Antibiotic: Diferență între versiuni
+intro |
|||
Linia 598: | Linia 598: | ||
O terapie cu antibiotic trebuie să fie inițiată doar cu [[prescripție|prescripția]] eliberată de un specialist medical autorizat, care are de asemenea obligația să monitorizeze evoluția tratamentului. Totuși, există multe cazuri de [[automedicație]] în rândul tratamentului cu antibiotice, prin procurarea directă a acestora de către pacienți din [[farmacie|farmacii]], o practică cu potențial periculos și care duce la agravarea fenomenului de [[rezistență la antibiotice]].<ref>{{cite journal | author = Bauchner H, Wise PH | year = 2000 | title = Antibiotics without prescription: “bacterial or medical resistance”? | journal = The Lancet |volume = 355 | issue = 9214 |page = 1480 | doi = 10.1016/s0140-6736(00)02160-7 | pmid = 10801167 |language = en }}</ref> |
O terapie cu antibiotic trebuie să fie inițiată doar cu [[prescripție|prescripția]] eliberată de un specialist medical autorizat, care are de asemenea obligația să monitorizeze evoluția tratamentului. Totuși, există multe cazuri de [[automedicație]] în rândul tratamentului cu antibiotice, prin procurarea directă a acestora de către pacienți din [[farmacie|farmacii]], o practică cu potențial periculos și care duce la agravarea fenomenului de [[rezistență la antibiotice]].<ref>{{cite journal | author = Bauchner H, Wise PH | year = 2000 | title = Antibiotics without prescription: “bacterial or medical resistance”? | journal = The Lancet |volume = 355 | issue = 9214 |page = 1480 | doi = 10.1016/s0140-6736(00)02160-7 | pmid = 10801167 |language = en }}</ref> |
||
[[Fișier:A course of green cefalexin pills.jpg|miniatura|stanga|[[Capsulă|Capsule]] cu [[cefalexină]], 50 mg/capsulă]] |
|||
=== Administrare === |
=== Administrare === |
||
În tratamentul cu antibiotice, se pot alege mai multe [[cale de administrare|căi de administrare]]. De obicei, se recurge la administrarea orală (''per os''), iar în cazuri severe, în particular în cazul infecțiilor sistemice, se recurge la administrarea prin injectare intravenoasă.<ref name="NHSB"/><ref name="General principles"/> Administrarea antibioticelor trebuie realizată cât mai rapid posibil, în special în cazul infecțiilor care pun viața în pericol, fapt pentru care multe unități de urgență dețin antibiotice.<ref>{{cite journal |last1=Hung |first1=Kevin KC |last2=Lam |first2=Rex PK |last3=Lo |first3=Ronson SL |last4=Tenney |first4=Justin W |last5=Yang |first5=Marc LC |last6=Tai |first6=Marcus CK |last7=Graham |first7=Colin A |title=Cross-sectional study on emergency department management of sepsis |journal=Hong Kong Medical Journal |date=14 November 2018 |volume=24 |issue=6 |pages=571–578 |doi=10.12809/hkmj177149 |pmid=30429360 }}</ref> |
|||
În cazul infecțiilor necomplicate, care sunt localizate la nivel topic, administrarea preferată este la acest nivel, fie sub formă de picături oftalmice (în [[conjunctivită]]) sau de picături auriculare (în [[otită]]), dar și pentru tratamentul unor infecții cutanate, prin diverse [[formă farmaceutică|forme farmaceutice]].<ref>{{cite journal |authors= Pangilinan R, Tice A, Tillotson G |title= Topical antibiotic treatment for uncomplicated skin and skin structure infections: review of the literature |journal= Expert Review of Anti-Infective Therapy |volume= 7 |issue= 8 |pages= 957–65 |date= October 2009 |pmid= 19803705 |doi= 10.1586/eri.09.74}}</ref> Aplicarea antibioticelor la nivel topic oferă avantajul unei concentrații susținute la locul infecției, ceea ce pe de-o parte reduce absorbția sistemică și riscul de toxicitate, și pe de altă parte presupune utilizarea unor volume mici, ceea ce reduce riscul de utilizare neconformă.<ref name="Treating chronic wounds">{{cite journal | authors= Lipsky BA, Hoey C |title= Topical antimicrobial therapy for treating chronic wounds |journal= Clinical Infectious Diseases |volume= 49 |issue= 10 |pages= 1541–9 |date= November 2009 |pmid= 19842981 |doi= 10.1086/644732}}</ref> A fost raportată și reducerea riscului de infectare al rănilor post-chirurgicale prin aplicarea cutanată de antibiotice la nivelul acestora.<ref>{{cite journal | authors= Heal CF, Banks JL, Lepper PD, Kontopantelis E, van Driel ML |title= Topical antibiotics for preventing surgical site infection in wounds healing by primary intention |journal= The Cochrane Database of Systematic Reviews |volume= 11 |issue= 11 |pages= CD011426 |date= November 2016 |pmid= 27819748 |pmc= 6465080 |doi= 10.1002/14651858.CD011426.pub2 |url= http://espace.library.uq.edu.au/view/UQ:413965/UQ413965_OA.pdf }}</ref> În ciuda acestor fapte, administrarea topică nu permite un control exact al dozei, iar la acest nivel pot apărea reacții de hipersensibilitate sau dermatite de contact.<ref name="Treating chronic wounds"/> |
|||
== Efecte adverse == |
== Efecte adverse == |
Versiunea de la 5 aprilie 2020 00:12
Antibiotic | |
![]() Antibiogramă pentru Staphylococcus aureus realizată prin metoda difuzimetrică Kirby-Bauer.[1] | |
![]() | |
Denumiri | |
---|---|
Alte denumiri sau sinonime | Agenți antibacterieni Chimioterapice antibacteriene |
Identificare | |
Cod ATC | J01 (Antibacteriene de uz sistemic)[2] |
Date clinice | |
Utilizare | Tratamentul infecțiilor bacteriene Profilaxia infecțiilor bacteriene |
Date farmacocinetice | |
Țintă biologică | Perete celular bacterian Membrană bacteriană Acizi nucleici Proteine bacteriene Vezi text |
Modifică date / text ![]() |
Antibioticele (cunoscute și ca antibacteriene, greacă ἀντί- contra, βίος- viață) alcătuiesc o grupă de medicamente, produse de microorganisme sau obținute pe cale sintetică, care sunt utilizate pentru activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe medicamentoase utilizate în tratamentul și în profilaxia infecțiilor bacteriene.[3][4]
Antibioticele sunt utilizate în medicina umană și veterinară, însă au o mare utilitate și în agricultură. În mod normal, ele prezintă o toxicitate selectivă pentru microorganismele patogene, fără să afecteze organismul uman sau animal,[5] dar există cazuri în care acestea pot induce reacții adverse, precum afectarea florei normale intestinale.[6] În mare, antibioticele pot face parte din două clase, ele manifestându-și efectul bacteriostatic sau bactericid, însă există și exemple care prezintă ambele mecanisme de acțiune.[7] Un număr limitat de antibiotice posedă, de asemenea, și o activitate antiprotozoarică (cum este, de exemplu, metronidazolul).[8][9]
Din punct de vedere istoric, termenul de antibiotic face referire doar la agenții antibacterieni secretați de către microorganisme, cu scopul de a afecta alte microorganisme, și a fost utilizat pentru prima dată în anul 1942.[10] În prezent, definiția s-a extins și la acele substanțe medicamentoase antimicrobiene de origine sintetică, denumite chimioterapice antimicrobiene, precum sunt chinolonele, sulfamidele și nitrofuranii.[10]
Primul antibiotic natural, penicilina, a fost descoperit de către Alexander Fleming, iar această descoperire a permis primele încercări în ceea ce privește tratamentul infecțiilor bacteriene. Au fost descoperite și sintetizate foarte multe molecule noi de antibiotice, însă azi apar diverse probleme legate de utilizarea acestora, precum rezistența la antibiotice.
Scopul antibioterapiei și implicit succesul terapeutic este reprezentat de eliminarea completă a microorganismului patogen din organism. Pentru realizarea acestui fapt, este necesară alegerea unei posologii care asigură o concentrație necesară de antibiotic în focarul infecțios, superioară concentrației minime la care creșterea microorganismului este inhibată. Fenomenul automedicației este în prezent o problemă gravă în sistemul de sănătate publică, întrucât o alegere neadecvată a unui antibiotic și un ritm de administrare necorespunzător poate avea ca urmare generarea unor tulpini bacteriene rezistente. Antibioticele nu sunt eficiente asupra virusurilor, astfel că virozele sunt tratabile doar cu medicamente antivirale.[11]
Istoric
În ciuda faptului că agenții antibiotici cu spectre largi, care sunt utilizați în mod curent în tratamentul infecțiilor grave (precum tuberculoza și lepra) au fost identificați abia în secolul al XX-lea, unele dintre primele încercări de contracarare ale infecțiilor bacteriene au avut loc acum mai bine de 2500 de ani în China.[12] Se știa în acele vremuri că prin presarea pe o plagă a unei bucăți de pâine mucegăite, sau prin utilizarea de lapte fermentat sau miere poate duce la evitarea instalării unor infecți.[13][14][15][16]
Multe culturi antice, incluzând Egiptul Antic și Grecia Antică, utilizau mucegaiurile și unele surse vegetale pentru tratarea infecțiilor, datorită proprietăților lor antiseptice. Acest fenomen de inhibare a creșterii unor microorganisme prin asocierea de microorganisme antagoniste a primit denumirea de antibioză.[17] Prima descriere referitoare la acest principiu a fost realizată în anul 1877, când Louis Pasteur și Robert Koch au observat faptul că un bacil din aer producea inhibarea creșterii bacteriei Bacillus anthracis (bacilul cărbunos).[18]
Sinteza chimică a coloranților antimicrobieni
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/36/Salvarsan-montage.png/200px-Salvarsan-montage.png)
Prima substanță antibacteriană care poate fi considerată ca antibiotic cu spectru restrâns a fost descoperită de către medicul german Paul Ehrlich (1854-1915). Acesta a observat faptul că unii coloranți prezintă afinități tinctoriale față de celulele umane, animale și bacteriene, iar altele nu, ceea ce a condus la idea că unii coloranți sintetici ar putea să se lege selectiv de celula bacteriană, distrugând-o, dar fără să producă o afectare semnificativă la om. Astfel, Ehrlich a dezvoltat în anul 1907 primul colorant cu potențial terapeutic antimicrobian, pe care l-a denumit salvarsan sau arsfenamină, după foarte multe încercări eșuate.[19][20][21][22] Acest derivat de arsen a devenit imediat foarte frecvent utilizat în tratamentul sifilisul, boală care era foarte răspândită la acea vreme, și a tripanosomiazei africane.[23][24][25]
În anul 1932, Gerhard Domagk și echipa sa de cercetare de la Bayer Laboratories au sintetizat prima sulfamidă, prontozilul roșu, ceea ce a deschis calea către dezvoltarea unei clase foarte numeroase de antibacteriene.[22][26][27][28][29] Pentru descopeirea sa, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1939.[30]
Penicilina și antibioticele naturale
Observații cu privire la puterea inhibitorie a unor microorganisme asupra creșterii altor microoganisme au fost raportate încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Conceptul de antibioză a dus astfel la curiozitatea legată de existența unor compuși antibacterieni în natură.[31] Astfel, multe cercetări au început să fie publicate. În anul 1874, William Roberts a notat faptul că în culturile de Penicillium glaucum, un mucegai utilizat la fabricarea unor tipuri de brânză, nu există contaminare bacteriană.[32] În anul 1876, John Tyndall a adus contribuții suplimentare legate de acest subiect.[33] În anul 1895, Vincenzo Tiberio a publicat rezultate referitoare la capacitatea antibacteriană a unor extracte de mucegaiuri.[34]
În anul 1897, doctorandul Ernest Duchesne a prezentat lucrarea de dizertație „Contribution à l'étude de la concurrence vitale chez les micro-organismes: antagonisme entre les moisissures et les microbes” (Contribuție la studiul competiției vitale la micro-organime: antagonism dintre mucegaiuri și microbi),[35] prima lucrare care ia în considerare potențialul terapeutic al mucegaiurilor pe baza activității antimicrobiene. În teza sa, Duchesne propune ideea că există o luptă continuă pentru supraviețuire între bacterii și mucegaiuri, observând că E. coli a fost eliminată de către Penicillium glaucum când au fost cultivate pe aceeași cultură. De asemenea, a observat că animalele de laborator la care s-au inoculat doze letale de bacil tifoid împreună cu Penicillium glaucum nu s-au infectat cu tiofos. Totuși, nevoia de a se alătura armatei a întrerupt studiile lui Duchesne.[36] În mod paradoxal, Duchesne a murit de tuberculoză, o boală infecțioasă care în prezent beneficiază de tratament antibiotic.[36]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/99/Penicillin_core.svg/170px-Penicillin_core.svg.png)
