Corupție politică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O hartă mondială a nivelului de corupție, măsurat conform Indicelui de Percepție a Corupției 2015 de către Transparency International. Tarile colorate în albastru înregistrează un nivel scăzut de corupție, iar cele în roșu înregistrează un nivel ridicat de corupție.
Parte a seriei despre
Corupție
10 - hands shaking with euro bank notes inside handshake - royalty free, without copyright, public domain photo image 01.JPG
Metode

MităFurtFraudăDeturnare de fonduri
Spălare de baniȘantajFraudă electorală
NepotismFavoritismClientelism
Trafic de influențăConflict de interese
Abuz în serviciuEvaziune fiscală
Paradis fiscal

Combatere

Libertatea preseiLibertate de exprimare
Consolidarea statului de drept
Independență judiciară
Protejarea avertizorilor de integritate
Principiul subsidiaritățiiReducerea birocrației
Transparență politicăComerț electronic
E-guvernarePrivatizareSocietate civilă

Corupția din diferite țări

RomâniaMoldova

Instituții anticorupție în România

Direcția Națională Anticorupție
Direcția Generală Anticorupție
Agenția Națională de IntegritateDIICOT

Vezi și

Corupție politicăCorupția în Armata Română
Scandaluri publice în România
Indicele de percepție a corupției
Transparency International

editează

Corupția politică este folosirea puterii publice de către persoane din lumea politică (politicieni, partide politice, aleși, membrii ai guvernului) în scopul de a atrage avantaje ilegale.[1] Un act ilegal de către un funcționar constituie corupție politică numai în cazul în care actul este direct legat de îndatoririle lor oficiale sau implică traficul de influență.

Formele de corupție variază, dar acestea includ mita, șantajul, clientelismul, nepotismul, patronajul, traficul de influență și deturnarea de fonduri. Corupția politică poate facilita activități ilegale precum traficul de droguri, spălarea de bani sau traficul de persoane, deși nu este limitată la aceste activități. Utilizarea abuzivă a puterii guvernamentale în alte scopuri, precum suprimarea oponenților politici sau brutalitatea poliției este, de asemenea, considerata a fi corupție politică.

Activitățile care constituie corupție ilegală diferă în funcție de țară sau jurisdicție. De exemplu, unele practici de finanțare politică pot fi legale într-un loc și ilegale în alt loc. În unele cazuri, oficialii guvernamentali au puteri prea largi sau prost definite, ceea ce face dificilă distincția între acțiunile legale și cele ilegale. La nivel mondial, suma totală de mită oferită este estimată la peste 1 trilion de dolari anual. [2] Stare de corupție politică nelimitată este cunoscută sub numele de kleptocrație, ceea ce literal înseamna "conducere de către hoți".


Tipuri[modificare | modificare sursă]

Mită[modificare | modificare sursă]

În contextul corupției politice, mita reprezintă o plată acordată unui funcționar guvernamental în schimbul utilizării puterilor sale oficiale. Mituirea necesită doi participanți: unul care oferă mita și unul care ia mita. Oricare dintre cei doi poate iniția procesul corupt: de exemplu, un funcționar vamal poate cere mită pentru a permite trecerea unor bunuri nepermise, sau un contrabandist poate să ofere mită pentru a fi lăsat sa treacă. În unele țări, cultura corupției se extinde până la aspectele mărunte ale vieții publice, ceea ce face imposibil traiul de zi cu zi fără a recurge la mită. Mita poate să fie cerută și pentru ca un funcționar să facă ceva ce este deja plătit să facă. De asemenea, mita poate fi cerută și pentru a ocoli legile și reglementările in vigoare. În unele țări în curs de dezvoltare, aproximativ jumătate din populație a plătit mită în decursul unui an. [3]

Trafic de influență[modificare | modificare sursă]

Traficul de influență se referă la o persoană care își vinde influența asupra unui proces decizional pentru beneficiul unui terț (persoană sau instituție). În comparație cu darea de mită, traficul de influență este o înțelegere trilaterală. Din punct de vedere juridic, rolul părții terțe (care este ținta de influență) nu contează în mod special. Uneori poate fi dificil să se facă o distincție între această formă de corupție și unele forme de lobby reglementat, unde funcționarii publici pot sa-și vândă votul, puterea de decizie sau influenta acelor grupurilor de interese care oferă cea mai mare despăgubire. Aceste grupuri de interese pot acționa în numele unor clienți puternici, cum ar fi grupuri industriale care doresc să evite adoptarea unor anumite reglementări de mediu sau sociale, percepute ca fiind prea stricte. În cazul în care activitatea de lobby este legală și reglementată, atunci este posibil să se prevadă anumite criterii care să distingă între lobby și traficul de influență, care implică utilizarea abuzivă de influență, precum în articolul 12 din Convenția Penală privind Corupția (ETS 173) [4] al Consiliului Europei.

