Jupiter: Diferență între versiuni

**Jupiter**
	; Jupiter în culori naturale, aprilie 2014
Caracteristicile orbitei
Afeliu	816,62 milioane km
Periheliu	740,52 milioane km
Axa semimajoră	778,57 milioane km
Excentricitate	0,0489
Per.orbitală	11,862 ani; 4332,59 zile; 1.0475,8 zile solare ioviene
Per.sinodică	398,88 zile
Viteză orbitală medie	13,07 km/s
Anomalie medie	20,020°
Înclinație orbitală	1,303° față de planul eliptic; 6,09° față de ecuatorul Soarelui; 0,32° față de planul invariabil
Longitudinea nodului ascendent	100,464°
Argumentul periastrului	273,867°
Sateliți	79 (în 2018)
Caracteristici fizice
Raza medie	69.911 km
Raza ecuatorială	71.492 km
Raza polară	66.854 km
Aplatizare	0,06487
Suprafață	6,1419×1010 km2
Volum	1,4313×1015 km3
Masă	1,8982×1027 kg
Densitatea medie	1.326 kg/m3
Gravitația de suprafață	24,79 m/s2
Viteza de evacuare	59,5 km/s
Per.de rotație siderală	9,925 ore ; (9 h 55 m 30 s)
Viteză de rotație ecuatorială	12,6 km/s (45.000 km/h)
Înclinare axială	3,13° (față de orbită)
Ascensie dreaptă pol nord	268,057°; 17h 52m 14s
Declinație pol nord	64,495°
Albedo	0,503 (Bond) ; 0,538 (geometric)
Temperatură	min. 165 K (−108 °C)
Magnitudine aparentă	−2,94 − 1,66
Diametru unghiular	29,8" la 50,1"
Compoziție atmosferică
Hidrogen	89% ± 2,0%
Heliu	10% ± 2,0%
Metan	0,3% ± 1,0%
Amoniac	0,026% ± 0,004%
Hidrogen deuterid	0,0028% ± 0,001%
Etan	0,0006% ± 0,0002%
Apă	0,0004% ± 0,0004%

Navighează interactiv prin istoric

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

VizualWikitext

Aliniat

Versiunea de la 11 mai 2020 11:16

Pentru alte sensuri, vedeți Jupiter (dezambiguizare).

Jupiter este a cincea planetă de la Soare și cea mai mare din Sistemul Solar. Este un gigant gazos cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar.

Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a fost cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman Jupiter.^[13] Când este privit de pe Pământ, Jupiter poate fi suficient de luminos pentru ca lumina sa reflectată să arunce umbre,^[14] și este în medie cel de-al treilea obiect natural ca strălucire pe cerul nopții după Lună și Venus.

Jupiter este formată din trei sferturi de hidrogen și un sfert din heliu. Poate avea un nucleu stâncos din elemente mai grele,^[15]dar la fel ca celelalte planete gigant, lui Jupiter îi lipsește o suprafață solidă bine definită. Datorită rotației sale rapide, forma planetei este cea a unui elipsoid de rotație (mai turtit la poli și mai bombat la ecuator). Atmosfera exterioară este vizibil segregată în mai multe benzi la latitudini diferite, rezultând turbulențe și furtuni de-a lungul granițelor lor de interacțiune. Cel mai cunoscut detaliu al suprafeței sale este Marea Pată Roșie descoperită în secolul al XVII-lea cu un telescop, care este un anticiclon cu diametrul mai mare decât diametrul Pământului. Planeta are inele greu vizibile și o magnetosferă puternică. Jupiter are 70 de sateliți cunoscuți^[16] printre care se numără cei patru sateliți galileeni descoperiți de Galileo Galilei în 1610. Ganymede, cel mai mare dintre aceștia, are un diameteru mai mare decât planeta Mercur.

Pioneer 10 a fost prima navă spațială care a vizitat Jupiter, apropiindu-se cel mai mult de planetă la 4 decembrie 1973; aproximativ un an mai târziu a urmat Pioneer 11. Voyager 1 a vizitat planeta în primăvara anului 1979, urmat de Voyager 2 în luna iulie a aceluiași an. Sonda spațială Galileo a ajuns la Jupiter în 1995.^[17] La sfârșitul lunii februarie 2007, Jupiter a fost vizitat de sonda New Horizons, care a folosit gravitația lui Jupiter pentru a-și crește viteza și s-a îndreptat spre Pluto. Cea mai recentă sondă care viziteză Jupiter este Juno, care a intrat pe orbită în jurul planetei la 4 iulie 2016.^[18]^[19] Printre viitoarele ținte pentru explorarea sistemul jupiterian se numără satelitul său Europa, pentru oceanul lichid acoperit cu gheață.

Caracteristici fizice

Compoziție

Jupiter are probabil un „miez” de material solid în cantitate de 10 până la 15 mase Pământene.

Deasupra acestui miez se găsește partea principală a planetei formată din hidrogen metalic lichid. Această formă exotică a acestui element atât de comun se găsește doar la presiuni ce depășesc 4 milioane bari, cum este cazul în interiorul lui Jupiter (și Saturn). Hidrogenul metalic lichid e format din electroni și protoni ionizați (ca în interiorul Soarelui dar la o temperatură mult mai mică). La temperatura și presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un lichid, și nu un gaz. Este un conducător electric și sursa câmpului magnetic a lui Jupiter. Acest strat conține probabil ceva heliu și unele urme de „ghețuri”.

Stratul de la suprafață e compus în principal din hidrogen molecular obișnuit și heliu ce e lichid în interior și gazos la exterior. Atmosfera pe care o vedem noi este doar partea superioară a acestui strat adânc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum și alte molecule simple sunt de asemenea prezente în cantități mici.

Atmosfera

Articol principal: Atmosfera lui Jupiter.

Jupiter este în jur de 86% hidrogen și 14% heliu (după numărul de atomi, cca 75/25% după masă) cu urme de metan, apă, amoniac și „piatră”. Asta este foarte aproape de compoziția primordială din Solar Nebula din care s-a format întregul sistem solar. Saturn are o compoziție similară, iar Uranus și Neptun au mult mai puțin hidrogen și heliu.

Marea Pată Roșie

Articol principal: Marea Pată Roșie.

Marea Pată Roșie (GRS) a fost observată prima oară, de către telescoapele terestre, cu mai mult de 300 de ani în urmă (descoperirea ei e atribuită lui Cassini, sau Robert Hooke în secolul al XVII-lea). Este un oval de aproximativ 12000 pe 25000 km, destul de mare să cuprindă trei Pământuri. Alte pete mai mici dar similare sunt cunoscute de decenii. Obervațiile în infraroșu și direcția de rotație indică faptul că este o regiune de înaltă presiune ai cărei nori superiori sunt mult mai înalți și mai reci decât zonele înconjurătoare. Structuri similare au fost observate pe Saturn și Neptun. Nu se știe modul în care asemenea structuri rezistă așa de mult timp.

