Revoluția Maghiară din 1848

Parte din Revoluția de la 1848
Revoluția Maghiară din 1848–49
Recucerirea Cetății Budei de către armata revoluționară maghiară. Pictură de Than Mór.
Informații generale
Perioadă	15 martie 1848 – 4 octombrie 1849
Loc	Imperiul Habsburgic
Rezultat	Armata Imperială și Regală cu ajutorul Armatei de Intervenție a Imperiului Rus învinge Armata Revoluționară Maghiară. Autoritatea Imperială anulează reformele revoluției și instaurează un regim militar pe teritoriile coroanei maghiare, subordonat direct Cancelariei Imperiale.
Casus belli	Apărarea de către maghiari a legilor din aprilie, urmat de acțiunea guvernului revoluționar de a dobândi independența totală a statului maghiar față de Casa de Habsburg.
Beligeranți
Ungaria Legiunea Poloneză Legiunea vieneză și germană Legiunea italiană Legiunea vieneză Germanii din Ungaria Slovenii din Ungaria Slovaci pro-maghiari Români pro-maghiari Rusini Țipțeri Croați din Vestul Ungariei Šokcii Bunjevcii Bulgari bănățeni Evreii maghiari	Imperiul Habsburgic Imperiul Rus Croația Maghiarii fideli Casei de Habsburg Sârbii din Voievodina Voluntari din Serbia Slovacii din Ungaria Superioară Voluntari din Cehia Românii transilvăneni Sașii transilvăneni Consiliul suprem al rutenilor Voluntari din Boemia și Moravia
Conducători
Artúr Görgei János Móga Henryk Dembiński Józef Bem Józef Wysocki Antal Vetter Peter Giron Alessandro Monti	Josip Jelačić Alfred Candidus Ferdinand zu Windisch-Grätz Ludwig Welden Julius Jacob von Haynau Ivan Fiodorovici Paschievici Bechtold Fülöp Stevan Petrović Knićanin Avram Iancu Ľudovít Štúr Gheorghe Jachimovici
Efective
*Armata națională Honvédség:* Circa 150.000 militari, 464 tunuri de campanie și 393 guri de foc din fortărețe ^[1]	Armata Imperială și Regală: Circa 165.000 militari 770 guri de foc^[2] Armata de Intervenție Țaristă: 193.000 militari 584 guri de foc
Pierderi
*Armata națională Honvédség:* Circa 24.000 militari	Militari austrieci: Circa 12.000 militari (?^[3]) Imperiul Rus: 13.554 militari Trupe ale naționalităților: mai multe zeci de mii (?^[4])
Modifică date / text

Revoluția Maghiară din 1848 a fost un eveniment important al istoriei Ungariei din epoca modernă, considerat ca unul din fundamentele identității naționale a poporului maghiar. Prin reformele sociale adoptate, a fost punctul de pornire al transformărilor burghezo-democratice din societatea maghiară; prin luptele sale de autoapărare a devenit parte a mitologiei naționale. Revoluția Maghiară de la 1848 a fost parte organică a valului revoluționar din acel an, având legătură cu alte revoluții din Europa și revoluții din Imperiul Austriac, fiind singura dintre acestea care a evoluat spre direcția opoziției militare de succes. Importanța puterii revoluționare e demonstrată și prin faptul că ea nu a putut fi înăbușită decât prin intervenția militară a Rusiei. Practic, evenimentele revoluționare și războiul revoluționar din anii 1848-49 reprezintă unul din cele mai importante conflicte militare din istoria maghiară.

Mulți din liderii și participanții săi, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem, fac parte din cele mai respectate personalități din Istoria Ungariei, și aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare.

Evenimentele care au dus la revoluție[modificare | modificare sursă]

Dieta maghiară s-a întrunit în 1825 pentru a se ocupa de problemele financiare. În Dietă a apărut un partid liberal, care reprezenta interesele micii nobilimi, sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Revoluția[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Legile din Aprilie.

Revoluția a început pe 15 martie 1848, cu evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12 puncte ale Revoluției Maghiare), urmate de diverse răscoale în țară, care au permis reformiștilor maghiari să formeze noul guvern condus de primul ministru Lajos Batthyány. Acesta a adoptat o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care au creat un sistem politic democratic^[5] în Ungaria.

Cocarda maghiară folosită în 1848

În vara anului 1848, conștienți de pericolul unui război civil, miniștrii guvernului maghiar au încercat să obțină susținere hasburgică împotriva mareșalului austriac de etnie croată Josip Jelačić, promițând să trimită trupe în nordul Italiei. La sfârșitul lunii august, guvernul imperial din Viena a ordonat guvernului maghiar să organizeze armata. Jelačić a folosit armata habsburgică împotriva Dietei maghiare fără niciun ordin oficial^{[necesită citare]}.

Cu război pe trei fronturi (împotriva trupelor croate ale lui Jelačić, în Banat, și în Transilvania), radicalii maghiari din Pesta au văzut războiul ca o oportunitate. Parlamentul a cedat în fața lor în septembrie, nedorind manifestații violente.