Primul compus descoperit care este considerat ca fiind un antibiotic adevărat este penicilina. Descopeirea imensă a fost făcută de către Alexander Fleming, care a făcut în anul 1928 observația că secreția mucegaiului verde Penicillium notatum (care a contaminat în mod întâmplător culturile, datorită unei ferestre lăsate deschise) are capacitatea de a distruge colonia de bacterii cultivată.[23][37][38] Fleming cercetase anterior proprietățile antibacteriene ale lizozimului și astfel a putut interpreta corect faptul că, prin dezvoltare, organismul fungic a secretat un compus cu putere de inhibiție de creștere asupra bacteriei Staphylococcus aureus. Deși nu a putut realiza izolarea acestuia fără ajutorul chimiștilor, Fleming a publicat rezultatele în literatura de specialitate, iar pe baza denumiri genului Penicillium a oferit compusului numele de penicilină.[39][40][41]
Ernst Chain și Howard Walter Florey au fost savanții care au continuat cercetările lui Fleming și au reușit într-un final să obțină penicilina într-o formă purificată, însă utilizarea acesteia nu a fost disponibilă la scară largă decât după 1945. Structura chimică a penicilinei a fost propusă de către Abraham în 1942[42] și a fost ulterior confirmată de către Dorothy Crowfoot Hodgkin în 1945.[43]
Cecil George a relizat primele observații clinice ale terapiei cu penicilină la pacienții nou-născuți bolnavi de conjunctivită, în anul 1930.[44] Chain și Florey au permis, prin studiile intense realizate, acceptarea pencilinei ca agent terapeutic, dar doar în anii 1940, când au început să apară primele înregistrările ale unor beneficii terapeutice.[26] Pentru munca depusă în dezvoltarea penicilinei, Fleming, Chain și Paine au primit Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1945.[45][46]
De asemenea, René Dubos a izolat, în 1939, tirotricina (formată din 20% gramicidină și 80% tirocidină), primul antibiotic care a fost testat clinic și unul dintre primele care au fost fabricate la nivel industrial. Aceste descoperiri au fost foarte importante, întrucât au readus la lumină interesul pentru penicilină și a lansat practic „epoca de aur a antibioticelor”.[47] Datorită necesității imperioase de a trata multitudinea de răni infectate cauzate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost investite foarte multe resurse în încercarea de a investiga proprietățile penicilinei și de a o purifica, astfel că în 1940 acest lucru a fost relizat în final.[47] Antibioticele au început să fie frecvent utilizate odată cu anul 1943, când a început producția la nivel industrial a penicilinelor în Statele Unite, Regatul Unit, Australia și în alte state.[23]
Restul secolului al XX-lea și secolul al XX-lea
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/aa/Chloramphenicol.svg/220px-Chloramphenicol.svg.png)
Dezvoltarea și amploarea descoperirii și producției de antibiotice din secolul al XX-lea a început să fie cunoscută sub numele de „epoca de aur a antibioticelor”,[48] o perioadă în care au fost descoperite multe antibiotice: streptomicina, bacitracina, cloramfenicolul, eritromicina, rifampicina, etc. Perioada 1940 - 1970 este caracterizată de o așa-numită „explozie” a descoperirilor de antibiotice.[26] După popularizarea penicilinei, au început să apară noi clase de antibiotice care au la bază nucleul beta-lactamic, compuși care au fost grupați sub denumirea de antibiotice beta-lactamice. Noi peniciline sintetizate au fost: meticilina, oxacilina, ampicilina și carbenicilina.[49] Cefalosporinele au început să fie dezvoltate după descoperirea cefalosporinei C în 1945.[50] Descoperirea streptomicinei din anul 1944 a permis studiul unui număr mare de compuși sintetizați de speciile din genul Streptomyces, ducând la descoperirea de neomicină (1949), kanamicină (anii 1950) și gentamicină (1963).[49] John Ehrlich a reușit să izoleze cloramfenicolul, un compus important, din Streptomyces venezuelae.[51] Au fost caracterizate și primele tetracicline: aureomicina (clortetraciclina, 1948), izolată din Streptomyces aureofaciens,[52] și teramicina (oxitetraciclina, 1950), izolată din Streptomyces rimosus.[53]
Descoperirea macrolidelor a debutat cu eritromicina (iloticină), care a fost izolată din Streptomyces erythreus în 1952.[54] Pentru a evita instabilitatea acesteia în mediu acid, au fost dezvoltați compuși semisintetici, precum claritromicina și azitromicina,[23] iar ulterior a fost dezvoltată telitromicina, o ketolidă.[55] Au urmat glicopeptidele, cu primul reprezentat vancomicina, izolată din Amycolatopsis orientalis în 1955,[56] iar apoi teicoplanina, izolată din Actinoplanes teichomyceticus în 1984.[57] Streptograminele, de asemenea izolate din streptomicete din sol, au fost menționante pentru prima dată în literatură în 1953.[58] Prima lincosamidă, denumită lincomicină, a fost caracterizată în anii 1960 și a fost izolată din Streptomyces lincolnensis,[59][60] iar derivatul semisintetic clorurat al acesteia, clindamicina, a fost descris în anul 1969.[61] Rifamicinele au fost obținute atât prin izolare, cât și prin sinteză chimică: rifampicina a fost descoperită i izolată din Streptomyces mediterranei în 1957,[62] iar apoi au fost obținute rifabutina și rifapentina.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/23/Nalidixic_acid.png/220px-Nalidixic_acid.png)
Dezvoltarea clasei chinolonelor și a fluorochinolonelor a avut un impact puternic asupra tratamentului antiinfecțios, acestea inhibând unele enzime necesare în replicarea ADN-ului bacterian (ADN-giraza, topoizomeraza I).[63] Primul reprezentant, acidul nalidixic, a fost descoperit întâmplător în 1962 în timpul încercării de a sintetiza derivați de clorochină.[64][65] A urmat descoperirea în 1987 a ciprofloxacinei, o moleculă cu spectru antimicrobian îmbunătățit, ceea ce a permis dezvoltarea ulterioară a peste 10 000 de molecule de chinolone.[23][66] Dintre aceștia, doar 20 au început să fie comercializați cu succes.[65] O singură altă clasă capabilă să inhibe giraza bacteriană a fost introdusă, aminocumarinele, cu principalul reprezentant novobiocina.[67][68]
Moleculele dezvoltate în ultimele decenii au ca scop îmbunătățirea spectrului de activitate și eliminarea rezistenței unor specii, precum Pseudomonas aeruginosa. În 1995 a fost introdusă o asociere cu spectru foarte larg de acțiune, piperacilină/tazobactam.[23][69] Au urmat dezvoltările cefalosporinelor de generația a 5-a, cu ceftobiprol (2002) și ceftarolină (2005), care prezintă avantajul activității pe stafilococ auriu meticilino-rezistent (MRSA).[23][70][71] Au fost dezvoltate și unele glicopeptide derivate din vechile molecule, precum: telavancina, dalbavancina și oritavancina.[72]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/2d/Ceftaroline_fosamil2DCSD.svg/275px-Ceftaroline_fosamil2DCSD.svg.png)
Un caz interesant este cel al clasei oxazolidinonelor, care a fost menționată prima dată în 1978 și având ca indicație utilizarea împotriva patogenilor la plante. Reprezentanții au fost introduși în studii clinice la om, iar primul reprezentant, linezolidul, a fost aprobat pentru uz uman în Statele Unite, abia în anul 2000.[73] O oxazolidinonă de nouă generație, tedizolid, prezintă activitate pe MRSA.[72] Printre cele mai noi antibiotice aproabate în terapie se numără daptomicina, tigeciclina, retapamulina, doripenemul,[74] plazomicina, omdaciclina, eravaciclina, iclaprimul, lefamulina, cefiderocolul, precum și unele asocieri, precum ceftazidimă/avibactam și meropenem/vaborbactam.[75][76]
Pe toată durata secolului al XX-lea, numărul de substanțe antibiotice introduse în terapie a crescut semnificativ, astfel că în perioada 1935 - 1968, 12 noi clase de antibiotice au fost introduse. Totuși, numărul a scăzut drastic, iar între 1969 și 2003 doar două noi clase au fost descoperite.[77] După finalizarea epocii de aur a antibioticelor, numărul foarte mare de agenți introduși a dus la utilizarea irațională a acestora în multe domenii, precum medical, veterinar, în industria alimentară și în agricultură, ceea ce a dus la apariția fenomenului sever de rezistență la antibiotice. Prezența antibioticelor în mediul înconjurător creează o presiune asupra bacteriilor patogene de a dezvolta rezistență și distruge bacteriile folositoare.[78] Unele studii propun că singură metodă de reducere a rezistenței la antibacteriene ar fi eliminarea presiunii de selecție asupra bacteriilor patogene.[79]
Deși descoperirea de noi antibiotice a scăzut semnificativ, se pare că produșii naturali încă ar juca un rol important în procesul de descoperire și de dezvoltare al acestor agenți terapeutici.[80] În prezent, există pericolul dezvoltării continue de rezistență la antibiotice de către bacteriile patogene, în special cele din grupul ESKAPE. Nevoia de noi clase de antibiotice sau de noi compuși cu proprietăți farmacologice superioare este în creștere, pe măsură ce medicamentele vechi sunt retrase din uz datorită ineficienței lor în fața tulpinilor patogene multi-rezistente.[23]
Mecanism de acțiune
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/3b/Antibiotics_action_ro.svg/500px-Antibiotics_action_ro.svg.png)
Datorită diversității foarte mari în ceea ce privește antibioticele, există o multitudine de mecanisme de acțiune prin care acestea își manifestă efectul de neutralizare sau de toxicitate asupra organismelor bacteriene.[82] Obiectivul unei molecule de antibiotic este de a ajunge la suprafața sau în interiorul celulei bacteriană și de a ținti selectiv anumite structuri moleculare sau biologice din componența acestora, lăsând neafectate celulele gazdei umane sau animale. În acest caz, după cum se poate observa și în diagrama din partea dreaptă, antibioticele pot acționa la nivelul: peretelui celular, membranei celulare, acizilor nucleici, proteinelor sau a ribozomilor.[81]
De asemenea, prin mecanismul pe care îl prezintă, antibioticele pot face parte din două clase mari, astfel că ele au fie efect bacteriostatic (inhibând creșterea microorganismelor, dar fără să le distrugă), fie bactericid (provocând moartea celulelor bacteriene).[7][83]
Peretele celular
Un număr relativ mare de antibiotice își manifestă efectul prin blocarea sintezei, organizării sau formării finale a peretelui celular, în special în punctele de legare ale peptidoglicanului (care este componentul principal al acestuia), dar nu interferă deloc cu alte componente intracelulare.[84] În urma inhibării sintezei peretelui celular, au loc alterări în compoziția intracelulară a microorganismului, datorită unor modificări ale presiunii osmotice. Atâta timp cât procesele intracelulare se pot derula, acestea încearcă să compenseze presiunea internă creată de lipsa peretelui celular, însă până în momentul în care celula se distruge. În același timp, lipsa peretelui va permite intrarea altor agenți antibacterieni.[5]
Câteva exemple de antibiotice care acționează la nivelul peretelui celular sunt: toate antibioticele beta-lactamice (penicline, cefalosporine, monobactame, carbapeneme, prin legarea de enzimele responsabile de sinteza peptidoglicanului), antibioticele glicopeptidice (împiedică legarea straturilor de peptidoglican) și bacitracina (împiedică transportul precursorilor de peptidoglican).[84]
