Bacteriocină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bacteriocina este o peptidă sau o proteină de dimensiune mică. Bacteriocinele sunt produse atât de bacteriile de colorație Gram pozitive, cât și de bacteriile de colorație Gram negative. Ele pot avea mai multe roluri [1]:

  • unelte pentru colonizarea anumitor nișe (spații deja ocupate) din tractul gastrointestinal;
  • arme de atac (bacteriile dintr-o anumită specie pot elimina bacterii din aceeași specie secretând bacteriocine);
  • molecule de semnalizare. Într-o concertrație ridicată, bacteriocinele pot inhiba creșterea unor bacterii. Într-o concentrație mai scăzută ele pot intermedia comunicarea dintre bacterii, printr-un mecanism cunoscut și sub numele de sensibilitatea la cvorum.

Bacteriocinele au stârnit interesul comunității științifice datorită potențialului pe care îl au în a înlocui antibioticele.[2]

Bacteriocinele au fost descoperite de către A. Gratia în anul 1925 [3][4] El căuta noi metode de omorâre a bacteriilor, care au dus la descoperirea a noi antibiotice, dar și la descoperirea bacteriofagilor. Prima bacteriocină descoperită de A. Gratia a fost numită colicină, deoarece a omorât bacteria E. coli.

Clasificarea bacteriocinelor[modificare | modificare sursă]

Bacteriocinele sunt clasificate după diferite criterii [5]:

  • după tipul de bacterii care le produc: bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram pozitive și bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram negative
  • după metoda în care omoară bacteriile: distrug membrana celulară, actionează precum o nuclează sau o deoxiribonuclează etc.
  • după informația genetică: sunt codificate în plasmide de dimensiuni mici sau mari, sau sunt codificate cromozomal
  • după metoda prin care sunt produse: sunt produse sau nu de ribozomi, suferă sau nu modificări post-translaționale

Bacteriocinele au fost grupate în mai multe clase

  • Clasa I: este clasa lantibioticelor și include nisina, bacteriocina produsă de bacteriile care produc acid lactic.
  • Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
  • Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură

Baze de date[modificare | modificare sursă]

Există două baze de date dedicate bacteriocinelor BAGEL [6] și BACTIBASE.[7][8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bacteriocin Production: a Probiotic Trait? A minireview”. http://aem.asm.org/. 28 octombrie 2011. http://aem.asm.org/content/78/1/1.short. Accesat la 21 martie 2013. 
  2. ^ Dicționar/Bacteriocină”. bloguldesprestiinta.ro. 18 iunie 2012. http://www.bloguldesprestiinta.ro/dictionar/. Accesat la 19 iunie 2012. 
  3. ^ Gratia A (1925). „Sur un remarquable example d'antagonisme entre deux souches de colibacille”. Compt. Rend. Soc. Biol. 93: 1040–2. 
  4. ^ Gratia JP (1 octombrie 2000). „André Gratia: a forerunner in microbial and viral genetics”. Genetics 156 (2): 471–6. PMID 11014798. PMC 1461273. http://www.genetics.org/cgi/pmidlookup?view=long&pmid=11014798. 
  5. ^ Johnsbor, Ola; Blomqvist, Trinelise; Kilian, Mogens; Sigve Håvarstein, Leiv (2007). Molecular Biology of Streptococci. Horizon Scientific Press. pp. 25-59. ISBN 1904933327 
  6. ^ de Jong A, van Hijum S A F T, Bijlsma J J E, Kok J, Kuipers O P (2006). „BAGEL: a web-based bacteriocin genome mining tool”. Nucleic Acids Research 34 (9): W273–W279. doi:10.1093/nar/gkl237. PMID 1538908. 
  7. ^ Hammami R, Zouhir A, Ben Hamida J, Fliss I (2007). „BACTIBASE: a new web-accessible database for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology 7: 89. doi:10.1186/1471-2180-7-89. PMID 17941971. 
  8. ^ Hammami R, Zouhir A, Le Lay C, Ben Hamida J, Fliss I (2010). „BACTIBASE second release: a database and tool platform for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology 10: 22. doi:10.1186/1471-2180-10-22. PMID 20105292.