Din cauza revoluției din Viena, austriecii au acceptat la început guvernul maghiar. Totuși, după ce revoluția austriacă a fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, el nu a mai recunoscut guvernul maghiar. Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei. Câteva zile mai târziu Lamberg a fost atacat și ucis la sosirea în Pesta de către o mulțime revoluționară, la care, drept răspuns, Curtea Imperială a ordonat dizolvarea guvernului maghiar, ca incapabil să păstreze ordinea publică.

Acesta a fost punctul de ruptură și începutul războiului între revoluționarii din Ungaria și trupele imperiale austriece, la comanda cărora a fost numit feldmareșalul Josip Jelačić (în locul generalului Franz Lamberg, care fusese asasinat).

Armata maghiară a reușit, până în primăvara anului 1849, să aibă sub control tot Ardealul, cu excepția cetăților Alba Iulia și Deva și a centrului Munților Apuseni.^[6]

Cele 12 puncte ale revoluției[modificare | modificare sursă]

Exemplar tipărit al celor 12 puncte.

Ce dorește națiunea maghiară
Să fie pace, libertate și înțelegere
1. Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii
2. Guvern independent în Buda-Pesta
3. Adunare Națională anuală la Pesta.
4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase.
5. Gardă națională.
6. Plata dărilor de toți deopotrivă.
7. Desființarea iobăgiei.
8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități.
9. Bancă Națională.
10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși în afara țării, militarii străini să părăsească țara.
11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.
12. Uniune.
Egalitate, libertate, fraternitate!

Bătălii ale Revoluției Maghiare din 1848[modificare | modificare sursă]

Bătălia de la Pákozd, 29 septembrie 1848
Bătălia de la Schwechat, 30 octombrie 1848
Bătălia de la Mór, 30 decembrie 1848
Bătălia de la Kápolna, 26 și 27 februarie 1849
Bătălia de la Komarno, 26 aprilie, 2 iulie și 11 iulie 1849^[7]
Bătălia de la Sighișoara, 31 iulie 1849
Bătălia de la Szőreg, 5 august 1849
Bătălia de la Timișoara, 9 august 1849

Revoluționari notabili[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Róbert Hermann: 1848-1849 A szabadságharc hadtörténete (1848-1849 Istoria militară a războiului de independență. Datele se referă la situația premergătoare campaniei de vară: trupele regulate de honvezi au atins în această perioadă efectivul maxim.
^ Róbert Hermann: 1848-1849 A szabadságharc hadtörténete (1848-1849 Istoria militară a războiului de independență. Datele reflectă efectivele de dinainte de campania de vară.
^ Cifra nu este exactă, ea nu conține pierderile suferite de trupele auxiliare de voluntari ale diverselor naționalități.
^ Nu există un bilanț exact al pierderilor. Estimări s-au efectuat pe baza scăderii populației masculine din regiunile grănicerești; evaluarea pierderilor pe baza efectivelor regimentelor de după încheierea ostilităților are un grad mare de inexactitate.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 iulie 2011. Accesat în 12 martie 2010.
^ Moment de cumpănă pentru Cetatea din Alba Iulia în 1849: lângă statuia împăratului de la Viena a fluturat steagul cu deviza „victorie sau moarte”, 9 februarie 2016, Dorin Timonea, Adevărul, accesat la 12 august 2016
^ „The Battle at Comorn in Hungary on 11th July 1849”. Arhivat din original la 14 februarie 2009. Accesat în 12 martie 2010.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Două sensuri ale revoluției maghiare, 15 martie 2009, Florian Bichir, Evenimentul zilei
15 martie - Ziua maghiarilor de pretutindeni, 14 martie 2007, Amos News

[1] Róbert Hermann: 1848-1849 A szabadságharc hadtörténete (1848-1849 Istoria militară a războiului de independență. Datele se referă la situația premergătoare campaniei de vară: trupele regulate de honvezi au atins în această perioadă efectivul maxim.

[2] Róbert Hermann: 1848-1849 A szabadságharc hadtörténete (1848-1849 Istoria militară a războiului de independență. Datele reflectă efectivele de dinainte de campania de vară.

[3] Cifra nu este exactă, ea nu conține pierderile suferite de trupele auxiliare de voluntari ale diverselor naționalități.

[4] Nu există un bilanț exact al pierderilor. Estimări s-au efectuat pe baza scăderii populației masculine din regiunile grănicerești; evaluarea pierderilor pe baza efectivelor regimentelor de după încheierea ostilităților are un grad mare de inexactitate.

[5] „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 iulie 2011. Accesat în 12 martie 2010.

[6] Moment de cumpănă pentru Cetatea din Alba Iulia în 1849: lângă statuia împăratului de la Viena a fluturat steagul cu deviza „victorie sau moarte”, 9 februarie 2016, Dorin Timonea, Adevărul, accesat la 12 august 2016

[7] „The Battle at Comorn in Hungary on 11th July 1849”. Arhivat din original la 14 februarie 2009. Accesat în 12 martie 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]