429–514. doi:10.1111/j.1550-7408.2012.00644.x. ISSN 1066-5234. PMC 3483872 Accesibil gratuit. PMID 23020233. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  87. ^ Burki, Fabien (mai 2014). „The Eukaryotic Tree of Life from a Global Phylogenomic Perspective”. Cold Spring Harbor Perspectives in Biology. 6 (5): a016147. doi:10.1101/cshperspect.a016147. ISSN 1943-0264. PMC 3996474 Accesibil gratuit. PMID 24789819. 
  88. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite GlansdorffXuLabedan2008
  89. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite HedgesBlairEtAl2004
  90. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite BrocksLoganEtAl1999
  91. ^ Rasmussen, Birger; Fletcher, Ian R.; Brocks, Jochen J.; et al. (). „Reassessing the first appearance of eukaryotes and cyanobacteria”. Nature. 455 (7216): 1101–1104. Bibcode:2008Natur.455.1101R. doi:10.1038/nature07381. ISSN 0028-0836. PMID 18948954. 
  92. ^ Tsu-Ming, Han; Runnegar, Bruce (). „Megascopic eukaryotic algae from the 2.1-billion-year-old negaunee iron-formation, Michigan”. Science. 257 (5067): 232–235. Bibcode:1992Sci...257..232H. doi:10.1126/science.1631544. ISSN 0036-8075. PMID 1631544. 
  93. ^ Javaux, Emmanuelle J.; Knoll, Andrew H.; Walter, Malcolm R. (iulie 2004). „TEM evidence for eukaryotic diversity in mid-Proterozoic oceans”. Geobiology. 2 (3): 121–132. doi:10.1111/j.1472-4677.2004.00027.x. ISSN 1472-4677. 
  94. ^ Butterfield, Nicholas J. (). „Probable Proterozoic fungi”. Paleobiology. 31 (1): 165–182. doi:10.1666/0094-8373(2005)031<0165:PPF>2.0.CO;2. ISSN 0094-8373. Arhivat din original la . Accesat în . 
  95. ^ Wise, Robert R. (). „1. The Diversity of Plastid Form and Function”. Advances in Photosynthesis and Respiration. 23. Springer. pp. 3–26. doi:10.1007/978-1-4020-4061-0_1. ISBN 978-1-4020-4060-3. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Istoria_vieții&oldid=14291074