Membrana celulară
O altă categorie de antibiotice este cea care poate produce o lezare directă sau indirectă (prin inhibarea sintezei unor molecule constituente) asupra membranei celulare, efect care se poate manifesta atât la bacterii, cât și la unele specii fungice. Multe dintre molecule țintesc fosfolipidele membranare, care sunt componente lipide cu caracter anionic și vor atrage peptidele antimicrobiene cu caracter cationic, ducând la deformări fizice.[85] Exemple de astfel de peptide includ polimixinele (polimixina B, colistina, care cresc permeabilitatea membranei prin acțiunea similară cu a detergenților) și daptomicina (se leagă de membrană și produce depolarizarea acesteia).[84]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/fb/GyraseCiproTop.png/250px-GyraseCiproTop.png)
Acizii nucleici
Unele antibiotice prezintă un efect de blocare al sintezei moleculelor de acizi nucleici (ADN, ARN), al funcției ribozomilor sau a enzimelor care participă la sinteza proteinelor bacteriene, ceea ce duce la formarea unor proteine defectuoase.[5] Dacă se ia în considerare sinteza ADN-ului și a ARN-ului, există mai multe tipuri de enzime implicate în sinteza acestora care pot fi inhibate. În primul rând, chinolonele inhibă topoizomeraza de tipul II (ADN-giraza) și topoizomeraza de tipul IV, absolut necesare pentru replicarea ADN, pentru recombinare și pentru procesele de reparare ale ADN-ului.[63][84] Același mecanism de inhibiție al ADN-girazei este prezentat și de aminocumarine (novobiocina).[67]
Pot exista și alte mecanisme prin inhibare enzimatică. Rifamicinele, clasă din care face parte și rifampicina, se leagă de ARN-polimerază, ceea ce are ca efect inhibarea inițierii sintezei de ARN.[86] Un alt mecanism este cel prezentat de nitroimidazoli și nitrofurani, care se inserează în celula bacteriană și sunt reduse sub acțiunea nitroreductazelor bacteriene la compuși citotoxici care afectează structura acizilor nucleici și a proteinelor.[84][87]
Din aceeași categorie fac parte și substanțele care acționează ca antimetaboliți, care blochează anumite căi metabolice din sinteza precursorilor pentru acizi nucleici (timidină, baze purinice) și duc implicit la inhibarea sintezei acestora. Acești compuși prezintă similitudine structurală cu moleculele endogene care sunt necesare pentru căile metabolice, în special acidul folic, și intră în competiție cu acidul para-aminobenzoic.[88] Deoarece mamifere nu biosintetizează acid folic, antimetaboliții nu interferă cu metabolismul celular al gazdei. Exemple de antimetaboliți sunt: sulfamidele (acționează prin analogie structurală), trimetoprimul (inhibă dihidrofolat-reductaza), dapsona și acidul 4-aminosalicilic.[84][88]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4e/30S_streptomycin_complex.png/250px-30S_streptomycin_complex.png)
Ribozomii și sinteza proteică
În final, cele mai multe clase de antibiotice sunt capabile să inhibeze procesele care au loc la nivelul ribozomului bacterian, diferit structural față de cel eucariot. Ribozomii sunt organitele cu rol în sinteza proteinelor celulare, așadar prin perturbarea funcției sale fie se va opri sinteza proteinelor, fie se vor forma proteine nefuncționale, aberante.[84][89]
Exemple de antibiotice care se leagă de subunitatea 30S a ribozomului sunt aminoglicozidele, tetraciclinele, spectinomicina și capreomicina, iar cele care se leagă de subunitatea 50S a ribozomului sunt macrolidele, streptograminele, lincosamidele, cloramfenicolul, pleuromutilinele și oxazolidinonele.[89][90] Acidul fusidic prezintă un mecanism aparte, fiindcă se leagă de factorul de elongare G implicat în translație.[90] De asemenea, puromicina prezintă simililtudine structurală cu o catenă a ARN-ului de transport, fiind astfel fraudulos incorporat în ribozom și blocând etapa de elongare a catenei polipeptidice.[91]
Clase de antibiotice
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Există mai multe criterii conform cărora se poate face clasificarea antibioticelor, inclusiv pe baza mecanismului lor de acțiune (a se vedea secțiunea de mai sus), a structurii lor chimice sau a spectrului de activitate antimicrobian.[19] În secțiunea de mai jos se va realiza o trecere în revistă a principalelor clase de antibiotice utilizate, pe baza structurii lor chimice, ținând cont și de mecanismul de acțiune.
Beta-lactame
Antibiotice beta-lactamice sunt o clasă care reunesc compuși ce conțin nucleul beta-lactamic, existând mai multe grupe: peniciline, cefalosporine (inclusiv oxacefeme), carbapeneme și monobactame. În practică, se mai pot asocia cu inhibitori de beta-lactamază.
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 800-808[93]:pp 957 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 166 | |
---|---|---|---|---|
Peniciline | ||||
Amoxicilină | Infecții streptococice, sifilis, boala Lyme |
|
Întrerup sinteza de peptidoglican și astfel inhibă formarea peretelui celular. | |
Ampicilină | ||||
Azlocilină | ||||
Carbenicilină | ||||
Cloxacilină | ||||
Dicloxacilină | ||||
Flucloxacilină | ||||
Mezlocilină | ||||
Meticilină | ||||
Nafcilină | ||||
Oxacilină | ||||
Penicilină | ||||
Piperacilină | ||||
Ticarcilină | ||||
Cefalosporine (de prima generație) | ||||
Cefadroxil | Coci Gram-pozitivi, Proteus, Escherichia coli și Klebsiella. |
|
Idem | |
Cefazolină | ||||
Cefalotină | ||||
Cefalexină | ||||
Cefradină | ||||
Cefalosporine (de a doua generație) | ||||
Cefaclor | Mai eficiente decât penicilinele față de bacili Gram-negativi, dar la fel față de coci și Gram-pozitivi:[5] Haemophilus influenzae, Enterobacter, Neisseria, Proteus, Escherichia coli și Klebsiella. |
|
Idem | |
Cefamandol | ||||
Cefoxitină | ||||
Cefprozil | ||||
Cefuroximă | ||||
Cefalosporine (de a treia generație) | ||||
Cefiximă | Infecții severe cu bacterii rezistente la alte beta-lactame, în meningită, în profilaxia chirurgicală ortopedică, abdominală și pelviană. |
|
Idem | |
Cefdinir | ||||
Cefditoren | ||||
Cefoperazonă | ||||
Cefotaximă | ||||
Cefpodoximă | ||||
Ceftazidimă | ||||
Ceftibuten | ||||
Ceftizoximă | ||||
Ceftriaxonă | ||||
Cefalosporine (de a patra generație) | ||||
Cefepimă | Eficiente în infecții cu Pseudomonas și Gram-pozitive. |
|
Idem | |
Cefpiromă | ||||
Cefalosporine (de a cincea generație) | ||||
Ceftarolină | Infecții cu stafilococ auriu meticilino-rezistent |
|
Idem | |
Ceftobiprol | ||||
Carbapeneme | ||||
Ertapenem | Antibiotice cu efect bactericid pe Gram-pozitive și negative, cu spectru larg, însă fără acțiune pe MRSA. Asocierea imipienemului cu cilastatin reduce nefrotoxicitatea acestuia. Ertapenemul prezintă activitate superioară pe enterobacterii. |
|
Idem | |
Doripenem | ||||
Imipenem/cilastatin | ||||
Meropenem | ||||
Monobactame | ||||
Aztreonam | Gram-negative aerobe, enterobacterii, Yersinia, Plesiomonas, Aeromonas și Neisseria. Inactive față de coci Gram pozitivi, anaerobe și Acinetobacter |
|
Idem | |
Carumonam | ||||
Tigemonam | ||||
Denumire | Utilizări frecvente | Efecte adverse | Mecanism de acțiune |
Glicopeptide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 800-810 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:pp 168-169 |
---|---|---|---|
Teicoplanină | Pacienți cu infecții severă și cu hipersensibilitate cunoscută la beta-lactamine |
Reversibile:
|
Întrerup sinteza de peptidoglican și astfel inhibă formarea peretelui celular. |
Vancomicină | |||
Dalbavancină | Spectru extins pe MRSA și ERV | ||
Oritavancină |
Polipeptide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 811-812 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 169 |
---|---|---|---|
Bacitracină | Infecții oftalmice, auriculare, urinare, de obicei cu aplicare locală, foarte rar injectabil. | Afectare renală și a unor nervi (injectabil) | Inhibă sinteza componentelor peptidoglicanului necesare pentru formarea peretelui bacterian[95] |
Colistină | Interacționează cu membrana plasmatică bacteriană, alterând permeabilitatea. | ||
Polimixină B |
Aminoglicozide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 826-833 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 169 |
---|---|---|---|
Amikacină | Infecții severe cauzate de gram negative precum Escherichia coli și Klebsiella. Tobramicina în special activă pe Pseudomonas aeruginosa. La neomicină sunt indicații pentru profilaxia chirurgicală. Activitte pe anaerobe (nu cele facultative). Activitate slabă pe gram pozitive. Netilmicina este activă pe multe rezistente la gentamicină și tobramicină. |
|
Se leagă de subunitatea 30S a ribozomului bacterian și induce formarea unui ARN nefuncțional ce duce la inhibarea sintezei proteice. |
Gentamicină | |||
Kanamicină | |||
Neomicină | |||
Netilmicină | |||
Streptomicină | |||
Tobramicină | |||
Paromomicină |
Chinolone
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 837-840 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 172 |
---|---|---|---|
Ciprofloxacină | Infecții de tract urinar, prostatite, pneumonie nosocomială, diaree bacteriană, infecții cu minoplasma, gonoree. Activitate slabă pe anaerobe. |
|
Inhibă ADN-giraza și topoizomeraza IV bacteriană, inhibând replicarea și transcripția ADN-ului. |
Enoxacină | |||
Gatifloxacină | |||
Levofloxacină | |||
Lomefloxacină | |||
Moxifloxacină | |||
Norfloxacină | |||
Ofloxacină | |||
Trovafloxacină |
Tetracicline
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 815-818 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 170-171 |
---|---|---|---|
Demeclociclină | Sifilis, infecții cu Chlamydia, Mycoplasma și Rickettsia, frecvent utilizate în acnee |
|
Se leagă de subunitatea 30S a ribozomului bacterian și inhibă sinteza proteică.</ref> |
Doxiciclină | |||
Minociclină | |||
Oxitetraciclină | |||
Tetraciclină |
Macrolide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 818-821 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 171 |
---|---|---|---|
Azitromicină | Infecții streptococice, sifilis, infecții respiratorii, infecții cu Mycoplasma, boala Lyme |
|
Se leagă de subunitatea 50S a ribozomului bacterian, inhibând sinteza proteică. |
Claritromicină | |||
Diritromicină | |||
Eritromicină | |||
Roxitromicină | |||
Troleandomicină | |||
Telitromicină | Pneumonie; este o ketolidă | Tulburări de vedere, hepatotoxicitate.[96] | |
Spectinomicină | Activitate pe gonococi[97] |
Lincosamide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 821 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 171 |
---|---|---|---|
Clindamicină | Infecții cu organisme anaerobe, acnee, profilaxia pre-chirurgicală și în unele cazuri de MRSA. Nu are activitate pe gram negative.[98] | Colită pseudomembranoasă prin suprainfectare cu Clostridium difficile.[99] | Se leagă de unitatea 50S a ribozomului bacterian și inhibă sinteza proteică.[100] |
Lincomicină | Acnee de cauză bacteriană, profilaxia chirurgicală; activă pe actinomycetes, mycoplasma și unele specii de Plasmodium. |
Streptogramine
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 822-823 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 172 |
---|---|---|---|
Pristinamicină | Infecții |
|
Se leagă de subunitatea 50S a ribozomului bacterian, inhibând sinteza proteică. |
Virginiamicină | |||
Chinupristină/dalfopristină |
Rifamicine
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 845 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 172 |
---|---|---|---|
Rifabutină | Infecții |
|
Ribozomul |
Rifampicină | |||
Rifapentină | |||
Rifaximină | Infecții |
|
Sulfamide
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 834-836 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 172 |
---|---|---|---|
Sulfacetamidă | Infecții de tract urinar (cu excepția sulfacetamidei); Sulfadiazina argentică se folosește la nivel cutanat. |