Jupiter și celelalte planete gazoase prezintă vânturi de mari viteze în benzi largi de latitudine. Vânturile suflă în direcții opuse în două benzi adiacente. Diferențele mici de temperatură sau de compoziție chimică sunt responsabile pentru colorarea diferită a benzilor, aspect ce domină imaginea planetei. Cele de culoare deschisă sunt numite zone; iar cele de culoare închisă sunt numite centuri. Benzile au fost cunoscute de ceva timp pe Jupiter, dar vortex-urile complexe din regiunile de graniță între două benzi au fost pentru prima dată observate de Voyager. Datele de la Galileo indică faptul că vânturile au o viteză mai mare decât s-a crezut anterior (mai mari de 400 mph) și sunt prezente în adâncimea planetei cel puțin până unde a putut ajunge sonda; ar putea să fie extinse până la mii de kilometri în interiorul planetei. Atmosfera lui Jupiter este de asemenea foarte turbulentă. Aceasta indică faptul ca vânturile sunt conduse, în mare parte, de căldura internă a planetei și nu de cea provenită de la Soare, cum este cazul Pământului.

În 1979 și 1980, sonda spațială NASA Voyager a stabilit că Marea Pată Roșie și-a redus dimensiunea la 23335 km, iar observațiile realizate de astronomi amatori, începând din 2012, au evidențiat că ritmul s-a accelerat, diametrul reducându-se cu aproape 1000 km pe an. Observațiile realizate în 2014 cu ajutorul telescopului spațial Hubble au confirmat că Marea Pată Roșie măsoară sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodată.^[20]

Magnetosfera

Articol principal: Magnetosfera lui Jupiter.

Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o problemă mare pentru proiectanții sondelor Voyager și Galileo, mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație” este similară, dar mult mai intensă decât cea observată în centurile Van Allen ale Pământului. Ar fi fatală pentru orice ființă umană neprotejată.

Sonda Galileo a descoperit o nouă radiație intensă între inelele lui Jupiter și straturile superioare ale atmosferei. Această nouă centură de radiații are o intensitate de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a centurilor Van Allen de pe Pământ. Surprinzător, această nouă centură conține ioni de heliu de energie mare de origini necunoscute.

Inelele planetei

Articol principal: Inelele lui Jupiter.

Jupiter are inele ca Saturn, dar mult mai palide și mai mici. Existența lor a fost nebănuită până când au fost descoperite de către oamenii de știință de la Voyager 1 care au insistat că, după ce a călătorit 1 miliard de km, ar putea măcar să arunce o privire pentru a vedea dacă există vreun inel. Toți au crezut că șansa de a le găsi este nulă dar erau acolo. A fost o descoperire majoră. De atunci au fost fotografiate în infra-roșu de către telescoapele de pe Pământ și de pe Galileo. Spre deosebire de cele ale lui Saturn, inelele lui Jupiter sunt întunecate. Probabil sunt alcătuite din grăunțe mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par să nu conțină gheață. Particulele din inelele lui Jupiter probabil nu rămân acolo pentru mult timp (datorită atracției atmosferice și magnetice). Sonda Galileo a găsit dovezi clare ce arată că inelele sunt alimentate încontinuu de praful format de impacturile micrometeoriților cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorită mărimii câmpului gravitațional al lui Jupiter. Inelul interior e lărgit de interacțiunea cu câmpul magnetic al lui Jupiter.

Explorarea planetei

Începând cu anul 1973, mai multe nave spațiale robotizate au vizitat Jupiter, cea mai cunoscută fiind sonda spațială Pioneer 10, prima navă spațială care s-a apropiat de Jupiter suficient de mult încât să trimită noi informații despre proprietățile și fenomenele de pe cea mai mare planetă din Sistemul Solar.^[21]^[22] Zborurile către alte planete din Sistemul Solar se realizează cu un cost de energie descris de schimbarea netă de viteză a navei spațiale, sau Delta-v^⁠(d). Pătrunderea pe o orbită de transfer Hohmann de la Pământ la Jupiter de pe orbita joasă a Pământului necesită un delta-v de 6,3 km/s,^[23] comparabil cu delta-v-ul de 9,7 km/s necesar pentru a pătrunde pe orbita joasă a Pământului.^[24] Din fericire, se pot utiliza impulsuri gravitaționale prin apropierea de planete pentru a reduce energia necesară ajungerii la Jupiter, cu costul unei durate semnificativ mai mari a drumului.^[25]

Misiunea Galileo

Singura sondă spațială care a orbitat planeta Jupiter până în prezent este Galileo, numită după faimosul astronom italian născut în 1564. Sonda spațială a intrat cu succes pe orbita lui Jupiter pe data de 7 decembrie 1995 și a orbitat planeta timp de 7 ani efectuînd zboruri multiple în preajma sateliților galileeni adică Io, Europa, Ganymede și Callisto, plus în jurul satelitului Amalthea (a treia lună joviană).

Sonda spațială a asistat la impactul dintre cometa Shoemaker Levy 9 și Jupiter din 1994. Deși informația obținută de Galileo despre Jupiter a fost vastă, viteza de transmisie a datelor proiectată a fost limitată de o eroare de deschidere a antenei direcționale.

O sondă atmosferică a fost eliberată de Galileo în iulie 1995, pătrunzând în atmosfera joviană pe 7 decembrie. A fost parașutată prin 150 de kilometri de atmosferă colectând date timp de 57.6 minute, fiind până la urmă zdrobită de presiunea atmosferică uriașă (de 22 de ori presiunea atmosferică a Pământului), la o temperatură de 153 grade Celsius. Se presupune că a fost topită și posibil evaporată în straturile inferioare mult mai fierbinți. Chiar sonda Galileo a suferit o soartă similară, doar că mult mai rapidă (nefiind frânată de parașute), când a fost ghidată intenționat înspre un impact cu Jupiter pe 21 septembrie 2003 la o viteză de peste 50 km/s. Motivul autodistrugerii sondei a fost evitarea unei prăbușiri pe satelitul Europa care ar putea contamina satelitul despre care se crede că prezintă condiții favorabile vieții.

Misiunea Juno

Articol principal: Juno (navă spațială).

Sonda Juno, trimisă de NASA, a sosit la Jupiter în ziua de 4 iulie 2016, și este așteptată a efectua 37 de orbite de-a lungul a 20 de luni.^[26] Planul misiunii impune ca Juno să studieze planeta în detaliu de pe o orbită polară^⁠(d).^[27] La 27 august 2016, sonda a efectuat prima trecere la mică distanță de Jupiter și a transmis primele imagini pe care le avem de la polul nord al lui Jupiter.^[28]

Sateliții lui Jupiter

Articol principal: Sateliții naturali ai lui Jupiter.

Lunile galileene ale lui Jupiter. De sus în jos: Callisto, Ganymede, Europa și Io

Jupiter are 67 de sateliți naturali cunoscuți,^[29] Dintre aceștia, 51 au un diametru mai mic de 10 km și au început să fie descoperiți din anul 1975. Cei patru sateliți descoperiți de Galileo Galilei (sateliți galileeni) sunt Io, Europa, Callistro și Ganymede.

Jupiter este treptat încetinit datorită refluxului produs de sateliții galileeni. De asemenea aceste forțe schimbă orbita lunilor, îndepărtându-le de Jupiter.
Sateliții Io, Europa și Ganymede sunt ținuți împreună de forțe ce prezintă o rezonanță orbitală de tip 1:2:4 și orbitele lor evoluează împreună. Callisto este aproape prins și el în această grupă: în câteva sute de milioane de ani Callisto va fi prins, orbitând la exact de două ori perioada lui Ganymede și de opt ori perioada lui Io.

