Protozoar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protozoar (greacă πρωτόζωο[ν], protózoo - primul animal) (din greacă- "protos"-primul, "zoon"-animal). Protozoarele sunt cele mai simple organisme eucariote. Sunt unicelulare ele fiind cuprinse în Regnului Protista. Sunt monoenergide sau polienergide. Pot fi solitare sau coloniale. Cînd sunt coloniale uneori pot exista în colonie indivizi specializati pentru o anumită funcţie. Aceştia pot acţiona în interdependenţă colonia acţionând ca un întreg. Acest tip de colnie poartă denumirea de colonie individ [1]. Celula reprezintă individul şi realizează toate funcţiile.
Cuprins |
[modifică] Istoricul cercetărilor
Protozoarele au fost descoperite de căre A. Leeuwenhoeck în 1674. [1]
[modifică] Mărime
Marea majoritate au dimensiuni microscopice. Dimensiunile variază între 10-20 µ. Unele pot fi chiar vizibile cu ochiul liber, aşa cum este de exemplu specia Amoeba proteus care poate ajunge până la 500 µ. Alte specii pot avea până la 3 mm cum este Spirostomum ambiguum sau chiar 6 cm Collozoum sp. Există şi protozoare mult mai mari cum ar fi numuliţii. Aceştia ating dimensiunile cele mai mari din cadrul protozoarelor. Astfel Neusina agassizi ajunge până la 19 cm diametru.
Cele mai mici protozoare sunt leishmaniile şi sporozoarele. Astfel sporozoarul Theileria parva are doar 1-2,5 µ.[1]
[modifică] Organizare
Organisme unicelulare protozoarele au corpul format dint-o singură celulă care este formată din plasmalemăla exterior, citoplasmă la interior, unul sau mai mulţi nuclei [1].
[modifică] Plasmalema
Plasmalema este formată din macromoleculele stratului superficial al citorlasmei. Aceste macromolecule sunt orientate mai mult sau mai puţin perpendicular pe suprafaţa celulei. Grosimea acestei plasmaleme variază. Astfel la amibă ea are câtevasute de Å [1].
[modifică] Citoplasma
Aspectul fizic. Are o refringenţă mai mare decît a apeişi o structură coloidală. Citoplasma prin această structură coloidală permite trecerea între gel şi sol
[modifică] Caracteristici generale
Protozoarele Protozoarele sunt foarte numeroase, adaptate la cele mai variate medii şi moduri de viaţă. Foarte multe sunt acvatice iar unele sunt edafice (traiesc in sol).
[modifică] Grupe ecologice de protozoare
- Protozoare libere
- Protozoare simbionte
- Protozoare comensale (potenţial parazite)
- Protozoare parazite
Protozoarele pot exista sub doua forme:
- vegetativă – în condiţii favorabile de mediu, aceasta fiind şi forma sub care se hrăneşte şi se înmulţeşte;
- chistică – în condiţii nefavorabile, asigurându-şi doar supravieţuirea.
Forma vegetativă a protozoarelor este numită „Trophozoit.” Din cele 40.000 de specii cunoscute de protozoare cunoscute ca. 8.000 sunt parazite din care 70 parazitează pe om şi numai 40 din ele sunt patogene.
Dintre protozoare, putem aminti specii ca Paramecium caudatum, Epidinium sp. Ophryoscolex sp.
- ex: Epidinium sp. şi Ophryoscolex sp. (INFUZORI)
- biotop: Prestomacele rumegătoarelor (rumen, reţea, foios).
- hrănire şi relaţii trofice: Aceşti infuzori se hrănesc cu conţinut rumenal.
- morfologie şi organizare: Au forme şi dimensiuni variate, microscopice, adesea fără cili sau cu foarte puţini (mai lungi în anumite zone ex: zona adorală- ad=langa). Peretele corpului este întărit de o "carapace" cuticulară.
- importanţa: Infuzorii participă la digestia celulozei prin sinteza enzimei numită celulază. După moartea lor, sunt preluaţi în intestin şi sunt absorbiţi ca sursă de vitamine (complex B).
[modifică] Clasificare
|
|
[modifică] Bibliografie
- ^ a b c d e Firă Valeria, Năstăsescu Maria Zoologia nevertebratelor Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977
