Spațiul cosmic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Straturile atmosferei, cu roşu: linia Kármán.

Spațiul cosmic numit și spațiu extraatmosferic este întregul spațiu situat dincolo de limita atmosferei unei planete. Spațiul cosmic este, într-o primă aproximație, vid. Totuși, el nu este complet lipsit de conținut, ci este umplut cu gaze la presiune extrem de scăzută și pulberi. Spațiul cosmic conține câmpuri gravitaționale, radiații electromagnetice, neutrini. Teoretic el mai conține și energie neagră și materie întunecată. Deoarece atmosfera nu se termină brusc, ci se subțiază progresiv, nu există nici o limită definită clar între atmosferă și spațiul cosmic.

Descoperiri[modificare | modificare sursă]

În 350 î.Hr., filosof grec Aristotel a sugerat că natura are oroare de vid, un principiu care a devenit cunoscută sub numele de horror vacui[1]. Pe baza acestei idei cum că vidul nu ar putea exista, mai multe secole s-a crezut că spațiul nu ar putea fi gol.[2] Abia în secolul al XVII-lea, filozoful francez René Descartes a susținut că întregul spațiu trebuie să fie plin.[3] Cercetări viitoare privind fizica vidului au fost efectuat de către Otto von Guericke. El a menționat corect că atmosfera Pamantului cuprinde planeta noastră ca un înveliș, cu o densitate graduală, în scădere odată cu altitudinea. El a ajuns la concluzia că trebuie să existe un vid, un spațiu gol între Pământ și Lună.[4]

Mediul[modificare | modificare sursă]

Spațiul exterior este cel mai apropiat de starea de vid perfect. Efectiv în acest spațiu nu există forțe de frecare, aceasta le permite stelelor, planetelor și sateliților să circule liber de-a lungul traiectoriilor lor ideale gravitaționale. Cu toate acestea, chiar și în cel mai pronunțat vid din spațiul intergalactic tot există câțiva atomi de hidrogen pe metru cub.[5] Pentru comparație, aerul pe care îl respirăm conține aproximativ 10 25 molecule pe metru cub. Vidul avansat din spațiu poate fi un mediu atractiv pentru anumite procese industriale, de exemplu cele care necesită suprafețe ultracurate.[6]

Temperatură[modificare | modificare sursă]

Tot Universul observabil este umplut cu fotoni care au fost creați în timpul Big Bang-ului, cunoscuți sub numele de radiație cosmică de fond cu microunde, (CMBR). Numărul mare al neutrinilor provoacă radiația cosmică de fond cu neutini. Temperatura curentă a corpurilor întunecate (a acestei radiații de fotoni) este de 3 K (−270 °C; −454 °F). Unele regiuni ale spațiului cosmic pot conține particule cu încărcături energică ridicate și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR.

Efectul asupra organismelor umane[modificare | modificare sursă]

Limite[modificare | modificare sursă]

Statutul juridic[modificare | modificare sursă]

Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui stat.

Diferențe orbită - spațiul cosmic[modificare | modificare sursă]

Pentru a efectua un zbor spațial orbital, o navă spațială trebuie să depășească viteza de zbor suborbitală. O navă spațială nu intră pe orbită până când acesta nu se deplasează cu o viteză suficient de mare, astfel încât accelerația sa să fie mai mică sau egală cu accelerația centripetă cauzată de viteza sa în mișcare circulară. Deci, pentru a intra pe orbită, o navă spațială nu trebuie să ajungă doar în spațiul respectiv, dar, de asemenea, trebuie să atingă o viteză suficientă orbitală. Pentru a trece pe orbita joasă a Pământului o navă trebuie să atingă viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparație cel mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (în 1967, aeronava nord-americană X-15).[7]

Regiuni[modificare | modificare sursă]

Geospațiu[modificare | modificare sursă]

Geospațiul este regiunea spațiului cosmic din apropierea Pamantului. Geospațiul include regiunea superioară a atmosferei, precum și ionosfera și magnetosfera. Centura de radiații Van Allen se află, de asemenea, în cadrul geospațiului. Regiunea dintre atmosfera Pamantului și Lună este uneori denumită spațiul cis-lunar[8].