Înainte de misiunile Voyager (Voyager 1 și Voyager 2), astronomii cunoșteau numai 12 sateliți în afară de cei galileeni, și anume pe Amalthea, descoperită în 1892, Himalia, în 1904, Elara, în 1904, Pasiphae, în 1908, Sinope în 1914, Lysithea în 1983, Ananke în 1951, Leda în 1974, Adrastea și Thebe în 1979, urmați de Carme în 1983 și Metis în 1989.
Sateliții lui Jupiter sunt numiți după personaje din viața lui Zeus (în principal după amantele sale).
În plus, au fost descoperite și câteva alte luni mai mici, care însă nu au fost oficial confirmate sau botezate.

Efectul lui Jupiter asupra Pământului

Astronomii cred că Jupiter joacă rolul unui scut cosmic pentru planeta noastră, măturând din calea Pământului obiectele ce ar putea provoca un impact devastator.^[30] Unii oameni de știință afirmă că viața pe Terra nu s-ar fi putut dezvolta fără efectul protector al lui Jupiter.^[30]

Prăbușirea cometei Shoemaker-Levy 9

Articol principal: Cometa Shoemaker-Levy 9.

Cometa Shoemaker-Levy 9 a fost descoperită la 24 martie 1993 de către astronomii Carolyn și Eugene M. Shoemaker, David Levy^⁠(d) și Philippe Bendjoya, la Observatorului Astronomic de pe Muntele Palomar din California. Fusese probabil capturată de Jupiter în anii 1920.^[31] În iulie 1994 s-a dislocat, la apropierea sa de Jupiter, iar fragmentele acesteia au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter, între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele „cicatrici” lăsate de impacturile fragmentelor cometei erau mai vizibile decât celebra Mare Pată Roșie și au persistat timp de câteva luni. Cometa a furnizat prima observație directă a unei coliziuni din afara Pământului cu obiecte ale Sistemului Solar.

Calculele au arătat că forma fragmentară neobișnuită acestei a comete este legată de o precedentă apropiere de Jupiter în 7 iulie 1992.^[32]

Coliziunea a generat o mare acoperire mediatică, iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul Solar.

Note

^ Această imagine a fost realizată de Telescopul spațial Hubble, folosind camera Wide Field 3, la 21 aprilie 2014. Atmosfera lui Jupiter și aspectul său se schimbă în mod constant și, prin urmare, aspectul său de astăzi poate să nu semene cu ceea ce a fost când a fost făcută această imagine. În imagine, totuși, sunt câteva caracteristici care rămân constante, cum ar fi faimoasa Marea Pată Roșie, care se evidențiază în partea inferioară dreapta a imaginii și aspectul în banzi ușor de recunoscut al planetei.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Se referă la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar
^ În funcție de volumul situat la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar

Referințe

^ Seligman, Courtney. „Rotation Period and Day Length”. Accesat în 13 august 2009.
^ ^a ^b ^c ^d Simon, J.L.; Bretagnon, P.; Chapront, J.; Chapront-Touzé, M.; Francou, G.; Laskar, J. (februarie 1994). „Numerical expressions for precession formulae and mean elements for the Moon and planets”. Astronomy and Astrophysics. 282 (2): 663–683. Bibcode:1994A&A...282..663S.
^ „The MeanPlane (Invariable plane) of the Solar System passing through the barycenter”. 3 aprilie 2009. Arhivat din original la 20 aprilie 2009. Accesat în 10 aprilie 2009. (produced with Solex 10 Arhivat în 20 decembrie 2008, la Wayback Machine. written by Aldo Vitagliano; see also Invariable plane)
^ „A Dozen New Moons of Jupiter Discovered, Including One "Oddball"”. Carnegie Institution for Science. 16 iulie 2018.
^ Williams, David R. (30 iunie 2017). „Jupiter Fact Sheet”. NASA. Arhivat din original la 26 septembrie 2011. Accesat în 13 octombrie 2017.
^ Seidelmann, P. Kenneth; Archinal, Brent A.; A'Hearn, Michael F.; et al. (2007). „Report of the IAU/IAG Working Group on cartographic coordinates and rotational elements: 2006”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. 98 (3): 155–180. Bibcode:2007CeMDA..98..155S. doi:10.1007/s10569-007-9072-y.
^ de Pater, Imke; Lissauer, Jack J. (2015). Planetary Sciences (ed. 2nd updated). New York: Cambridge University Press. p. 250. ISBN 978-0-521-85371-2.
^ „Solar System Exploration: Jupiter: Facts & Figures”. NASA. 7 mai 2008.
^ Seidelmann, P.K.; Abalakin, V.K.; Bursa, M.; Davies, M.E.; de Burgh, C.; Lieske, J.H.; Oberst, J.; Simon, J.L.; Standish, E.M.; Stooke, P.; Thomas, P.C. (2001). „Report of the IAU/IAG Working Group on Cartographic Coordinates and Rotational Elements of the Planets and Satellites: 2000”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. 82 (1): 83. Bibcode:2002CeMDA..82...83S. doi:10.1023/A:1013939327465. Accesat în 2 februarie 2007.
^ Li, Liming; et al. (2018). „Less absorbed solar energy and more internal heat for Jupiter”. Nature Communications. 9 (1): 3709. Bibcode:2018NatCo...9.3709L. doi:10.1038/s41467-018-06107-2. PMID 30213944.
^ Mallama, Anthony; Krobusek, Bruce; Pavlov, Hristo (2017). „Comprehensive wide-band magnitudes and albedos for the planets, with applications to exo-planets and Planet Nine”. Icarus. 282: 19–33. arXiv:1609.05048 . Bibcode:2017Icar..282...19M. doi:10.1016/j.icarus.2016.09.023.
^ ^a ^b Mallama, A.; Hilton, J.L. (2018). „Computing Apparent Planetary Magnitudes for The Astronomical Almanac”. Astronomy and Computing. 25: 10–24. arXiv:1808.01973 . Bibcode:2018A&C....25...10M. doi:10.1016/j.ascom.2018.08.002.
^ Stuart Ross Taylor (2001). Solar system evolution: a new perspective : an inquiry into the chemical composition, origin, and evolution of the solar system (ed. 2nd, illus., revised). Cambridge University Press. p. 208. ISBN 978-0-521-64130-2.
^ „Young astronomer captures a shadow cast by Jupiter: Bad Astronomy”. Discover. 18 noiembrie 2011. Accesat în 27 mai 2013.
^ Saumon, D.; Guillot, T. (2004). „Shock Compression of Deuterium and the Interiors of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 609 (2): 1170–1180. arXiv:astro-ph/0403393 . Bibcode:2004ApJ...609.1170S. doi:10.1086/421257.
^ „The Jupiter Satellite and Moon Page”. iunie 2017. Accesat în 13 iunie 2017.
^ „Exploration | Jupiter”. NASA Solar System Exploration. Accesat în 9 februarie 2020.
^ Chang, Kenneth (5 iulie 2016). „NASA's Juno Spacecraft Enters Jupiter's Orbit”. The New York Times. Accesat în 5 iulie 2016.
^ Chang, Kenneth (30 iunie 2016). „All Eyes (and Ears) on Jupiter”. The New York Times. Accesat în 1 iulie 2016.
^ en The shrinking of Jupiter’s Great Red Spot
^ NASA – Pioneer 10 Mission Profile. NASA. Accesat la 22 decembrie 2011.
^ NASA – Glenn Research Center. NASA. Accesat la 22 decembrie 2011.
^ Fortescue, Peter W.; Stark, John and Swinerd, Graham Spacecraft systems engineering, 3rd ed., John Wiley and Sons, 2003, ISBN 0-470-85102-3 p. 150.
^ Hirata, Chris. „Delta-V in the Solar System”. California Institute of Technology. Arhivat din original la 15 iulie 2006. Accesat în 28 noiembrie 2006.
^ Wong, Al (28 mai 1998). „Galileo FAQ: Navigation”. NASA. Accesat în 28 noiembrie 2006.
^ Goodeill, Anthony (31 martie 2008). „New Frontiers – Missions – Juno”. NASA. Accesat în 2 ianuarie 2007.
^ Goodeill, Anthony (31 martie 2008). „New Frontiers – Missions – Juno”. NASA. Accesat în 2 ianuarie 2007.
^ Firth, Niall (5 septembrie 2016). „NASA's Juno probe snaps first images of Jupiter's north pole”. New Scientist. Accesat în 5 septembrie 2016.
^ Sheppard, Scott S. „The Giant Planet Satellite and Moon Page”. Accesat în 11 septembrie 2012. Parametru necunoscut |publi sher= ignorat (ajutor)
^ ^a ^b Jupiter tocmai a salvat Terra de la un impact devastator (VIDEO), 12 septembrie 2012, Descoperă, accesat la 1 martie 2013
^ Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], p.219.
^ Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], p.179.