Patronaj[modificare | modificare sursă]

Patronajul se referă la favorizarea suporterilor unui partid politic sau guvern, de exemplu prin oferirea unor funcții în administrația publică. Acest lucru poate fi legitim, precum atunci când un guvern nou ales schimbă oficialii de rang înalt pentru a pune în aplicare politica din campanie. Acest proces poate fi corupt atunci când persoane incompetente, ca răsplată pentru susținerea partidului sau regimului, sunt selectate înainte de altele mai capabile. În regimurile non-democratice mulți oficiali guvernamentali sunt adesea selectați în funcție de loialitate în loc de profesionalism și performanță. O astfel de problemă există de exemplu în România, unde guvernul este de multe ori acuzat de patronaj (atunci când un nou guvern vine la putere se schimbă rapid majoritatea funcționarilor din sectorul public). [5]

Nepotism și favoritism[modificare | modificare sursă]

Favorizarea rudelor (nepotism) sau a prietenilor (favoritismul) de către un funcționar public reprezintă o formă de corupție. Acest lucru poate fi combinat cu luarea de mită: de exemplu, un funcționar public care se ocupă cu reglementările ce afectează o afacere cere ca acea afacere sa îi angajeze o rudă în schimbul unei sume de bani. In alte situații, funcții din stat sunt moștenite, iar în caz extrem, întregul statul, precum în Coreea de Nord sau Siria. O formă mai ușoară de nepotism este o "rețea de băieți buni" (din eng. old boy network), în care sunt numiți în funcții oficiale doar persoane ce fac parte dintr-un cerc exclusivist, cum ar fi absolvenții unor universități speciale, în loc de a desemna pe cel mai competent candidat.

Deși nepotismul sau favoritismul presupune favorizarea unor persoane apropiate, încercarea de a face rău dușmanilor poate fi considerată tot in această categorie. Spre exemplu, politicienii își pot folosi ilegal influența și puterile pentru a face rău jurnaliștilor sau scriitorilor care investighează chestiuni politice sensibile sau infracțiuni comise de politicieni, cum ar fi un luare de mită, fraudă, trafic de influență sau chiar favoritism.

Fraudă electorală[modificare | modificare sursă]

Frauda electorală reprezintă interferența ilegală în procesul de alegeri. Actele de fraudă electorală afectează numărul total de voturi în scopul de a aduce un rezultat electoral favorabil, fie prin creșterea voturilor unui candidat favorizat, scăderea numărului de voturi unui candidat rival, sau ambele. De asemenea, sunt numite fraude electorale inclusiv mecanismele ilegale de înregistrare a alegătorilor, actele de intimidare la urne sau numărarea necorespunzătoare a voturilor.

Deturnare de fonduri[modificare | modificare sursă]

Deturnarea de fonduri reprezintă furtul unor fonduri sau bunuri încredințate. În cele mai multe cazuri este vorba de bani publici furați de către un funcționar public. Un tip comun de deturnare de fonduri îl reprezintă inclusiv uzul personal al resurselor publice; de exemplu, atunci când un oficial atribuie unor angajați publici să-i renoveze casa.

Implicarea în crimă organizată[modificare | modificare sursă]

Un exemplu ilustrativ de implicare a unor oficiali în crima organizată poate fi găsit în Shanghai în perioada 1920-1930, când Huang Jinrong a fost șef de poliție și, simultan, șef al unei rețele criminalistice ce coopera cu Du Yuesheng, un gangster local. Relația dintre cei doi a susținut fluxul de profituri ce proveneau din jocuri de noroc și prostituție.

Un alt exemplu este guvernul lui Manuel Noriega din Panama, un guvern corupt ce profita de pe urma comerțului ilegal de droguri. Noriega a fost capturat în 1990 de către Statele Unite.

Anticorupție[modificare | modificare sursă]

Anticorupție înseamnă opus corupției, adjectiv format prin alipirea prefixului anti (împotriva, opus, în contra) substantivului feminin corupție (stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie). Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, este un adjectiv ce desemnează o acțiune împotriva corupției.

De cele mai multe ori, termenul este folosit cu referire la acțiunea sau acțiunile de prevenire sau combatere a corupției politice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Le clientélisme en question, un "tutorial" proposé par le journal le Ravi, juin 2005
  2. ^ African corruption 'on the wane', 10 July 2007, BBC News
  3. ^ How common is bribe-paying?”. Există o versiune arhivată la 5 aprilie 2012. http://www.transparency.org/news_room/latest_news/press_releases/2005/09_12_2005_barometer_2005. „...a relatively high proportion of families in a group of Central Eastern European, African, and Latin American countries paid a bribe in the previous twelve months.” 
  4. ^ Criminal Law Convention on Corruption: CETS No. 173”. Conventions.coe.int. https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/090000168007f3f5. Accesat la 28 februarie 2016. 
  5. ^ Gallagher, Tom (9 august 2012). „The EU Can't Ignore Its Romania Problem”. The Wall Street Journal. http://online.wsj.com/article/SB10000872396390443792604577572910124653818.html?mod=googlenews_wsj. Accesat la 10 august 2012.