|
Inhibarea sintezei de acid folic, fiind antimetaboliți. |
Sulfadiazină (argentică) | |||
Sulfametizol | |||
Sulfanilamidă | |||
Sulfasalazină | |||
Sulfatiazol | |||
Sulfizoxazol | |||
Trimetoprim/sulfametoxazol (Co-trimoxazol) |
Nitroderivați
Denumire | Utilizări frecvente[92]:pp 822-823?? | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[84]:p 172 |
---|---|---|---|
Nitroimidazoli | |||
Metronidazol | Infecții cu Protozoos y gérmenes anaerobios incluyendo Bacteroides fragilis, Fusobacterium, Veillonella, Clostridium difficile y C. perfringens, Eubacterium, Peptococcus, Giardia y Peptostreptococcus. ' |
|
Actúa sobre las proteínas que transportan electrones en la cadena respiratoria de las bacterias anaerobias, mientras que en otros microorganismos se intercala entre las cadenas de ADN inhibiendo la síntesis de ácidos nucleicos.[101][102] |
Ornidazol | |||
Secnidazol | |||
Tinidazol | |||
Nitrofurani | |||
Furazolidonă | Spectru larg de acțiune |
|
Idem |
Nifuroxazid | |||
Nitrofurantoină | |||
Nifurtimox |
Alte clase
Majoritatea acționează asupra funcțiilor bacteriene sau asupra proceselor de creștere. Cele care acționează asupra peretelui celular bacterian (antibiotice beta-lactamice: peniciline, cefalosporine, monobactame și carbapeneme; antibiotice glicopeptidice: vancomicină, teicoplanină) sau a membranei celulare (polimixine), sau care interferă cu enzimele bacteriene esențiale (rifamicine, lipiarmicine, chinolone și sulfamide) prezintă o activitate bactericidă. Inhibitorii sintezei proteice (macrolidele, lincosamidele și tetraciclinele) sunt de obicei bacteriostatice (cu excepția aminoglicozidelor, care sunt bactericide).[103]
Denumire | Clasa | Utilizări frecvente[92]:pp 822-823 | Efecte adverse[94] | Mecanism de acțiune[94][84]:p 166-173 |
---|---|---|---|---|
Acid fusidic | Steroid | Fundamentalmente bacterias Gram positivas como ciertas especies de Staphylococcus, Streptococcus y Corynebacterium. | Ictericia, orina color oscura, ambas reversibles al suspender el tratamiento. | Inhibición de la síntesis de proteínas previniendo la recaptación del factor de elongación del ribosoma. |
Clofazimină Dapsonă |
Antileproase | Lepră | Colorare în roșu | - |
Cloramfenicol Florfenicol Tiamfenicol |
Amfenicoli | Efectividad contra Gram-positivos y Gram-negativos, así como anaerobios | Principalmente toxicidad dosis-dependiente que afecta a la médula ósea, dando lugar a anemia aplásica,[104] la cual en casos raros puede ser irreversible. | Se une de manera reversible a la unidad 50S del ribosoma, por lo que inhibe la síntesis de proteínas. |
Etambutol | Antituberculos | Antituberculosis[105] | Principalmente neuritis óptica.[106] por lo que está contraindicado en menores de 6 años. | Inhibe la formación de la pared celular. |
Fosfomicină | Oxid de etilenă | Algunos casos de infección urinaria. | Bien tolerado, alta resistencia microbiana. | Inhibe la síntesis de la pared celular bacteriana. |
Izoniazidă (HIN) | Antituberculos | Antituberculosis | Múltiples efectos adversos | Bloqueo de la biosíntesis de ácidos grasos |
Linezolid Tedizolid |
Oxazolidinone | Infecciones por bacterias Gram positivas resistentes a otros antibióticos. | Leves en tratamientos a corto plazo, efectos más serios aparecen con el uso prolongado del medicamento. | Inhibición de la biosíntesis de proteínas a nivel ribosomal. |
Mupirocină | Bactroban | Bacteriostático a bajas concentraciones y bactericida a concentraciones elevadas. | Resistencia bacteriana frecuente. | Inhibición de la síntesis de proteínas. |
Pirazinamidă | Antituberculos | Antituberculoso | Principalmente dolor articular leve.[107][108] | Inhibición de la biosíntesis de ácidos grasos. |
Retapamulină Lefamulină |
Pleuromutiline | Bacteriostático a bajas concentraciones y bactericida a concentraciones elevadas. | Resistencia bacteriana frecuente. | Inhibición de la síntesis de proteínas. |
Utilizări medicale
Antibioticele sunt utilizate în profilaxia și tratamentul infecțiilor bacteriene,[109] și uneori a infecțiilor produse de protozoare (adesea, se utilizează metronidazolul).[8][9] În practica medicală, este aplicat conceptul de terapie empirică, iar în momentul în care se pune diagnosticul unei infecții bacteriene, dar nu se cunoaște agentul patogen, se administrează un antibiotic cu spectru larg (pe baza simptomatologiei) și se inițiază antibiograma (a cărei realizare poate dura câteva zile).[110]
Pe de altă parte, în contextul cunoașterii microorganismului patogen sau al identificării acestui prin antibiogramă, se poate începe terapia definitivă, de obicei cu un antibiotic cu spectru mai îngust de acțiune. Alegerea terapiei se face având în vedere diferiți factori, precum natura și sensibilitatea patogenului, toxicitatea antibioticului și costul terapiei.[110]
Măsurile de profilaxie prin tratament cu antibiotice sunt aplicate în special în cazul pacienților care prezintă o susceptibilitate ridicată pentru dezvoltarea de infecții bacteriene, precum cei imunocompromiși (ca urmare a infecției cu HIV, pentru prevenirea pneumoniilor), pacienții aflați sub tratament cu imunosupresoare, pacienții bolnavi de cancer sau la cei care urmează să aibă o intervenție chirurgicală.[109][111] Se remarcă o importanță mare a antibioterapiei profilactice în chirurgia stomatologică, utilizând la prevenirea bacteriemieii și a dezvoltării de endocardite infecțioase.[111] O altă aplicație a profilaxiei este la pacienții cu neutropenie, de obicei bolnavi de cancer, care sunt predispuși la dezvoltarea de infecții.[112][113]
O terapie cu antibiotic trebuie să fie inițiată doar cu prescripția eliberată de un specialist medical autorizat, care are de asemenea obligația să monitorizeze evoluția tratamentului. Totuși, există multe cazuri de automedicație în rândul tratamentului cu antibiotice, prin procurarea directă a acestora de către pacienți din farmacii, o practică cu potențial periculos și care duce la agravarea fenomenului de rezistență la antibiotice.[114]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1a/A_course_of_green_cefalexin_pills.jpg/220px-A_course_of_green_cefalexin_pills.jpg)
Administrare
În tratamentul cu antibiotice, se pot alege mai multe căi de administrare. De obicei, se recurge la administrarea orală (per os), iar în cazuri severe, în particular în cazul infecțiilor sistemice, se recurge la administrarea prin injectare intravenoasă.[3][110] Administrarea antibioticelor trebuie realizată cât mai rapid posibil, în special în cazul infecțiilor care pun viața în pericol, fapt pentru care multe unități de urgență dețin antibiotice.[115]
În cazul infecțiilor necomplicate, care sunt localizate la nivel topic, administrarea preferată este la acest nivel, fie sub formă de picături oftalmice (în conjunctivită) sau de picături auriculare (în otită), dar și pentru tratamentul unor infecții cutanate, prin diverse forme farmaceutice.[116] Aplicarea antibioticelor la nivel topic oferă avantajul unei concentrații susținute la locul infecției, ceea ce pe de-o parte reduce absorbția sistemică și riscul de toxicitate, și pe de altă parte presupune utilizarea unor volume mici, ceea ce reduce riscul de utilizare neconformă.[117] A fost raportată și reducerea riscului de infectare al rănilor post-chirurgicale prin aplicarea cutanată de antibiotice la nivelul acestora.[118] În ciuda acestor fapte, administrarea topică nu permite un control exact al dozei, iar la acest nivel pot apărea reacții de hipersensibilitate sau dermatite de contact.[117]
Efecte adverse
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5d/Urticaria_2.jpg/200px-Urticaria_2.jpg)
Datorită variației atât de mare între agenții antimicrobieni, este dificil să se facă o generalizare cu privire la efectele adverse obținute ca urmare a administrării acestora, cu atât mai mult cu cât intervin și factorii care țin de fiecare pacient în parte. În plus, terapia antibiotică este asociată cu puține efecte adverse, fiind de obicei bine tolerată, deoarece beneficiul terapeutic este superior efectelor toxice.[6]
Adesea sunt observate febra, senzația de greață și disconfortul gastrointestinal, precum apariția unor reacții alergice cutanate.[6] Unul dintre cele mai comune reacții adverse este diareea asociată cu colită pseudomembranoasă, care apare ca urmare a perturbării florei normale de la nivel intestinal, ceea ce îi permite bacteriei anaerobe Clostridium difficile să prolifereze la acest nivel.[6][119] În aceeași ordine de idei, aceste dezechilibre ale microbiotei nu sunt localizate doar la nivel intestinal, ci pot să apară și la nivel vaginal, ducând la instalarea unei candidoze.[120] Unele reacții adverse sunt specifice anumitor clase de antibiotice, cum sunt de exemplu nefrotoxicitatea în cazul aminoglicozidelor și colorarea dinților în cazul tetraciclinelor.[6]
Interacțiuni
De asemenea, interacțiunile medicamentoase cu alți compuși terapeutici pot induce reacții secundare, cum este de exemplu cazul asocierii chinolonelor și corticosteroizilor, cu risc mare de afectare a tendoanelor. Se mai pune problema interacției cu contraceptivele orale, însă studiile realizate au semnalat faptul că antibioticele prezintă un risc foarte mic de scădere a eficacității acestora.[121][122][123]
Un alt subiect controversat este interacțiunea ce apare ca urmare a consumului de etanol în timpul tratamentului antimicrobian. Se cunoaște faptul că alcoolul poate produce efecte secundare și poate scădea eficacitatea terapeutică a unor antibiotice.[124] Deși consumul moderat de alcool nu produce interacțiuni semnificative cu antibioticele comune, în cazul anumitor tipuri de antibiotice (metronidazol, tinidazol, linezolid) pot apărea reacții adverse severe.[125] În concluzie, potențialul de instalare al efectelor adverse și respectiv scăderea eficacității terapeutice a antibioticelor depinde de tipul acestora.[126]
Antibioticele din anumite clase, precum cefalosporinele,[127] metronidazolul, tinidazolul și furazolidona, pot cauza o reacție adversă de tip „disulfiram-like”, prin inhibarea aldehid-dehidrogenazei ce metabolizează alcoolul, ceea ce se manifestă prin greață, vomă și senzație de sufocare.[125][128]
Abuzul de antibiotice
Prin abuzul de antibiotice se poate înțelege administrarea acestora atunci când nu există o infecție bacteriană, de exemplu într-o infecție virală, precum este gripa,[11] dar și oprirea administrării de antibiotic înaintea finalizării tratamentului, din cauza îmbunătățirii simptomatologiei. Toate aceste practici duc la dezvoltarea de rezistență la antibiotice.[129]
Animale
Oameni
Alternative la antibioterapie
Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii de fabricare a medicamentelor biologice, s-a pus și problema formulării unor alternative la antibioticele clasice sau a unor metode de a contracara fenomenul de rezistență. O metodă presupune utilizarea de bacteriofagi, care sunt virusuri capabile să invadeze celula bacteriană și să altereze genele codificatoare responsabile de rezistența la antibiotice.[130][131] Terapia cu bacteriofagi se află deja în stadiile incipiente de cercetare, însă aplicabilitatea sa este încă limitată.[132][133]
De asemenea, sunt cunoscute încă din 1925 bacteriocinele (precum colicina V), toxine de natură proteică produse de unele specii bacteriene cu scopul de a inhiba creșterea altor bacterii.[134][135] Diferite studii au încercat utilizarea acestor agenți terapeutici ca alternativă la antibiotice.[136] În urma cercetărilor realizate, s-a sugerat utilizarea acestora în infecțiile gastrointestinale, însă până în prezent bacteriocinele nu au avut parte de succes clinic.[137][138]
Rezistența la antibiotice
Obținere industrială