Bibliografie

Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini. ISBN 978-973-717-319-5
Jupiter et Saturne en direct, Eyrolles, 2005, ISBN 978-2212116915
Jupiter: The planet, satellites, and magnetosphere, Cambridge University Press, 2004

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Jupiter prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
	Definiții și traduceri în Wikționar
	Imagini și media la Commons
	Citate la Wikicitat
	Texte sursă la Wikisursă
	Manuale la Wikimanuale
	Resurse de studiu la Wikiversitate

en Hans Lohninger; et al. (2 noiembrie 2005). „Jupiter, văzut de Voyager 1”. A Trip into Space. Virtual Institute of Applied Science. Accesat în 9 martie 2007. *en Dunn, Tony (2006). „Sistemul jovian — o simulare a celor 62 sateliți jovieni”. Gravity Simulator. Accesat în 9 martie 2007. *en Seronik, G.; Ashford, A. R. „Pe urmele lunilor lui Jupiter”. Sky & Telescope. Accesat în 9 martie 2007. *Anonymous (2 mai 2007). „În imagini: Noi imagini cu Jupiter”. BBC News. Accesat în 2 mai 2007. *Cain, Fraser. „Jupiter”. Universe Today. Accesat în 1 aprilie 2008. *en „Fantasicul zbor pe lângă Jupiter al sondei New Horizons (1 mai 2007)”. NASA. Accesat în 21 mai 2008. *en „Lunile lui Jupiter - articole despre descoperiri în domeniul științelor planetare”. Planetary Science Research Discoveries. University of Hawaii, NASA. *en Video cu impactul din 2010

Vezi și

Portal Jupiter
Portal Sistemul Solar

[caption-1] Această imagine a fost realizată de Telescopul spațial Hubble, folosind camera Wide Field 3, la 21 aprilie 2014. Atmosfera lui Jupiter și aspectul său se schimbă în mod constant și, prin urmare, aspectul său de astăzi poate să nu semene cu ceea ce a fost când a fost făcută această imagine. În imagine, totuși, sunt câteva caracteristici care rămân constante, cum ar fi faimoasa Marea Pată Roșie, care se evidențiază în partea inferioară dreapta a imaginii și aspectul în banzi ușor de recunoscut al planetei.

[1bar-9] Se referă la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar

[1bar_b-11] În funcție de volumul situat la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar

[planet_years-2] Seligman, Courtney. „Rotation Period and Day Length”. Accesat în 13 august 2009.

[VSOP87-3] Simon, J.L.; Bretagnon, P.; Chapront, J.; Chapront-Touzé, M.; Francou, G.; Laskar, J. (februarie 1994). „Numerical expressions for precession formulae and mean elements for the Moon and planets”. Astronomy and Astrophysics. 282 (2): 663–683. Bibcode:1994A&A...282..663S.

[meanplane-4] „The MeanPlane (Invariable plane) of the Solar System passing through the barycenter”. 3 aprilie 2009. Arhivat din original la 20 aprilie 2009. Accesat în 10 aprilie 2009. (produced with Solex 10 Arhivat în 20 decembrie 2008, la Wayback Machine. written by Aldo Vitagliano; see also Invariable plane)

[79moons-5] „A Dozen New Moons of Jupiter Discovered, Including One "Oddball"”. Carnegie Institution for Science. 16 iulie 2018.

[fact-6] Williams, David R. (30 iunie 2017). „Jupiter Fact Sheet”. NASA. Arhivat din original la 26 septembrie 2011. Accesat în 13 octombrie 2017.

[Seidelmann_Archinal_A'hearn_et_al._2007-7] Seidelmann, P. Kenneth; Archinal, Brent A.; A'Hearn, Michael F.; et al. (2007). „Report of the IAU/IAG Working Group on cartographic coordinates and rotational elements: 2006”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. 98 (3): 155–180. Bibcode:2007CeMDA..98..155S. doi:10.1007/s10569-007-9072-y.

[PS15-8] Pater, Imke; Lissauer, Jack J. (2015). Planetary Sciences (ed. 2nd updated). New York: Cambridge University Press. p. 250. ISBN 978-0-521-85371-2.

[nasafact-10] „Solar System Exploration: Jupiter: Facts & Figures”. NASA. 7 mai 2008.

[12] Seidelmann, P.K.; Abalakin, V.K.; Bursa, M.; Davies, M.E.; de Burgh, C.; Lieske, J.H.; Oberst, J.; Simon, J.L.; Standish, E.M.; Stooke, P.; Thomas, P.C. (2001). „Report of the IAU/IAG Working Group on Cartographic Coordinates and Rotational Elements of the Planets and Satellites: 2000”. Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy. 82 (1): 83. Bibcode:2002CeMDA..82...83S. doi:10.1023/A:1013939327465. Accesat în 2 februarie 2007.

[Li_et_al-13] Li, Liming; et al. (2018). „Less absorbed solar energy and more internal heat for Jupiter”. Nature Communications. 9 (1): 3709. Bibcode:2018NatCo...9.3709L. doi:10.1038/s41467-018-06107-2. PMID 30213944.

[Mallama_et_al-14] Mallama, Anthony; Krobusek, Bruce; Pavlov, Hristo (2017). „Comprehensive wide-band magnitudes and albedos for the planets, with applications to exo-planets and Planet Nine”. Icarus. 282: 19–33. arXiv:1609.05048 . Bibcode:2017Icar..282...19M. doi:10.1016/j.icarus.2016.09.023.

