Critica teoriei evoluției (biologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
După ce evoluția a devenit o teorie larg acceptată în anii 1870, au apărut caricaturi cu Charles Darwin cu trup de maimuță care simbolizau evoluția.[1]
Caricatură din 1872, în care este prezentat taurul ca intermediar pentru originea omului pornind de la porc
„Critica”gravură de Julio Ruelas din 1907

Opiniile critice asupra teoriei evoluției vieții au apărut la scurt timp după ce aceasta a devenit o teorie larg acceptată în anii 1870.[2] O parte dintre aceste opinii s-au încadrat curentului de gândire asociat disputei politico-culturale reprezentate de Controversa creație-evoluție.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Inițial, pe baza datelor experimentale, oamenii de știință au fost cei care au criticat teoria selecției naturale. După apariția teoriei sintetice a evoluției însă, majoritatea criticilor au fost formulate în general de liderii religioși și nu de către cercetători și academicieni.

Stadiul actual[modificare | modificare sursă]

Comunitatea științifică nu recunoaște validitatea acestor opinii contrare, invocând faptul că cei care critică evoluția au interpretat greșit conceptul de teorie științifică. O controversă despre evoluție există doar la nivelul publicului larg, în comunitatea științifică nu există nicio controversă despre evoluție, ea fiind considerată de Academia Națională de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de biologi[3]. Mai exact, în comunitatea științifică se face distincția între teoria evoluției (care este într-adevăr doar o explicație posibilă a evoluției) și evoluția în sine (care este un fapt, demonstrat în mod incontestabil)[4]; astfel, teoria evoluției poate suferi de-a lungul timpului modificări minore pentru a explica din ce în ce mai bine mecanismele care duc la efectele constatate de către biologi (este o teorie care încearcă să explice faptele), însă evoluția în sine este efectul (faptul constatat experimental) pe care teoria trebuie să-l explice. Există prin urmare două tipuri posibile de critici: critici îndreptate împotriva teoriei evoluției (ca explicație adecvată a evoluției vieții), respectiv critici îndreptate împotriva evoluției înseși (mai exact, o negare a existenței acestui fenomen). Comunitatea științifică este perfect deschisă la critici ale teoriei, însă criticii care neagă evoluția ca fenomen natural sunt ignorați de comunitatea științifică, tocmai deoarece existența acestui fenomen a fost constatată și confirmată în nenumărate rânduri; practic biologii au încetat cu totul să mai pună la îndoială existența fenomenului și încearcă doar să perfecționeze teoria care îl explică[5].

Critici[modificare | modificare sursă]

Designul inteligent[modificare | modificare sursă]

Michael Behe este autorul ipotezei designului inteligent. Behe afirmă că unele mecanisme sunt ireductibil de complexe și este imposibil să fi apărut prin evoluție nedirijată de o inteligență superioară.[6] Behe dă ca exemplu cursa de prins șoareci: orice element am scoate din ea, ea ar deveni nefuncțională, deci o combinație de elemente care nu are nicio funcție.[6] El argumentează că o cursă de șoareci poate apărea doar completă și nu poate fi un produs al unei evoluții prin care elementele se adaugă unul câte unul până când ajung să constituie cursa de șoareci.[6] Ea este diferită de un automobil, care continuă să funcționeze chiar dacă i s-a ars un far.[6]

Departamentul de biologie la care predă Behe a publicat un avertisment prin care se dezice unanim (minus Behe) de ipoteza lui Behe, afirmând că ea nu constituie știință.[7]

Din verdictul Kitzmiller v. Dover Area School District: „Profesorul universitar Behe a aplicat conceptul de complexitate ireductibilă la doar câteva sisteme special alese: (1) flagelul bacteriilor; (2) 'cascada' biochimică a coagulării sanguine; și (3) sistemul imunitar. Contrar afirmațiilor profesorului Behe cu privire la aceste câteva sisteme biochimice dintre mii și mii de sisteme care există în natură, Dr. Miller a adus dovezi, bazate pe studii cu peer-review, că ele în realitate nu sunt ireductibil de complexe.”[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Browne, Janet (2003). Charles Darwin: The Power of Place. London: Pimlico. pp. 376–379. ISBN 0-7126-6837-3.
  2. ^ Douglas J. Futuyma, Evolutionary Biology, 2nd ed., 1986, Sinauer Associates, p. 15, apud Evolution Is a Fact and a Theory de prof. Laurence A. Moran, PhD. Citat: <<No biologist today would think of submitting a paper entitled "New evidence for evolution;" it simply has not been an issue for a century.>>
  3. ^ Ralph J. Cicerone, President, National Academy of Sciences; Harvey V. Fineberg, President, Institute of Medicine; Francisco J. Ayala, Committee Chair, Science, evolution, and creationism. National Academy of Sciences and Institute of Medicine of the National Academies. Washington, D.C., 2008, p. xiii, accesat 2013.12.25
  4. ^ Laurence A. Moran, Evolution Is a Fact and a Theory, bioinfo.med.utoronto.ca, accesat 2013.12.25
  5. ^ Enciclopedia Britannica, Evolution (scientific theory), britannica.com, accesat 2013.12.25
  6. ^ a b c d H. Allen Orr "Darwin v. Intelligent Design (Again)", Boston Review, Commentary, September 1996.
  7. ^ Department Position on Evolution and "Intelligent Design"”. Department of Biological Sciences, Lehigh University. http://www.lehigh.edu/~inbios/news/evolution.htm. Accesat la 25 iulie 2008. 
  8. ^ en:s:Kitzmiller v. Dover Area School District/4:Whether ID Is Science#Page 76 of 139

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Subiecte de bază în biologie evoluționistă
Procese ale evoluției: adaptare - dovadă - macroevoluție - microevoluție
Mecanisme: selecție - mutație
Moduri: anageneză - catageneză - cladogeneză
Istorie: Istoria gândirii evoluționiste - Charles Darwin - Originea speciilor - sinteză  evoluționară modernă - Critica evoluției
Subteme: Genetica populației - Genetică ecologică - evoluție umană - evoluție moleculară - filogenetică - sistematică
Listă de subiecte legate de biologia evoluționistă | Cronologia evoluției | Cronologia evoluției umane