Datorită faptului că antibioticele cele mai frecvent utilizate prezintă origine naturală, fiind metaboliți secundari produși de către unele microorganisme,[139] au fost depuse multe eforturi în implementarea biotehnologiilor, cu dorința de creștere a productivității și a randamentelor de producție. În cazul penicilinei, de exemplu, tulpinile fungice utilizate la nivel industrial produc de 40.000 de ori mai mult antibiotic decât tulpina pe care a izolat-o Fleming.[140] Mai mult, la finalul anilor 1960 s-a descoperit faptul că bacteriile cresc mai rapid în spațiul cosmic, în aceste condiții având o capacitate mai ridicată de a produce antibiotice, de până la 200% în comparație cu producerea în condițiile obișnuite de pe Pământ.[141] În aceeași ordine de idei, se pare că în condițiile scăzute de gravitație bacteriile dezvoltă foarte rapid rezistență.[142]
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d1/Fed_batch_reactor_FSTR.svg/165px-Fed_batch_reactor_FSTR.svg.png)
În 1945 au fost produse la nivel industrial mai mult de 646 bilioane de unități de penicilină.[144] În 1980, pe primul loc se clasau cefalosporinele, urmate de ampicilină și de tetraciclină; per total, s-a estimat că producția la nivel mondial de antibiotice în acest an a depășit 100.000 de tone.[141] Costul total pentru introducerea unui nou antibiotic pe piața de medicamente, din stadiul de cercetare și până la dezvoltarea sa, este de aproximativ 1.200 de milioane de dolari.[145] Din aceste considerente, în secolul al XXI-lea antibioticele sunt produse pe scară largă la nivel industrial și sunt comercializate în mod competitiv.[146]
Obținerea antibioticelor la nivel industrial, pornind de la microorganisme, presupune utilizarea proceselor biotehnologice de fermentație, adesea prin metoda fed-batch, asigurându-se condiții optime de creștere ale microorganismului pe medii de cultură, în fermentatoare de capacitate mare (peste 100.000 de litri), astfel încât să producă cantități mari de antibiotice.[139][143] Factorii care sunt monitorizați includ saturația oxigenului, temperatura, valoarea pH-ului și nivelele de nutrienți prezente în mediul de cultură, depinzând de fiecare microorganism în parte. Antibioticul, după ce este produs ca urmare a metabolismului microorganismului, este extras și supus unor procese de purificare, care depind de natura compusului.[143] De multe ori se dorește realizarea unei semisinteze, fapt pentru care antibioticul este supus unor reacții chimice care au ca scop adiția unor grupe funcționale suplimentare (de exemplu, fabricarea ampicilinei din penicilină prin introducerea unei grupe amino).[147]
Numărul de antibiotice cunoscute a crescut de la aproximativ 500 în 1960 la mai mult de 11.000 în 1994, undeva la jumătate dintre acestea fiind produse de către speciile din genul Streptomyces.[10] Reprezentanții genului Streptomyces sunt în continuare investigați pentru posibilitatea producerii de noi antibiotice,[148] dorindu-se modificări genetice care să producă microorganisme ce pot sintetiza antibiotice superioare.[139][149]
Antibiograma
În cele mai multe cazuri este posibilă izolarea anumitor tulpini bacteriene patogene și cultivarea acestora în cultură pură. Deoarece prin diferite mecanisme de apărare unele tulpini au dezvoltat o anumită rezistență, și deci există diferențe în ceea ce privește sensibilitatea în cadrul aceleași specii pentru un anumit antibiotic, este absolut necesară realizarea de antibiograme pentru determinarea acestei sensibilități, la nivel de laborator clinic. Informațiile obținute prin antibiogramă sunt necesare pentru a decide ce tratament antibiotic poate fi instaurat pentru un anumit pacient infectat.[150][151]
Totuși, în cazul unor microorganisme cultivarea poate să fie un proces dificilă și anevoioasă, precum este cazul speciilor din genul Mycobacterium[152] și al bacteriilor strict anaerobe, care se multiplică doar în medii sărăcite în oxigen (Bacteroides și Fusobacterium).[153] De asemenea, se dorește și identificarea rezistenței unor tulpini anume, precum este stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA)[154] sau enterococul vancomicino-rezistent (MRSA), întrucât acestea produc infecții care sunt foarte greu de tratat.
Metodele de testare ale sensibilității la antibiotice pot fi de două tipuri: metode calitative (precum este metoda difuzimetrică Kirby-Bauer) sau metode cantitative, cele din urmă utilizând macro- sau microdiluții și putând fi automatizate.[155][156][157]
Metode cantitative
Metodele cantitative sunt cele mai frecvent utilizate pentru determinarea concentrației minime inhibitorii (CMI), a cărei interpretări este absolut necesară în cazul infecțiilor grave, la pacienții imunocompromiși sau care se află în stare critică. CMI reprezintă cea mai mică concentrație de antibiotic care inhibă creșterea vizibilă a unui microorganism după timpul de incubare. Acestea ajută și la confirmarea rezistenței microorganismelor la anumiți agenți antimicrobieni, dar și pentru determinarea standardelor la antibioticele noi.[155][1] CMI se pot determina prin metoda diluțiilor succesive în agar (mediu solid) sau bulion (mediu lichid), în conformitate cu anumite standarde stabilite la nivel național.[1]
Metoda diluțiilor în mediu lichid se bazează pe turbiditatea produsă de bacterii în tuburi sau plăcuțe, în funcție de concentrația de antibiotic prezentă. Acest lucru presupune plecarea de la o suspensie bacteriană standardizată în numărul de unități formatoare de colonii per mililitru (CFU/ml), din care se realizează diluții succesive până la stabilirea CMI. Citirea rezultatelor se poate face vizual sau automat.[1][158] Exact aceeași metodologie se poate aplica și pe medii solide, utilizându-se plăci Petri cu mediu din agar-agar în locul bulionului nutritiv.[158]
O altă metodă cantitativă importantă pentru determinarea rezistenței la antibiotice este metoda E-test, dezvoltată în anii 1980. În aceasta, se plasează pe mediul de cultură pe care a fost inoculată bacteria o bandeletă ce conține un gradient exponențial de antibiotic, iar fiecare CMI este notată la marginea acesteia. La locul de intersecție dintre zona de inhibiție și bandeletă se citete valoare CMI, după cum se poate observa și în figura de mai jos.[157] Metoda a fost adaptată și pentru determinarea sensibilității la fungii patogeni.[159]
Metode calitative
Metodele calitative sunt frecvente utilizate pentru determinarea sensibilității tulpinilor, dar nu oferă informații referitoare la magnitudinea acesteia. Cea mai utilizată metodă este metoda difuzimetrică Kirby-Bauer, în care mici discuri de celuloză impregnate cu mai multe tipuri de antibiotice sunt atașate la suprafața plăcii de cultură pe care tocmai a fost inoculată bacteria. După incubare, se citesc diametrele zonelor de inhibiție, iar cu ajutorul unor tabele se determină dacă tulpina respectivă este sensibilă, intermediar-rezistentă sau rezistentă la un anumit compus antibacterian.[1] Metoda este de obicei aplicată pentru infecțiile de tract urinar sau pentru alte infecții necomplicate.[155] După cum se poate observa și în imagini, bacteriile nu se vor dezvolta în jurul discurilor corespunzătoare antibioticelor la care sunt sensibile, iar cele rezistente vor crește indiferent de prezența antibioticului.[150] O altă metodă care se poate utiliza este metoda Schlichter, care determină diluția de plasmă sanguină a pacientului necesară pentru moartea patogenului, și se face în cazul infecțiilor severe cu stafilococi, streptococi și diverse bacterii Gram-negative.[160]
-
Rezultate pentru proba E-test
-
Metoda difuzimetrică Kirby-Bauer
-
Comparație dintre două antibiograme: tulpină sensibilă (stânga) și rezistentă (dreapta)
-
Antibiogramă pentru Pseudomonas aeruginosa
-
Antibiogramă pentru Serratia marcescens
Referințe
- ^ a b c d e Sandle T (). „Antibiotics and preservatives”. Pharmaceutical Microbiology (în engleză). Elsevier. pp. 171–183. doi:10.1016/b978-0-08-100022-9.00014-1.
- ^ „ATC/DDD Index - Code J01 Antiinfectives for systemic use”. Organizația Mondială a Sănătății - Clasificarea anatomică, terapeutică și chimică. Accesat în .
- ^ a b „Antibiotics”. NHS. . Accesat în .
- ^ „Factsheet for experts”. European Centre for Disease Prevention and Control. Accesat în .
- ^ a b c d „Antibiótico” (în spaniolă). Enciclopedia Microsoft® Encarta® Online. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e Dancer SJ (). „How antibiotics can make us sick: the less obvious adverse effects of antimicrobial chemotherapy”. The Lancet Infectious Diseases (în engleză). 4 (10): 611–619. doi:10.1016/s1473-3099(04)01145-4.
- ^ a b Ocampo PS, Lázár V, Papp B, Arnoldini M, Abel zur Wiesch P, Busa-Fekete R, Fekete G, Pál C, Ackermann M, Bonhoeffer S (iulie 2014). „Antagonism between Bacteriostatic and Bactericidal Antibiotics Is Prevalent” (PDF). Antimicrobial Agents and Chemotherapy (în engleză). 58 (8): 4573–4582. doi:10.1128/AAC.02463-14. PMID 24867991.
- ^ a b Tally FP, Sullivan CE (). „Metronidazole: in vitro activity, pharmacology and efficacy in anaerobic bacterial infections”. Pharmacotherapy (în engleză). 1 (1): 28–38. doi:10.1002/j.1875-9114.1981.tb03551.x. PMID 6927601.
- ^ a b Chemical Analysis of Antibiotic Residues in Food (PDF). John Wiley & Sons, Inc. . pp. 1–60. ISBN 9781449614591.
- ^ a b c Strohl W. R. (). Biotechnology of Antibiotics (în engleză). Informa Health Care. ISBN 0-8247-9867-8.
- ^ a b „Antibiotic Do's & Don'ts”. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (SUA). . Accesat în .
- ^ Perry Romanowski. „How Products Are Made: Antibiotics”. Accesat în .
- ^ „Ancient Times - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în .
- ^ Buts JP. (1999) Mechanisms of Action of Biotherapeutic Agents. În: Elmer G.W., McFarland L.V., Surawicz C.M.: Biotherapeutic Agents and Infectious Diseases. Humana Press, Totowa, New Jersey. ISBN 978-1-4757-4652-5 doi:10.1007/978-1-59259-711-6_2
- ^ Forrest RD (martie 1982). „Early history of wound treatment”. Journal of the Royal Society of Medicine. 75 (3): 198–205. PMC 1437561
. PMID 7040656.
- ^ Wainwright, Milton (). „Moulds in ancient and more recent medicine”. Mycologist. 3 (1): 21–23. doi:10.1016/S0269-915X(89)80010-2.
- ^ Encyclopædia Britannica Online. „Antibiosis” (în eng). Accesat în .
- ^ H. Landsberg (). „Prelude to the discovery of penicillin”. Isis. 40 (3): 225–227. doi:10.1086/349043.
- ^ a b Calderon CB, Sabundayo BP (2007). Antimicrobial Classifications: Drugs for Bugs. In Schwalbe R, Steele-Moore L, Goodwin AC. Antimicrobial Susceptibility Testing Protocols. CRC Press. Taylor & Frances group. ISBN: 978-0-8247-4100-6
- ^ Bosch F, Rosich L (). „The contributions of Paul Ehrlich to pharmacology: a tribute on the occasion of the centenary of his Nobel Prize”. Pharmacology. 82 (3): 171–9. doi:10.1159/000149583. PMC 2790789
. PMID 18679046.
- ^ Williams KJ (august 2009). „The introduction of 'chemotherapy' using arsphenamine - the first magic bullet”. Journal of the Royal Society of Medicine. 102 (8): 343–8. doi:10.1258/jrsm.2009.09k036. PMC 2726818
. PMID 19679737.
- ^ a b Goodman, Louis S.; Gilman, Alfred (). The Pharmacological Basis of Therapeutics. New York: Macmillan.
- ^ a b c d e f g h Zaffiri L., Gardner J., Toledo-Pereyra LH. (). „History of Antibiotics. From Salvarsan to Cephalosporins”. Journal of Investigative Surgery. 25 (5): 67–77. doi:10.3109/08941939.2012.664099.
- ^ Williams KJ (). „The introduction of 'chemotherapy' using arsphenamine - the first magic bullet”. J R Soc Med. 102 (8): 343–8. doi:10.1258/jrsm.2009.09k036. PMC 2726818
. PMID 19679737.
- ^ „The Pre-Antibacterial Era - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în .
- ^ a b c „The Golden Age of Antibacterials - Pharmacology”. Antimicrobial Resistance Learning Site For Veterinary Students. Accesat în .