[Mallama_and_Hilton-15] Mallama, A.; Hilton, J.L. (2018). „Computing Apparent Planetary Magnitudes for The Astronomical Almanac”. Astronomy and Computing. 25: 10–24. arXiv:1808.01973 . Bibcode:2018A&C....25...10M. doi:10.1016/j.ascom.2018.08.002.

[16] Stuart Ross Taylor (2001). Solar system evolution: a new perspective : an inquiry into the chemical composition, origin, and evolution of the solar system (ed. 2nd, illus., revised). Cambridge University Press. p. 208. ISBN 978-0-521-64130-2.

[17] „Young astronomer captures a shadow cast by Jupiter: Bad Astronomy”. Discover. 18 noiembrie 2011. Accesat în 27 mai 2013.

[coreuncertainty-18] Saumon, D.; Guillot, T. (2004). „Shock Compression of Deuterium and the Interiors of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 609 (2): 1170–1180. arXiv:astro-ph/0403393 . Bibcode:2004ApJ...609.1170S. doi:10.1086/421257.

[19] „The Jupiter Satellite and Moon Page”. iunie 2017. Accesat în 13 iunie 2017.

[20] „Exploration | Jupiter”. NASA Solar System Exploration. Accesat în 9 februarie 2020.

[NYT-20160705-21] Chang, Kenneth (5 iulie 2016). „NASA's Juno Spacecraft Enters Jupiter's Orbit”. The New York Times. Accesat în 5 iulie 2016.

[NYT-20160630-22] Chang, Kenneth (30 iunie 2016). „All Eyes (and Ears) on Jupiter”. The New York Times. Accesat în 1 iulie 2016.

[23] The shrinking of Jupiter’s Great Red Spot

[24] NASA – Pioneer 10 Mission Profile. NASA. Accesat la 22 decembrie 2011.

[25] NASA – Glenn Research Center. NASA. Accesat la 22 decembrie 2011.

[26] Fortescue, Peter W.; Stark, John and Swinerd, Graham Spacecraft systems engineering, 3rd ed., John Wiley and Sons, 2003, ISBN 0-470-85102-3 p. 150.

[27] Hirata, Chris. „Delta-V in the Solar System”. California Institute of Technology. Arhivat din original la 15 iulie 2006. Accesat în 28 noiembrie 2006.

[delta-v-28] Wong, Al (28 mai 1998). „Galileo FAQ: Navigation”. NASA. Accesat în 28 noiembrie 2006.

[29] Goodeill, Anthony (31 martie 2008). „New Frontiers – Missions – Juno”. NASA. Accesat în 2 ianuarie 2007.

[30] Goodeill, Anthony (31 martie 2008). „New Frontiers – Missions – Juno”. NASA. Accesat în 2 ianuarie 2007.

[31] Firth, Niall (5 septembrie 2016). „NASA's Juno probe snaps first images of Jupiter's north pole”. New Scientist. Accesat în 5 septembrie 2016.

[shep-main-32] Sheppard, Scott S. „The Giant Planet Satellite and Moon Page”. Accesat în 11 septembrie 2012. Parametru necunoscut |publi sher= ignorat (ajutor)

[cp2013-03-01-33] Jupiter tocmai a salvat Terra de la un impact devastator (VIDEO), 12 septembrie 2012, Descoperă, accesat la 1 martie 2013

[RAO-34] Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], p.219.

[35] Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], p.179.

[a]

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[b]

[8]