Interplanetar[modificare | modificare sursă]

Spatiul interplanetar, spațiul din jurul Soarelui și a planetelor sistemului solar, este regiunea dominată de mediu interplanetar care se extinde până la heliopauză, adică până acolo unde influența mediului galactic este mai puternică decît câmpul magnetic și fluxulul de particule generate de Soare.

Interstelar[modificare | modificare sursă]

Spațiul interstelar este spațiul fizic dintr-o galaxie care nu este ocupat de stele sau de sistemele lor planetare. Mediul interstelar se referă -prin definiție- la spațiul interstelar (dintre stele).

Intergalactic[modificare | modificare sursă]

Spațiul intergalactic este spațiul fizic dintre galaxii. În general este lipsit de praf și materie. Spațiul intergalactic este foarte aproape de un vid total. Spatiul dintre galaxii, denumit void, este, probabil, aproape gol. Unele teorii apreciază densitatea medie a Universului ca fiind echivalentul unui atomu de hidrogen pe un metru cub.[9][10]

Densitatea universului, cu toate acestea, nu este în mod clar uniformă; aceasta este cuprinsă între o densitatea relativ mare în galaxii (inclusiv densitate foarte mare în corpurile cerești din galaxii, cum ar fi planete, stele, și găuri negre) iar în imensitățile spațiului, numite void, densitatea este mult mai mică decât media universului.

În baza a două studii publicate în Astrophysical Journal [[11]] [[12]], fizicianul Christopher Martin susține că a obținut imagini ale mediului intergalactic care este alcătuit din gaze și formează aproximativ 3% din masa Universului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Horror vacui
  2. ^ Porter, Roy; Park, Katharine; Daston, Lorraine (2006). The Cambridge History of Science: Early modern science. 3. Cambridge University Press. p. 27. ISBN 0521572444 
  3. ^ Eckert, Michael (2006). The dawn of fluid dynamics: a discipline between science and technology. Wiley-VCH. p. 5. ISBN 3527405135 
  4. ^ Genz, Henning (2001). Nothingness: the science of empty space. Da Capo Press. pp. 127–128. ISBN 0738206105 
  5. ^ Tadokoro, M. (1968). „A Study of the Local Group by Use of the Virial Theorem”. Publications of the Astronomical Society of Japan 20: 230. Bibcode1968PASJ...20..230T.  This source estimates a density of 7 × 10−29 g/cm for the Local Group. An atomic mass unit is 1.66 × 10−24 g, for roughly 40 atoms per cubic metre.
  6. ^ Chapmann, Glenn (May 22–27, 1991). „Space: the Ideal Place to Manufacture Microchips”. in R. Blackledge, C. Radfield and S. Seida. Procedings of the 10th International Space Development Conference. San Antonio, Texas. pp. 25–33. http://deneb.ensc.sfu.ca/papers/sdc-91w.pdf. Accesat la 12 ianuarie 2010. 
  7. ^ Linda Shiner (1 noiembrie 2007). „X-15 Walkaround”. Air & Space Magazin. http://www.airspacemag.com/history-of-flight/x-15_walkaround.html. Accesat la 19 iunie 2009. 
  8. ^ Specialty Definition: CISLUNAR SPACE
  9. ^ Davidson, Keay & Smoot, George. Wrinkles in Time. New York: Avon, 2008: 158-163
  10. ^ Silk, Joseph. Big Bang. New York: Freeman, 1977: 299.
  11. ^ http://dx.doi.org/10.1088/0004-637X/786/2/106 "INTERGALACTIC MEDIUM EMISSION OBSERVATIONS WITH THE COSMIC WEB IMAGER. I. THE CIRCUM-QSO MEDIUM OF QSO 1549+19, AND EVIDENCE FOR A FILAMENTARY GAS INFLOW"
  12. ^ http://dx.doi.org/10.1088/0004-637X/786/2/107 "INTERGALACTIC MEDIUM EMISSION OBSERVATIONS WITH THE COSMIC WEB IMAGER. II. DISCOVERY OF EXTENDED, KINEMATICALLY LINKED EMISSION AROUND SSA22 Lyα BLOB 2"

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „intergalactic” în Wikționar, dicționarul liber.
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Spațiul cosmic