- ^ Bentley, R (). „Different roads to discovery; Prontosil (hence sulfa drugs) and penicillin (hence β-lactams)”. J Ind. Microbiol. Biotechnol. 36: 775–786. doi:10.1007/s10295-009-0553-8.
- ^ Aminov RI (). „A brief history of the antibiotic era: lessons learned and challenges for the future”. Frontiers in Microbiology. 1: 134. doi:10.3389/fmicb.2010.00134. PMC 3109405
. PMID 21687759.
- ^ Wright PM, Seiple IB, Myers AG (august 2014). „The evolving role of chemical synthesis in antibacterial drug discovery”. Angewandte Chemie. 53 (34): 8840–69. doi:10.1002/anie.201310843. PMC 4536949
. PMID 24990531.
- ^ „Physiology or Medicine 1939 – Presentation Speech”. Nobel Foundation. Accesat în .
- ^ Kingston W (iunie 2008). „Irish contributions to the origins of antibiotics”. Irish Journal of Medical Science. 177 (2): 87–92. doi:10.1007/s11845-008-0139-x. PMID 18347757.
- ^ Foster W, Raoult A (decembrie 1974). „Early descriptions of antibiosis”. The Journal of the Royal College of General Practitioners. 24 (149): 889–94. PMC 2157443
. PMID 4618289.
the first scientific observations of the antagonistic actions of various micro-organisms were made ... by William Roberts of Manchester (1874) and John Tyndall of London (1876).
- ^ Foster W, Raoult A (decembrie 1974). „Early descriptions of antibiosis”. The Journal of the Royal College of General Practitioners. 24 (149): 889–94. PMC 2157443
. PMID 4618289.
Both Roberts and Tyndall indicated that the Penicillium molds had some property or had an activity which inhibited bacterial growth.
- ^ Bucci, Roberto; Gallì, Paola (). „Public Health History Corner Vincenzo Tiberio: a misunderstood researcher”. Italian Journal of Public Health (în engleză). 8 (4). ISSN 1723-7815.
- ^ Duchesne, Ernest (). Duchesne's Antagonism between molds and bacteria, an English Colloquial Translation. Tradus de Witty, Michael. ISBN 978-1-5498-1696-3.
- ^ a b Straand, Jørund; Gradmann, Christoph; Simonsen, Gunnar Skov; Lindbæk, Morten (). International Encyclopedia of Public Health: Antibiotic Development and Resistance. Academic Press. p. 200. Accesat în .
- ^ Lax, Eric (). The Mold in Dr. Florey's Coat: The Story of the Penicillin Miracle. Holt Paperbacks. ISBN 978-0-8050-7778-0.
- ^ Tan SY, Tatsumura Y (iulie 2015). „Alexander Fleming (1881-1955): Discoverer of penicillin”. Singapore Medical Journal. 56 (7): 366–7. doi:10.11622/smedj.2015105. PMC 4520913
. PMID 26243971.
- ^ Bud, Robert (). Penicillin: Triumph and Tragedy. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-954161-4.
- ^ Fleming A (). „Classics in infectious diseases: on the antibacterial action of cultures of a penicillium, with special reference to their use in the isolation of B. influenzae by Alexander Fleming, Reprinted from the British Journal of Experimental Pathology 10:226-236, 1929”. Reviews of Infectious Diseases. 2 (1): 129–39. doi:10.1093/clinids/2.1.129. PMC 2041430
. PMID 6994200. ; Reprint of Krylov AK (). „[Gastroenterologic aspects of the clinical picture of internal diseases]”. Terapevticheskii Arkhiv. 63 (2): 139–41. PMID 2048009.
- ^ Sykes R (). „Penicillin: from discovery to product”. Bulletin of the World Health Organization. 79 (8): 778–9. PMC 2566502
. PMID 11545336.
- ^ Jones, David S.; Jones, John H. (). „Sir Edward Penley Abraham CBE. 10 June 1913 – 9 May 1999”. Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society (în engleză). 60: 5–22. doi:10.1098/rsbm.2014.0002. ISSN 0080-4606.
- ^ John H.C.Nayler (). „Early discoveries in the penicillin series”. Trends in Biochemical Sciences (în engleză). 16: 195–197. doi:10.1016/0968-0004(91)90076-8.
- ^ Wainwright, M & Swan, HT (). C.G. Paine And The Earliest Surviving Clinical Records Of Penicillin Therapy. Medical History. 30. pp. 42–56. PMID 3511336.
- ^ Shampo, M. A.; Kyle, R. A. (). „Ernst Chain--Nobel Prize for work on penicillin”. Mayo Clinic Proceedings. 75 (9): 882. doi:10.4065/75.9.882. PMID 10994820.
- ^ Hugh, TB (). „Howard Florey, Alexander Fleming and the fairy tale of penicillin”. The Medical Journal of Australia. 177 (1): 52–53; author 53 53. doi:10.5694/j.1326-5377.2002.tb04643.x. PMID 12436980.
- ^ a b Van Epps HL (). „René Dubos: unearthing antibiotics”. J. Exp. Med. 203 (2): 259. doi:10.1084/jem.2032fta. PMID 16528813.
- ^ Roger Cooter, John Pickstone (2003) Companion to Medicine in the Twentieth Century; Capitolul 2: The Golden Age of Medicine, pag. 21-37; Taylor & Francis, ISBN 0415286034
- ^ a b Mohr K.I.(2016) History of Antibiotics Research. În: Stadler M., Dersch P. (eds) How to Overcome the Antibiotic Crisis. Current Topics in Microbiology and Immunology, volumul 398. Springer, Cham ISBN 978-3-319-49282-7, doi:10.1007/82_2016_499
- ^ Karwehl S, Stadler M (). „Exploitation of fungal biodiversity for discovery of novel antibiotics”. Curr Top Microbiol Immunol. doi:10.1007/82_2016_496.
- ^ Ehrlich J, Gottlieb D, Burkholder PR, Anderson LE, Pridham TG (1948) Streptomyces venezuelae, N. sp., The source of chloromycetin. J Bacteriol 56(4):467–477 PMC 518608 PubMed
- ^ Duggar BM (1948) Aureomycin; a product of the continuing search for new antibiotics. Ann N YAcad Sci 30;51(Art. 2):177-81. PubMed doi:10.1111/j.1749-6632.1948.tb27262.x
- ^ Finlay AC, Hobby GL, P’an SY, Regna PP, Routien JB, Seeley DB, Shull GM, Sobin BA, Vinson IAJW, Kane JH (ianuarie 1950) Terramycin, a new antibiotic. Science ;111(2874):85. PubMed doi:10.1126/science.111.2874.85
- ^ McGUIRE JM, BUNCH RL, ANDERSON RC, BOAZ HE, FLYNN EH, POWELL HM, SMITH JW (iunie 1952). „Ilotycin, a new antibiotic”. Antibiot Chemother (Northfield). 2 (6): 281–3. PMID 24541924.
- ^ Zhanel GG, Walters M, Noreddin A, Vercaigne LM, Wierzbowski A, Embil JM, Gin AS, Douthwaite S, Hoban DJ (). „The ketolides: a critical review”. Drugs (în engleză). 62 (12): 1771–804. doi:10.2165/00003495-200262120-00006. PMID 12149046.
- ^ McCormick MH, McGuire JM, Pittenger GE, Pittenger RC, Stark WM (). „Vancomycin,a new antibiotic. I. Chemical and biologic properties”. Antibiot Annu (în engleză). 3 (12): 606–611. PMID 13355336.
- ^ Somma S, Gastaldo L, Corti A (). „Teicoplanin, a new antibiotic from Actinoplanes teichomyceticus nov. sp”. Antimicrob Agents Chemother (în engleză). 26 (6): 917–923. doi:10.1128/aac.26.6.917. PMC 180050
. PMID 6240963.
- ^ Charney J, Fisher WP, Curran C, Machlowitz RA, Tytell AA (). „Streptogramin, a newantibiotic”. Antibiot Chemother (în engleză). 3 (12): 1283–1286. PMID 24542810.
- ^ Schaffer L, Finkelstein J, Hohn A, Djerassi I (noiembrie 1963). „Lincomycin—a New Antibiotic: Studies in Children Carrying β-Hemolytic Streptococci in Association with Acute Pharyngitis, Tonsillitis, or Both”. Antibiot Chemother (în engleză). 2 (11): 642–645. doi:10.1177/000992286300201110. PMID 14079244.
- ^ Mason DJ, Dietz A, Deboer C (1962) Lincomycin-a new antibiotic. I. Discovery and biologicalproperties Antimicrobial Agents and Chemotherapy 2:554–559
- ^ Meyers BR, Kaplan K, Weinstein L (). „Microbiological and pharmacological behavior of 7-chlorolincomycin”. Appl Microbiol (în engleză). 17 (5): 653–7. PMC 377774
. PMID 4389137.
- ^ Sensi P, Greco AM, Ballotta R (). „Rifomycins. I. Isolation and properties of rifomycin B andrifomycin complex”. Antibiot Annu (în engleză). 7: 262–270. PMID 14444943.
- ^ a b Hooper, DC. (). „Emerging mechanisms of fluoroquinolone resistance”. Emerging Infectious Diseases. 7 (2): 337–41. doi:10.3201/eid0702.010239. PMC 2631735
. PMID 11294736.
- ^ Wentland MP: In memoriam: George Y. Lesher, Ph.D., in Hooper DC, Wolfson JS (eds): Quinolone antimicrobial agents, ed 2., Washington DC, American Society for Microbiology : XIII - XIV, 1993.
- ^ a b Takahashi H, Hayakawa I, Akimoto T (). „The history of the development and changes of quinolone antibacterial agents”. Yakushigaku Zasshi (în japoneză). 38 (2): 161–179. PMID 15143768.
- ^ Grohe K, Heitzer H (1987) Cycloaracylierung von Enaminen, Synthese von4-Chinolon-3-carbonsauren. Liebigs Annalen der Chemie 1:29–37. doi:10.1002/jlac.198719870106
- ^ a b Hoeksema H.; Johnson J. L.; Hinman J. W. (). „Structural studies on streptonivicin, a new antibiotic”. J Am Chem Soc. 77 (24): 6710–6711. doi:10.1021/ja01629a129.
- ^ Heide L (2014) New aminocoumarin antibiotics as gyrase inhibitors. International Journal of Medical Microbiology. 304(1):31-6. doi:10.1016/j.ijmm.2013.08.013 PubMed
- ^ Sanders WE Jr, Sanders CC (). „Effect Piperacillin/tazobactam: a critical review of the evolving clinical literature”. Clin Infect Dis (în engleză). 22 (1): 107–23. doi:10.1093/clinids/22.1.107. PMID 8824974.
- ^ Zhanel GG1, Lam A, Schweizer F, Thomson K, Walkty A, Rubinstein E, Gin AS, Hoban DJ, Noreddin AM, Karlowsky JA (). „Ceftobiprole: a review of a broad-spectrum and anti-MRSA cephalosporin”. Am J Clin Dermatol (în engleză). 9 (4): 245–54. doi:10.2165/00128071-200809040-00004. PMID 18572975.
- ^ Duplessis, C; Crum-Cianflone, N. F; Crum-Cianflone; Duplessis; Duplessis (februarie 2011). „Ceftaroline: A New Cephalosporin with Activity against Methicillin-Resistant Staphylococcus aureus (MRSA)”. Clinical Medicine Reviews in Therapeutics. 3: a2466. doi:10.4137/CMRT.S1637. PMC 3140339
. PMID 21785568.
- ^ a b Hesterkamp T (2015) Antibiotics clinical development and pipeline. Curr Top Microbiol Immunol.(Springer EBook). doi:10.1007/82_2015_451
- ^ Stahlmann R, Riecke K (2004) Die Infektiologie. 5.3.14.1 Editori: Adam D, Doerr HW, Link H, Lode H (Hrsg.), Springer;
- ^ Jaswant Rai, Gurpreet Kaur Randhawa, and Mandeep Kaur (). „Recent advances in antibacterial drugs”. Int J Appl Basic Med Res (în engleză). 3 (1): 152–163. doi:10.4103/2229-516X.112229. PMC 3678679
. PMID 23776832.
- ^ Fernandes P, Martens E (iunie 2017). „Antibiotics in late clinical development”. Biochemical Pharmacology. 133: 152–163. doi:10.1016/j.bcp.2016.09.025. PMID 27687641.