[c]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{altesensuri}}
+{{Infobox
-{{Infocaseta Astru
+| bodystyle   = border-collapse:collapse
-| nume=Jupiter
-| simbol=[[Fișier:Jupiter symbol.svg|25px]]
+| title     = <big>'''Jupiter'''</big> [[File:Jupiter symbol.svg|25px]]
+| image = [[File:Jupiter and its shrunken Great Red Spot.jpg|frameless]]
-| imagine=Jupiter by Cassini-Huygens.jpg
+| caption = Jupiter în culori naturale, aprilie 2014<ref group=lower-alpha name=caption>Această imagine a fost realizată de [[Telescopul spațial Hubble]], folosind camera Wide Field 3, la 21 aprilie 2014. Atmosfera lui Jupiter și aspectul său se schimbă în mod constant și, prin urmare, aspectul său de astăzi poate să nu semene cu ceea ce a fost când a fost făcută această imagine. În imagine, totuși, sunt câteva caracteristici care rămân constante, cum ar fi faimoasa [[Marea Pată Roșie]], care se evidențiază în partea inferioară dreapta a imaginii și aspectul în banzi ușor de recunoscut al planetei.</ref>
-| descriere imagine=Imagine produsă în 1990 de U.S. Geological Survey de la o imagine captată de Voyager în 1979.
+| headerstyle = background:	#E5E4E2
-| generale={{Infocaseta astru generale
+|  labelstyle = padding:2px
-| descoperire=Cunoscut din antichitate
+|   datastyle = padding:2px
-| nr sateliți=67 (cunoscuți în anul 2014)
+| header3  = '''Caracteristicile orbitei'''
-| listă sateliți=[[Io (satelit)|Io]]<br />[[Europa (satelit)|Europa]]<br />[[Ganymede (satelit)|Ganymede]]<br />[[Callisto (satelit)|Callisto]]
+|  label4  = Afeliu
- }}
+|   data4  =816,62 milioane km
-| orbită epocă=[[J2000]]<ref name=horizons>{{citat web
+|  label5  = Periheliu
-| last = Yeomans | first = Donald K. | date = 2006-07-13
+|   data5  = 740,52 milioane km
-| url = http://ssd.jpl.nasa.gov/?horizons
+|  label6  = Axa semimajoră
-| title = HORIZONS System | publisher = NASA JPL
+|   data6  = 778,57 milioane km
-| accessdate = 2007-08-08 }} — At the site, go to the "web interface" then select "Ephemeris Type: ELEMENTS", "Target Body: Jupiter Barycenter" and "Center: Sun".</ref><ref name=barycenter>Orbital elements refer to the barycenter of the Jupiter system, and are the instantaneous [[Orbită osculatoare|osculating]] values at the precise [[J2000]] epoch. Barycenter quantities are given because, in contrast to the planetary centre, they do not experience appreciable changes on a day-to-day basis from to the motion of the moons.</ref>|
+|  label7  = [[Excentricitate orbitală|Excentricitate]]
- orbită={{Infocaseta orbită|tip=planetă|
+|   data7  = 0,0489
-  distanță afeliu=816 520 751&nbsp;km<br />(5,45810410&nbsp;[[u.a.]])|
+|  label8  = [[Perioadă sinodică|Per.orbitală]]
-  distanță periheliu=740 573 646&nbsp;km <br />(4,95042906&nbsp;[[u.a.]])|
+|   data8  = 11,862 ani<br>4332,59 zile<br>1.0475,8 zile solare ioviene<ref name="planet_years">{{cite web |url=http://cseligman.com/text/sky/rotationvsday.htm |title=Rotation Period and Day Length |last=Seligman |first=Courtney |accessdate=August 13, 2009}}</ref>
-  semiaxa mare=778 547 199&nbsp;km<br />(5,20426658&nbsp;[[u.a.]])|
+|  label9  = [[Perioadă sinodică|Per.sinodică]]
-  excentricitate=0,048774888|
+|   data9  = 398,88 zile
-  înclinare ecliptică=1,304626°|
+|  label10  = [[Viteză orbitală|Viteză orbitală]] medie
-  înclinare ecuator=6,09°|
+|   data10  = 13,07 km/s
-  longitudine ascendent=100,491580°|
+|  label11  = [[Anomalie medie]]
-  argument periheliu=275,066051°|
+|   data11  = 20,020° <ref name="VSOP87" />
-  perioadă siderală= 4334,50&nbsp;zile<br />(11,862615&nbsp;ani<ref>{{citat carte
+|  label12  = [[Înclinație orbitală]]
-   | editor=K. P. Seidelmann
+|   data12  = 1,303° față de [[Ecliptică|planul eliptic]]<ref name="VSOP87" /><br>6,09° față de ecuatorul Soarelui<ref name="VSOP87" /><br>0,32° față de planul invariabil<ref name=meanplane />
-   | year=1992
+|  label13  = [[Longitudinea nodului ascendent]]
-   | title=Explanatory Supplement to the Astronomical Almanac
+|   data13  = 100,464°
-   | publisher=University Science Books
+|  label14  = [[Argumentul periastrului]]
-   | location=Mill Valley, California
+|   data14  = 273,867° <ref name="VSOP87" />
-   | url=http://aa.usno.navy.mil/publications/docs/NewES.htm
+|  label15  = [[Satelit natural|Sateliți]]
-   | accessdate=2007-08-08
+|   data15  = [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|79]] <small>(în 2018)</small><ref name=79moons/>
-  }} — p.706 (Table 15.8) and p.316 (Table 5.8.1)</ref>)|
+| header16  = '''Caracteristici fizice'''<ref name="fact" /><ref name="Seidelmann Archinal A'hearn et al. 2007">{{cite journal |doi=10.1007/s10569-007-9072-y |last1=Seidelmann |first1=P. Kenneth |last2=Archinal |first2=Brent A. |last3=A'Hearn<!-- written A'hearn here, mostly A'Hearn elsewhere --> |first3=Michael F. |display-authors=3 |last4=Conrad |first4=Albert R. |last5=Consolmagno |first5=Guy J. |last6=Hestroffer |first6=Daniel |last7=Hilton |first7=James L. |last8=Krasinsky |first8=Georgij A. |last9=Neumann |first9=Gregory A.| last10=Oberst | first10=Jürgen |last11=Stooke |first11=Philip J. |last12=Tedesco |first12=Edward F. |last13=Tholen |first13=David J. |last14=Thomas |first14=Peter C. |last15=Williams |first15=Iwan P. |year=2007 |title=Report of the IAU/IAG Working Group on cartographic coordinates and rotational elements: 2006 |journal=Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy |volume=98 |issue=3 |pages=155–180 |bibcode=2007CeMDA..98..155S }}</ref><ref name="PS15">{{cite book |last2=Lissauer |first2=Jack J. |last1=de Pater |first1=Imke |title=Planetary Sciences |date=2015 |url=https://books.google.com/books?id=stFpBgAAQBAJ&pg=PA250 |page=250 |publisher=Cambridge University Press |location=New York |isbn=978-0-521-85371-2 |edition=2nd updated}}</ref>
-  perioadă sinodică=398,88&nbsp;zile<ref name="fact">{{citat web|url = http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/jupiterfact.html|title = Jupiter Fact Sheet|publisher = NASA|last = Williams|first = Dr. David R.|accessdate = 2007-08-08|date = 16 noiembrie 2004}}</ref>|
+|  label17  = Raza medie
-  viteză medie=13,07&nbsp;km/s<ref name="fact"/>
+|   data17  = 69.911 km
- }}|
+|  label18  = Raza ecuatorială
- date fizice={{Infocaseta astru fizice|
+|   data18  = 71.492 km <ref group=lower-alpha name=1bar>Se referă la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar</ref>
-  turtire=0,06487 ± 0,00015 <!-- calculated from data in ref name=Seidelmann2007 -->
+|  label19  = Raza polară
-  rază ecuatorială=71492 ± 4&nbsp;km<ref name=Seidelmann2007>{{cite journal
+|   data19  = 66.854 km
-    | last= Seidelmann| first= P. Kenneth
+|  label20  = Aplatizare
-    | coauthors= Archinal, B. A.; A’hearn, M. F.; et.al.
+|   data20  = 0,06487
-    | title= Report of the IAU/IAGWorking Group on cartographic coordinates and rotational elements: 2006
+|  label21  = Suprafață
-    | journal= Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy
+|   data21  = 6,1419×10<sup>10</sup> km<sup>2</sup> <ref group=lower-alpha name=1bar /><ref name="nasafact">{{cite web |url=http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jupiter&Display=Facts |title=Solar System Exploration: Jupiter: Facts & Figures |work=NASA |date=May 7, 2008}}</ref>
-    | volume=90 | pages=155–180 | year=2007
+|  label22  = Volum
-    | doi=10.1007/s10569-007-9072-y
+|   data22  = 1,4313×10<sup>15</sup> km<sup>3</sup> <ref group=lower-alpha name=1bar />
-    | url=http://adsabs.harvard.edu/doi/10.1007/s10569-007-9072-y
+|  label23  = Masă
-    | accessdate=2007-08-28 }}.</ref><ref name=1bar>Se referă la nivelul de presiune atmosferică de 1 bar</ref> <br />11,209 raze terestre|
+|   data23  = 1,8982×10<sup>27</sup> kg
-  rază polară=66854 ± 10&nbsp;km<ref name=Seidelmann2007/><ref name=1bar/> <br />(10,517&nbsp;raze terestre)|
+|  label24  = Densitatea medie
-  suprafață=6,21796×10<sup>10</sup>&nbsp;km²<ref name=1bar/><ref name="nasafact">[http://solarsystem.nasa.gov/planets/profile.cfm?Object=Jupiter&Display=Facts NASA: Solar System Exploration: Planets: Jupiter: Facts & Figures]</ref><br />(121,9 arii terestre)|
+|   data24  = 1.326 kg/m<sup>3</sup><ref group=lower-alpha name=1bar_b>În funcție de volumul situat la nivelul presiunii atmosferice de 1 bar</ref>
-  volum=1,43128×10<sup>15</sup>&nbsp;km³<ref name="fact"/><ref name=1bar/> <br />(1321,3&nbsp;volume terestre)|
+|  label25  = Gravitația de suprafață
-  masă=1,8986×10<sup>27</sup>&nbsp;kg<ref name="fact"/> <br />(317,8&nbsp;mase terestre)|
-  densitate=1326&nbsp;kg/m³<ref name="fact"/><ref name=1bar/>|
+|   data25  = 24,79 m/s<sup>2</sup> <ref group=lower-alpha name=1bar />
+|  label26  = [[Viteză cosmică|Viteza de evacuare]]
-  accelerație gravitațională=24,79&nbsp;[[Accelerație|m/s²]]<ref name="fact"/><ref name=1bar/> <br />(2,358 g)|
-  viteză de eliberare=59,5&nbsp;km/s <ref name="fact"/><ref name=1bar/>|
+|   data26  = 59,5 km/s <ref group=lower-alpha name=1bar />
+|  label27  = [[Perioadă de rotație|Per.de rotație]] siderală
-  perioadă siderală=9,925&nbsp;h<ref>{{citat web
-   | author = Seidelmann, P. K.; Abalakin, V. K.; Bursa, M.; Davies, M. E.; de Burgh, C.; Lieske, J. H.; Oberst, J.; Simon, J. L.; Standish, E. M.; Stooke, P.; Thomas, P. C.
+|   data27  = 9,925 ore <ref>{{cite journal |author=Seidelmann, P.K. |author2=Abalakin, V.K. |author3=Bursa, M. |author4=Davies, M.E. |author5=de Burgh, C.|author6=Lieske, J.H. |author7=Oberst, J. |author8=Simon, J.L. |author9=Standish, E.M. |author10 = Stooke, P. |author11=Thomas, P.C. |year=2001 |url=http://www.hnsky.org/iau-iag.htm |title=Report of the IAU/IAG Working Group on Cartographic Coordinates and Rotational Elements of the Planets and Satellites: 2000 |journal=Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy |volume=82 |issue=1 |pages=83 |accessdate=February 2, 2007|bibcode=2002CeMDA..82...83S |doi=10.1023/A:1013939327465 }}</ref><br>(9 h 55 m 30 s)
+|  label28  = Viteză de rotație ecuatorială
-   | year = 2001 | url = http://www.hnsky.org/iau-iag.htm
+|   data28  = 12,6 km/s <small>(45.000 km/h)</small>
-   | title = Report of the IAU/IAG Working Group on Cartographic Coordinates and Rotational Elements of the Planets and Satellites: 2000
+|  label29  = [[Înclinare axială]]
-   | publisher = HNSKY Planetarium Program
+|   data29  = 3,13° (față de orbită)
-   | accessdate = 2007-02-02 }}</ref><br />(9 h 55 m 30 s)|
+|  label30  = [[Ascensie dreaptă]] pol nord
-  înclinare orbita=3,13°<ref name="fact"/>|
-  ascensie dreaptă pol=268,057°<br />(17&nbsp;h 52&nbsp;min 14&nbsp;s<ref name=Seidelmann2007/>)|
+|   data30  = 268,057°; 17<sup>h</sup> 52<sup>m</sup> 14<sup>s</sup>
+|  label31  = [[Declinație]] pol nord
-  declinație pol=64,496°<ref name=Seidelmann2007/>|
+|   data31  = 64,495°
-  albedo=0,343 (bond)<br />0.52 (geom.)<ref name="fact"/>
+|  label32  = [[Albedo]]
- }}|
+|   data32  = 0,503 (Bond) <ref name="Li_et_al"/><br>0,538 ([[Albedo geometric|geometric]]) <ref name="Mallama_et_al"/>
- compoziție atmosferă= 89,8±2,0% [[hidrogen]] (H<sub>2</sub>)<br/><!--
+|  label33  = Temperatură
-  -->10,2±2,0% [[heliu]] (He)<br/><!--
+|   data33  = min. 165 K (−108 °C)
-  -->~0.3% [[metan]] (CH<sub>4</sub>)<br/><!--
+|  label34  = [[Magnitudine aparentă]]
-  -->~0.026% [[amoniac]] (NH<sub>3</sub>)<br/><!--
+|   data34  = −2,94<ref name="Mallama_and_Hilton" /> − 1,66<ref name=" Mallama_and_Hilton" />
-  -->~0.003% HD<br/><!--
+|  label35  = [[Diametru unghiular]]
-  -->0.0006% [[etan]] (CH<sub>3</sub>-CH<sub>3</sub>)<br/><!--
+|   data35  = 29,8" la 50,1"
-  -->0,0004% [[apă]] (H<sub>2</sub>O)|
+| header38  = '''Compoziție atmosferică'''
+|  label39  = [[Hidrogen]]
+|   data39  = 89% ± 2,0%
+|  label40  = [[Heliu]]
+|   data40  = 10% ± 2,0%
+|  label41  = [[Metan]]
+|   data41  = 0,3% ± 1,0%
+|  label42  = [[Amoniac]]
+|   data42  = 0,026% ± 0,004%
+|  label43  = Hidrogen deuterid
+|   data43  = 0,0028% ± 0,001%
+|  label44  = [[Etan]]
+|   data44  = 0,0006% ± 0,0002%
+|  label45  = [[Apă]]
+|   data45  = 0,0004% ± 0,0004%
 }}
+'''Jupiter''' este a cincea [[planetă]] de la [[Soare]] și cea mai mare din [[Sistemul Solar]]. Este un [[gigant gazos]] cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar.
+Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a fost cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman [[Jupiter (zeu)|Jupiter]].<ref>{{cite book |author=Stuart Ross Taylor |date=2001 |title=Solar system evolution: a new perspective : an inquiry into the chemical composition, origin, and evolution of the solar system |edition=2nd, illus., revised |publisher=Cambridge University Press |isbn=978-0-521-64130-2 |page=208}}</ref> Când este privit de pe [[Pământ]], Jupiter poate fi suficient de luminos pentru ca lumina sa reflectată să arunce umbre,<ref>{{cite web |url=http://blogs.discovermagazine.com/badastronomy/2011/11/18/young-astronomer-captures-a-shadow-cast-by-jupiter/ |title=Young astronomer captures a shadow cast by Jupiter: Bad Astronomy |work=Discover|date=November 18, 2011 |accessdate=May 27, 2013}}</ref> și este în medie cel de-al treilea obiect natural ca strălucire pe cerul nopții după [[Lună]] și [[Planeta Venus|Venus]].
-'''Jupiter''' este a cincea [[planetă]] de la [[Soare]] și este cea mai mare dintre toate planetele din [[Sistemul solar]].<ref>Din 2008, cea mai mare planetă cunoscută din afara Sistemului solar este {{Ill-wd|Q838536}}.</ref> Are diametrul de circa 11 ori mai mare decât cel al [[Pământ]]ului, o masă de circa 318 ori mai mare și un volum de circa 1300 ori mai mare.