- ^ Choi, Justin J; McCarthy, Matthew W. (). „Cefiderocol: a novel siderophore cephalosporin”. Expert Opinion on Investigational Drugs. 27 (2): 193–197. doi:10.1080/13543784.2018.1426745. PMID 29318906.
- ^ Conly, Jm; Johnston, Bl (). „Where are all the new antibiotics? The new antibiotic paradox”. Canadian Journal of Infectious Diseases and Medical Microbiology (în engleză). 16 (3): 159–160. doi:10.1155/2005/892058. ISSN 1712-9532. PMC 2095020
. PMID 18159536.
- ^ Godfrey S. Bbosa1, Norah Mwebaza, John Odda, David B. Kyegombe, Muhammad Ntale (). „Antibiotics/antibacterial drug use, their marketing and promotion during the post-antibiotic golden age and their role in emergence of bacterial resistance”. Health (în engleză). 6: 410–425. doi:10.4236/health.2014.65059.
- ^ Aarestrup FM, Seyfarth AM, Emborg HD, Pedersen K, Hendriksen RS, Bager F. (). „Effect of Abolishment of the Use of Antimicrobial Agents for Growth Promotion on Occurrence of Antimicrobial Resistance in Fecal Enterococci from Food Animals in Denmark”. Antimicrobial Agents and Chemotherapy (în engleză). 45 (7): 2054–2059. doi:10.1128/AAC.45.7.2054-2059.2001. PMC 90599
. PMID 11408222.
- ^ Newman DJ, Cragg GM (2016) Natural products as sources of new drugs from 1981 to 2014.J Nat Prod 79:629–661
- ^ a b „Antibiotics by Mechanism of Action” (în engleză). Sigma-Aldrich. Accesat în .
- ^ Sahra Kırmusaoğlu, Nesrin Gareayaghi, Bekir S. Kocazeybek (). „Introductory Chapter: The Action Mechanisms of Antibiotics and Antibiotic Resistance”. IntechOpen (în engleză). doi:10.5772/intechopen.85211.
- ^ Wilson G, Miles A (). „Topley and Wilson's principles of bacteriologyand immunity”. Immunology (în engleză) (ed. 5). 8 (5). PMC 1423479
.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Patrick Murray, Ken Rosenthal, Michael Pfaller (octombrie 2015). „17. Antibacterial Agents”. Medical Microbiology (ed. 8). Elsevier. pp. 165–173. ISBN 9780323299565.
- ^ Richard M. Epand, Chelsea Walker, Raquel F. Epand, Nathan A. Magarvey (). „Molecular mechanisms of membrane targeting antibiotics”. Biochimica et Biophysica Acta (BBA) - Biomembranes (în engleză). 1858 (5): 980–987. doi:10.1016/j.bbamem.2015.10.018. ISSN 0005-2736.
- ^ Wehrli W, Abstract (). „Rifampin: mechanisms of action and resistance”. Reviews of Infectious Diseases. 5 (sup. 3): S407–11. doi:10.1093/clinids/5.supplement_3.s407. PMID 6356275.
- ^ Guay DR (). „An Update on the Role of Nitrofurans in the Management of Urinary Tract Infections”. Drugs (în engleză). 61: 353–364. doi:10.2165/00003495-200161030-00004.
- ^ a b Bhattacharjee M.K. (2016) Antimetabolites: Antibiotics That Inhibit Nucleotide Synthesis. În: Chemistry of Antibiotics and Related Drugs. Springer, Cham. doi:10.1007/978-3-319-40746-3_4 ISBN 978-3-319-40744-9 (în engleză)
- ^ a b Poehlsgaard J, Douthwaite S (). „The bacterial ribosome as a target for antibiotics”. Nature Reviews Microbiology (în engleză). 3 (11): 870–881. doi:10.1038/nrmicro1265.
- ^ a b Wilson DN (). „Ribosome-targeting antibiotics and mechanisms of bacterial resistance”. Nature Reviews Microbiology (în engleză). 12 (1): 35–48. doi:10.1038/nrmicro3155.
- ^ Pestka, S. (). „Inhibitors of ribosome functions”. Annu. Rev. Microbiol. 25: 487–562. doi:10.1146/annurev.mi.25.100171.002415. PMID 4949424.
- ^ a b c d e f g h i j k l m Katzung, Bertram (). „VIII. Chemotherapeutic Drugs”. Basic and Clinical Pharmacology (ed. 14). McGraw-Hill Education. ISBN 978-1259641152.
- ^ Laurence L. Brunton, Randa Hilal-Dandan, Björn C. Knollmann (). „VIII. Chemotherapeutic Drugs”. Goodman & Gilman's: The Pharmacological Basis of Therapeutics (ed. 14). McGraw-Hill Education. ISBN 978-1259641152.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Robert Berkow. The Merck Manual of Medical Information - Home Edition (ed. 2). Paw Prints. ISBN 978-1435290334.
- ^ K. John Stone and Jack L. Strominger Mechanism of Action of Bacitracin: Complexation with Metal Ion and C55-Isoprenyl Pyrophosphate PNAS, 1971, vol.Format:Esd68, n.ºFormat:Esd12, pp.Format:Esd3223-3227. Consultado el 29 de abril de 2011.
- ^ Citare goală (ajutor)
- ^ E Navas Elorza. Parametru necunoscut
|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Daum RS. doi:10.1056/NEJMcp070747. PMID 17652653. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Thomas C, Stevenson M, Riley TV. (PDF). doi:10.1093/jac/dkg254. PMID 12746372 http://jac.oxfordjournals.org/content/51/6/1339.full.pdf. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ http://www.merckmanuals.com/professional/sec15/ch181/ch181h.html#v1003541. Parametru necunoscut
|obra=
ignorat (posibil,|work=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|editorial=
ignorat (posibil,|publisher=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|fechaacceso=
ignorat (posibil,|access-date=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|mes=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Swaney SM, Aoki H, Ganoza MC, Shinabarger DL. (PDF). ISSN 0066-4804. PMC 106030
. PMID 9835522 http://aac.asm.org/cgi/reprint/42/12/3251.pdf. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|fecha=
ignorat (posibil,|date=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Ament PW, Jamshed N, Horne JP. ISSN 0002-838X. PMID 11871684 http://www.aafp.org/afp/20020215/663.html. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|mes=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Finberg RW, Moellering RC, Tally FP, Craig WA, Pankey GA, Dellinger EP, West MA, Joshi M, Linden PK, Rolston KV, Rotschafer JC, Rybak MJ (noiembrie 2004). „The importance of bactericidal drugs: future directions in infectious disease”. Clinical Infectious Diseases. 39 (9): 1314–20. doi:10.1086/425009. PMID 15494908.
- ^ Rich M, Ritterhoff R, Hoffmann R. PMID 14790529. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|mes=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Yendapally R, Lee RE. doi:10.1016/j.bmcl.2008.01.065. PMC 2276401
. PMID 18242089 http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S0960-894X(08)00082-6. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|mes=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ Lim SA. (PDF). PMID 16710500 http://www.annals.edu.sg/pdf/35VolNo4200605/V35N4p274.pdf. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|mes=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ East and Central African/Medical Research Council Fifth Collaborative Study. doi:10.1016/0041-3879(83)90011-9. PMID 6356538. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ British Thoracic Society. doi:10.1016/0007-0971(84)90165-7. PMID 6386028. Parametru necunoscut
|volumen=
ignorat (posibil,|volume=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|páginas=
ignorat (posibil,|pages=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|publicación=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut|año=
ignorat (posibil,|year=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|título=
ignorat (posibil,|title=
?) (ajutor); Parametru necunoscut|número=
ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid:|title=
(ajutor) - ^ a b Antibiotics Simplified. Jones & Bartlett Publishers. . pp. 15–17. ISBN 9781449614591.
- ^ a b c Leekha S, Terrell CL, Edson RS (februarie 2011). „General principles of antimicrobial therapy”. Mayo Clinic Proceedings. 86 (2): 156–67. doi:10.4065/mcp.2010.0639. PMC 3031442
. PMID 21282489.
- ^ a b Pallasch TJ, Slots J (). „Antibiotic prophylaxis and the medically compromised patient”. Periodontology 2000 (în engleză). 10: 107–38. doi:10.1111/j.1600-0757.1996.tb00071.x. PMID 9567940.
- ^ Flowers CR, Seidenfeld J, Bow EJ, Karten C, Gleason C, Hawley DK, Kuderer NM, Langston AA, Marr KA, Rolston KV, Ramsey SD (februarie 2013). „Antimicrobial prophylaxis and outpatient management of fever and neutropenia in adults treated for malignancy: American Society of Clinical Oncology clinical practice guideline”. Journal of Clinical Oncology. 31 (6): 794–810. doi:10.1200/JCO.2012.45.8661. PMID 23319691.
- ^ Bow EJ (iulie 2013). „Infection in neutropenic patients with cancer”. Critical Care Clinics. 29 (3): 411–41. doi:10.1016/j.ccc.2013.03.002. PMID 23830647.
- ^ Bauchner H, Wise PH (). „Antibiotics without prescription: "bacterial or medical resistance"?”. The Lancet (în engleză). 355 (9214): 1480. doi:10.1016/s0140-6736(00)02160-7. PMID 10801167.
- ^ Hung, Kevin KC; Lam, Rex PK; Lo, Ronson SL; Tenney, Justin W; Yang, Marc LC; Tai, Marcus CK; Graham, Colin A (). „Cross-sectional study on emergency department management of sepsis”. Hong Kong Medical Journal. 24 (6): 571–578. doi:10.12809/hkmj177149. PMID 30429360.
- ^ Pangilinan R, Tice A, Tillotson G (octombrie 2009). „Topical antibiotic treatment for uncomplicated skin and skin structure infections: review of the literature”. Expert Review of Anti-Infective Therapy. 7 (8): 957–65. doi:10.1586/eri.09.74. PMID 19803705.
- ^ a b Lipsky BA, Hoey C (noiembrie 2009). „Topical antimicrobial therapy for treating chronic wounds”. Clinical Infectious Diseases. 49 (10): 1541–9. doi:10.1086/644732. PMID 19842981.
- ^ Heal CF, Banks JL, Lepper PD, Kontopantelis E, van Driel ML (noiembrie 2016). „Topical antibiotics for preventing surgical site infection in wounds healing by primary intention” (PDF). The Cochrane Database of Systematic Reviews. 11 (11): CD011426. doi:10.1002/14651858.CD011426.pub2. PMC 6465080
. PMID 27819748.
- ^ University of Michigan Health System: Antibiotic-Associated Diarrhea (versiune arhivată), accesat pe 4 aprilie 2020
- ^ Pirotta MV, Garland SM (). „Genital Candida species detected in samples from women in Melbourne, Australia, before and after treatment with antibiotics”. J Clin Microbiol. (în engleză). 44: 3213–3217. doi:10.1128/JCM.00218-06. PMID 16954250.
- ^ Anderson KC, Schwartz MD, Lieu SO (ianuarie 2013). „Antibiotics and OC effectiveness”. JAAPA. 26 (1): 11. doi:10.1097/01720610-201301000-00002. PMID 23355994.
- ^ Dickinson B, Altman D; et al. (). „Drug interactions between oral contraceptives and antibiotics”. Obstetrics & Gynecology (în engleză). 98 (5): 853–860. doi:10.1016/s0029-7844(01)01532-0.
- ^ Weisberg E (mai 1999). „Interactions between oral contraceptives and antifungals/antibacterials. Is contraceptive failure the result?”. Clinical Pharmacokinetics. 36 (5): 309–13. doi:10.2165/00003088-199936050-00001. PMID 10384856.
- ^ Lwanga J, Mears, Bingham JS, Bradbeer CS (). „Do antibiotics and alcohol mix? The beliefs of genitourinary clinic attendees”. BMJ (în engleză). 337: a2885. doi:10.1136/bmj.a2885.
- ^ a b „Can I drink alcohol while taking antibiotics?”. NHS Direct (UK electronic health service). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Moore AA, Whiteman EJ, Ward KT (martie 2007). „Risks of combined alcohol/medication use in older adults”. The American Journal of Geriatric Pharmacotherapy (în engleză). 5 (1): 64–74. doi:10.1016/j.amjopharm.2007.03.006. PMC 4063202
. PMID 17608249.