+Jupiter este formată din trei sferturi de [[hidrogen]] și un sfert din [[heliu]]. Poate avea un nucleu stâncos din elemente mai grele,<ref name=coreuncertainty>{{cite journal |author=Saumon, D. |author2=Guillot, T. |title=Shock Compression of Deuterium and the Interiors of Jupiter and Saturn |journal=The Astrophysical Journal |volume=609 |issue=2 |pages=1170–1180 |year=2004 |bibcode=2004ApJ...609.1170S |doi=10.1086/421257 |arxiv=astro-ph/0403393}}</ref>dar la fel ca celelalte planete gigant, lui Jupiter îi lipsește o suprafață solidă bine definită. Datorită rotației sale rapide, forma planetei este cea a unui elipsoid de rotație (mai turtit la poli și mai bombat la ecuator). Atmosfera exterioară este vizibil segregată în mai multe benzi la latitudini diferite, rezultând turbulențe și furtuni de-a lungul granițelor lor de interacțiune. Cel mai cunoscut detaliu al suprafeței sale este [[Marea Pată Roșie]] descoperită în secolul al XVII-lea cu un [[telescop]], care este un anticiclon cu diametrul mai mare decât diametrul Pământului. Planeta are [[Inel planetar|inele]] greu vizibile și o [[magnetosferă]] puternică. Jupiter are [[Sateliții naturali ai lui Jupiter|70 de sateliți cunoscuți]]<ref>{{cite web |url=http://home.dtm.ciw.edu/users/sheppard/satellites/ |title=The Jupiter Satellite and Moon Page |date=June 2017 |access-date=June 13, 2017}}</ref> printre care se numără cei patru [[sateliții galileeni|sateliți galileeni]] descoperiți de [[Galileo Galilei]] în 1610. [[Ganymede (satelit)|Ganymede]], cel mai mare dintre aceștia, are un diameteru mai mare decât planeta [[Mercur (planetă)|Mercur]].
-Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire (după [[Soare]], [[Lună]] și [[Venus]]; și câteodată [[Marte]]). A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de către [[Galileo Galilei]] și {{Ill-wd|Q76684}}, în [[1610]], ai celor patru mari sateliți ai lui Jupiter: [[Io (satelit)|Io]], [[Europa (satelit)|Europa]], [[Ganymede (satelit)|Ganymede]] și [[Callisto (satelit)|Callisto]] (cunoscute ca sateliții Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de mișcare aparent necentrat pe Pământ. A fost un punct major în favoarea [[Heliocentrism|teoriei heliocentrice de mișcare]] a planetelor a lui [[Nicolaus Copernic]]; susținerea de către [[Galileo]] a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu [[Inchiziție|Inchiziția]].
+''[[Pioneer 10]]'' a fost prima navă spațială care a vizitat Jupiter, apropiindu-se cel mai mult de planetă la 4 decembrie 1973; aproximativ un an mai târziu a urmat ''[[Pioneer 11]]''. ''[[Voyager 1]]'' a vizitat planeta în primăvara anului 1979, urmat de ''[[Voyager 2]]'' în luna iulie a aceluiași an. Sonda spațială ''[[Galileo (sondă spațială)|Galileo]]'' a ajuns la Jupiter în 1995.<ref>{{Cite web|url=https://solarsystem.nasa.gov/planets/jupiter/exploration?page=0&per_page=10&order=launch_date+desc,title+asc&search=&tags=Jupiter&category=129|title=Exploration {{!}} Jupiter|website=NASA Solar System Exploration|access-date=February 9, 2020}}</ref> La sfârșitul lunii februarie 2007, Jupiter a fost vizitat de sonda ''[[New Horizons]]'', care a folosit gravitația lui Jupiter pentru a-și crește viteza și s-a îndreptat spre [[Pluto (planetă)|Pluto]]. Cea mai recentă sondă care viziteză Jupiter este  ''[[Juno (navă spațială)|Juno]]'', care a intrat pe orbită în jurul planetei la 4 iulie 2016.<ref name="NYT-20160705">{{cite news |last=Chang |first=Kenneth |title=NASA's Juno Spacecraft Enters Jupiter's Orbit |url=https://www.nytimes.com/2016/07/05/science/juno-enters-jupiters-orbit-capping-5-year-voyage.html |date=July 5, 2016 |work=[[The New York Times]] |accessdate=July 5, 2016}}</ref><ref name="NYT-20160630">{{cite news |last=Chang |first=Kenneth |title=All Eyes (and Ears) on Jupiter |url=https://www.nytimes.com/2016/07/01/science/jupiter-nasa-juno-hubble.html |date=June 30, 2016 |work=[[The New York Times]] |accessdate=July 1, 2016}}</ref> Printre viitoarele ținte pentru explorarea sistemul jupiterian se numără satelitul său [[Europa (satelit)|Europa]], pentru oceanul lichid acoperit cu gheață.
-Înainte de misiunile [[Programul Voyager|Voyager]] erau cunoscuți 16 sateliți.
 == Caracteristici fizice ==
@@ Linia 152: / Linia 168: @@
 Coliziunea a generat o mare acoperire [[Mass Media|mediatică]], iar cometa a fost urmărită cu atenție de astronomi din lumea întreagă. Coliziunea a adus noi informații privitoare la planeta Jupiter și a subliniat rolul acestei planete în reducerea rămășițelor spațiale din Sistemul Solar.
-== Note ==
+==Note==
+<small><references group="lower-alpha"/></small>
-{{listănote|2}}
+==Referințe==
+<small>{{reflist| refs =
+<ref name=VSOP87>{{cite journal |title=Numerical expressions for precession formulae and mean elements for the Moon and planets |journal=Astronomy and Astrophysics |volume=282 |issue=2 |pages=663–683 |date=February 1994 |last1=Simon |first1=J.L. |last2=Bretagnon |first2=P. |last3=Chapront |first3=J. |last4=Chapront-Touzé |first4=M. |last5=Francou |first5=G. |last6=Laskar |first6=J. |bibcode=1994A&A...282..663S}}</ref>
+<ref name=meanplane>{{cite web |date=April 3, 2009 |title=The MeanPlane (Invariable plane) of the Solar System passing through the barycenter |url=http://home.surewest.net/kheider/astro/MeanPlane.gif |accessdate=April 10, 2009 |archiveurl=https://web.archive.org/web/20090420194536/http://home.comcast.net/~kpheider/MeanPlane.gif |archivedate=April 20, 2009 |df=}} (produced with [http://chemistry.unina.it/~alvitagl/solex/ Solex 10]  {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20081220235836/http://chemistry.unina.it/~alvitagl/solex/ |date=December 20, 2008 }} written by Aldo Vitagliano; see also Invariable plane)</ref>
+<ref name="fact">{{cite web |url=http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/jupiterfact.html |title=Jupiter Fact Sheet |publisher=NASA |last=Williams |first=David R. |accessdate=October 13, 2017 |date=June 30, 2017 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110926211234/http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/factsheet/jupiterfact.html |archive-date=September 26, 2011 }}</ref>
+<ref name=79moons>{{cite web |url=https://carnegiescience.edu/news/dozen-new-moons-jupiter-discovered-including-one-%E2%80%9Coddball%E2%80%9D |title=A Dozen New Moons of Jupiter Discovered, Including One "Oddball" |publisher=Carnegie Institution for Science |date=July 16, 2018}}</ref>
+<ref name="Li_et_al">{{cite journal |title=Less absorbed solar energy and more internal heat for Jupiter |first1=Liming |last1=Li|display-authors=etal |journal=Nature Communications |volume=9 |issue=1 |pages=3709 |year=2018 |doi=10.1038/s41467-018-06107-2 |pmid=30213944|bibcode=2018NatCo...9.3709L }}</ref>
+<ref name="Mallama_et_al">{{cite journal |title=Comprehensive wide-band magnitudes and albedos for the planets, with applications to exo-planets and Planet Nine |journal=Icarus |first1=Anthony |last1=Mallama |first2=Bruce |last2=Krobusek |first3=Hristo |last3=Pavlov |volume=282 |pages=19–33 |year=2017 |doi=10.1016/j.icarus.2016.09.023 |bibcode=2017Icar..282...19M |arxiv=1609.05048 }}</ref>
+<ref Name="Mallama_and_Hilton">{{cite journal |author=Mallama, A. |author2=Hilton, J.L. |title=Computing Apparent Planetary Magnitudes for The Astronomical Almanac |journal=Astronomy and Computing |volume=25 | pages=10–24 |year=2018 |doi=10.1016/j.ascom.2018.08.002 |bibcode=2018A&C....25...10M|arxiv=1808.01973 }}</ref>
+}}
+</small>
 ==Bibliografie==