- ^ Ren S, Cao Y, Zhang X, Jiao S, Qian S, Liu P (). „Cephalosporin Induced Disulfiram-Like Reaction: A Retrospective Review of 78 Cases”. International Surgery (în engleză). 99 (2): 142–146. doi:10.9738/INTSURG-D-13-00086.1. PMID 24670024.
- ^ Karamanakos PN, Pappas P, Boumba VA, Thomas C, Malamas M, Vougiouklakis T, Marselos M (). „Pharmaceutical Agents Known to Produce Disulfiram-Like Reaction: Effects on Hepatic Ethanol Metabolism and Brain Monoamines”. Int J Toxicol (în engleză). 26 issue = 5: 423–32. doi:10.1080/10915810701583010. PMID 17963129.
- ^ VK Viswanathan (). „Off-label abuse of antibiotics by bacteria”. Gut Microbes (în engleză). 5 (1): 3–4. doi:10.4161/gmic.28027. PMC 4049933
. PMID 24637595.
- ^ Lu TK, Collins JJ (). „Dispersing biofilms with engineered enzymatic bacteriophage”. Proceedings of the National Academy of Sciences, USA (în engleză). 104 (27): 11197–11202. doi:10.1073/pnas.0704624104. PMC 1899193
. PMID 17592147.
- ^ Williams SR, Gebhart D, Martin DW, Scholl D (). „Retargeting R-type pyocins to generate novel bactericidal protein complexes”. Applied and Environmental Microbiology. 74 (12): 3868–3876. doi:10.1128/AEM.00141-08. PMC 2446544
. PMID 18441117.
- ^ Abedon ST, Calendar RL, ed. (). The Bacteriophages.
- ^ Mattey M, Spencer J (). „Bacteriophage therapy--cooked goose or phoenix rising?”. Curr. Opin. Biotechnol. (în engleză). 19 (6): 608–612. doi:10.1016/j.copbio.2008.09.001. PMID 18926909.
- ^ Farkas-Himsley H (). „Bacteriocins--are they broad-spectrum antibiotics?”. J. Antimicrob. Chemother. 6 (4): 424–426. doi:10.1093/jac/6.4.424. PMID 7430010.
- ^ Gratia JP (). „André Gratia: a forerunner in microbial and viral genetics”. Genetics. 156 (2): 471–6. PMC 1461273
. PMID 11014798.
- ^ Gillor O, Kirkup BC, Riley MA (). „Colicins and microcins: the next generation antimicrobials”. Adv. Appl. Microbiol. 54: 129–146. doi:10.1016/S0065-2164(04)54005-4. PMID 15251279.
- ^ Kirkup BC (). „Bacteriocins as oral and gastrointestinal antibiotics: theoretical considerations, applied research, and practical applications”. Curr. Med. Chem. (în engleză). 13 (27): 3335–3350. doi:10.2174/092986706778773068. PMID 17168847.
- ^ Lopetuso LR, Giorgio ME, Saviano A, Scaldaferri F, Gasbarrini A, Cammarota G (). „Bacteriocins and Bacteriophages: Therapeutic Weapons for Gastrointestinal Diseases?”. International Journal of Molecular Sciences (în engleză). 20 (1): pii: E183. doi:10.3390/ijms20010183. PMID 30621339.
- ^ a b c „Industrial Production of Antibiotics”. Biology LibreTexts. . Accesat în .
- ^ Shu-Jen Chiang (). „Strain improvement for fermentation and biocatalysis processes by genetic engineering technology”. Journal of Industrial Microbiology and Biotechnology (în engleză). 31 (3): 99–108. doi:10.1007/s10295-004-0131-z. Arhivat din original la .
- ^ a b Karen Miller, Dr. Tony Phillips (august 2008). „Making Antibiotics in Space”. NASA Science. Accesat în .
- ^ Madhan R. Tirumalai, Fathi Karouia, Quyen Tran, Victor G. Stepanov, Rebekah J. Bruce, C. Mark Ott, Duane L. Pierson, George E. Fox (). „Evaluation of Acquired Antibiotic Resistance in Escherichia coli Exposed to Long-Term Low-Shear Modeled Microgravity and Background Antibiotic Exposure”. mBio (în engleză). 10 (1): e02637–18. doi:10.1128/mBio.02637-18.
- ^ a b c Najafpour GD (). „Production of Antibiotics”. Biochemical Engineering and Biotechnology (în engleză). pp. 263–279. doi:10.1016/b978-044452845-2/50011-2.
- ^ Parascandola, John. The History of Antibiotics: a Symposium . Publication No. 5, 1980. American Institute of the History of Pharmacy.
- ^ Fresno Chavez, Caridad (). „El diseño de nuevos antibióticos” (PDF). Revista Cubana de Medicina General Integral (în spaniolă). 17 (2): 196–199. ISSN 0864-2125.
- ^ Allen I. Laskin, Geoffrey M. Gadd, Sima Sariaslani (). Advances in Applied Microbiology (în engleză). Academic Press. ISBN 0-444-53191-2.
- ^ Raynor, B.Denise (). „Penicillin and ampicillin”. Primary Care Update for OB/GYNS (în engleză). 4 (4): 147–152. doi:10.1016/s1068-607x(97)00012-7.
- ^ Bhattacharyya BK, Pal SC, Sen SK (). „Antibiotic production by Streptomyces hygroscopicus d1.5: Cultural effect”. Revista de Microbiologia (în engleză). 29 (3). doi:10.1590/S0001-37141998000300003. ISSN 0001-3714.
- ^ Guojun Wang, Takeshi Hosaka y Kozo Ochi (). „Dramatic Activation of Antibiotic Production in Streptomyces coelicolor by Cumulative Drug-Resistance Mutations” (PDF). Applied and Environmental Microbiology (în engleză). 74 (9): 2834–2840. doi:10.1128/AEM.02800-07.
- ^ a b Joanne Willey, Linda Sherwood, Christopher J. Woolverton (). Prescott's Microbiology (ed. 10). McGraw-Hill. ISBN 9781259281594.
- ^ Joshi S (). „Hospital antibiogram: a necessity”. Indian J Med Microbiol (în engleză). 28 (4): 277–80. doi:10.4103/0255-0857.71802. PMID 20966554.
- ^ Barry R. Bloom, ed. (). „Chapter 6 : Cultivation of Mycobacterium tuberculosis for Research Purposes”. Tuberculosis: Pathogenesis, Protection, and Control (în engleză). doi:10.1128/9781555818357.ch6. ISBN 9781555819101.
- ^ Brook I, Long SS (). „187 - Anaerobic Bacteria: Classification, Normal Flora, and Clinical Concepts”. Principles and Practice of Pediatric Infectious Diseases (în engleză) (ed. 5). Elsevier. pp. 987–995.e2. doi:10.1016/B978-0-323-40181-4.00187-0. ISBN 9780323401814.
- ^ Waness, Abdelkarim (). „Revisiting methicillin-resistant Staphylococcus aureus infections”. Journal of Global Infectious Diseases (în engleză). 2 (1): 49. doi:10.4103/0974-777x.59251. PMC 2840971
. PMID 20300418.
- ^ a b c Wanger A, Chavez V, Huang RSP, Wahed A, Actor JK, Dasgupta A. (2017). „Antibiotics, Antimicrobial Resistance, Antibiotic Susceptibility Testing, and Therapeutic Drug Monitoring for Selected Drugs”. Microbiology and Molecular Diagnosis in Pathology, 119–153. doi:10.1016/b978-0-12-805351-5.00007-7
- ^ Emanuel Goldman, Lorrence H. Green (). „Antibiotic Susceptibility Testing”. Practical handbook of microbiology (ed. 3). Boca Raton, FL: CRC Press. Taylor & Francis Group. p. 211. ISBN 9781466587397.
- ^ a b Khan ZA, Siddiqui MF, Park S (). „Current and Emerging Methods of Antibiotic Susceptibility Testing”. Diagnostics (Basel) (în engleză). 9 (2): 49. doi:10.3390/diagnostics9020049. PMC 6627445
. PMID 31058811.
- ^ a b Wiegand I, Hilpert K, Hancock REW (). „Agar and broth dilution methods to determine the minimal inhibitory concentration (MIC) of antimicrobial substances”. Nature Protocols (în engleză). 3 (2): 163–175. doi:10.1038/nprot.2007.521. PMID 18274517.
- ^ Chang, Hsein Chang; Chang, Jui Jung; Chan, Shih Huang; Huang, Ay Huey; Wu, Tsu Lan; Lin, Miao Chu; Chang, Tsung Chain (). „Evaluation of Etest for Direct Antifungal Susceptibility Testing of Yeasts in Positive Blood Cultures”. Journal of Clinical Microbiology. 39 (4): 1328–1333. doi:10.1128/JCM.39.4.1328-1333.2001. ISSN 0095-1137. PMC 87934
. PMID 11283051.
- ^ Yourassowsky E, van der Linden MP, Schoutens E (). „Use and interpretation of Schlichter's test on Haemophilus influenzae: relation of in vitro to in vivo results for cefamandole”. Journal of Clinical Pathology (în engleză). 32 (9): 956–959. doi:10.1136/jcp.32.9.956. PMC 1145859
. PMID 315967.
Bibliografie
Resurse bibliotecare |
---|
Despre Antibiotic |
- În limba română
- Fulga I.G. (). Antibioza, antibiotice, antibioterapie. București: Editura Medicală.
- Balș M. (). Antibioticele. București: Editura Medicală.
- Angelescu M (). Terapia cu antibiotice. București: Editura Medicală.
- L. Debeleac (). Microbiologie. București: Ed. Medicală Amaltea. ISBN 973-9628-60-5.
- O.M. Dorobăț (). Bacteriologie medicală. București: Editura Universității „Titu Maiorescu”. ISBN 973-7674-00-6.
- Cristea A.N. (). „Antibiotice”. Tratat de farmacologie (ed. 1). București: Editura Medicală. ISBN 973-39-0535-6.
- În limbi străine
- Alcamo IE (). Fundamentals of microbiology. Boston: Jones and Bartlett. ISBN 978-0-7637-1067-5.
- Atlas RM (). Principles of microbiology. St. Louis: Mosby. ISBN 978-0-8016-7790-8.
- Gualerzi CO, Brandi L, Fabbretti A, Pon CL, ed. (). Antibiotics: Targets, Mechanisms and Resistance. John Wiley & Sons, Inc. ISBN 978-3-527-33305-9.
- Katzung, Bertram (). „VIII. Chemotherapeutic Drugs”. Basic and Clinical Pharmacology (ed. 14). McGraw-Hill Education. pp. 792–1002. ISBN 978-1259641152.
- Sköld O (). Antibiotics and Antibiotic Resistance. John Wiley & Sons, Inc. doi:10.1002/9781118075609. ISBN 9781118075609.
- Walsh C (). Antibiotics: Actions, Origins, Resistance. Washington DC: ASM Press. ISBN 978-1555818937.
Lectură suplimentară
- Gould, K (). „Antibiotics: From prehistory to the present day”. Journal of Antimicrobial Chemotherapy. 71 (3): 572–575. doi:10.1093/jac/dkv484. PMID 26851273.
- Davies J, Davies D (septembrie 2010). „Origins and evolution of antibiotic resistance”. Microbiology and Molecular Biology Reviews. 74 (3): 417–33. doi:10.1128/MMBR.00016-10. PMC 2937522
. PMID 20805405.
- Giedraitienė A, Vitkauskienė A, Naginienė R, Pavilonis A (). „Antibiotic resistance mechanisms of clinically important bacteria”. Medicina. 47 (3): 137–46. doi:10.3390/medicina47030019. PMID 21822035.
- Pugh R, Grant C, Cooke RP, Dempsey G (august 2015). „Short-course versus prolonged-course antibiotic therapy for hospital-acquired pneumonia in critically ill adults”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (8): CD007577. doi:10.1002/14651858.CD007577.pub3. PMC 7025798
. PMID 26301604.
Vezi și
Legături externe
Materiale media legate de antibiotice la Wikimedia Commons
- en Antibiotice de la Curlie
- en Alliance for the Prudent Use of Antibiotics apua.org
- en Antibiotics Guide drugs.com
- ro Top 10 antibiotice naturale, Doctorul zilei
- ro Antibiotice și chimioterapeutice antibacteriene academia.edu
- ro O scurtă istorie a descoperirii antibioticelor și a evoluției rezistenței la antibacteriene medihub.ro
|
|