Sari la conținut

Revoluția Xinhai

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Revoluția Xinhai (1911)
Parte din Chinese Empire[*][[Chinese Empire (imperial period of China from 220 BCE to 1912 CE)|​]] Modificați la Wikidata

Imaginea de mai sus este Drumul Nanjing după Răscoala din Shanghai, observându-se steagurile folosite de revoluționari.
Informații generale
Perioadă10 octombrie 1911 – 12 februarie 1912
(4 luni și 2 zile)
LocChina
Rezultat*Victoria Alianței Revoluționare Chineze
Casus belliRevolta Wuchang
Beligeranți
 Dinastia Qing Tongmenghui
Gelaohui
Conducători
Pu Yi,
Yuan Shikai,
Feng Guozhang
Ma Anliang,
Duan Qirui,
Yang Zengxin,
Ma Qi,
Mulți alți nobili din Dinastia Qing
Sun Iat-sen,
Huang Xing,
Song Jiaoren,
Chen Qimei,
Li Yuanhong
Efective
200.000100.000
Pierderi
~170.000~50.000
Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.

Revoluția Revolution (chineză: 辛亥革命) sau Revoluția Hsin-hai, cunoscută ca Revoluția de la 1911 sau Revoluția Chineză, a fost o revoluție care a răsturnat ultima dinastie imperială din China (Dinastia Qing), în urma ei înființându-se Republica Chineză (ROC). Revoluția a fost denumită Xinhai (Hsin-hai), deoarece a avut loc în 1911, anul Xinhai (辛亥) o ramură din trunchiul ciclului sexagenar din calendarul chinezesc.[1]

Revoluția a constat din mai multe revolte și răscoale. Punctul de cotitură a fost Revolta Wuchang de pe 10 octombrie 1911, drept rezultat al proastei Mișcări pentru Protecția Căilor Ferate. Revoluția s-a încheiat cu abdicarea Împăratului Dinastiei Qing Xuantong Puyi de șase ani, pe 12 febuarie 1912, care a pus capăt conducerii imperiale ce a durat mai bine de 2000 de ani și a pus bazele Republicii Chineze.[2]

Revoluția a apărut în principal ca răspuns la declinul statului Qing, care s-a dovedit ineficient în eforturile sale de modernizare a Chinei și se confrunta cu agresiuni externe și a fost exacerbată de resentimentul etnic împotriva conducerii de către minoritatea manciuriană. Multe grupuri anti-Qing, cu sprijinul revoluționarilor chinezi aflați în exil, au încercat să răstoarne Dinastia Qing. Scurtul război civil care a urmat a fost încheiat printr-un compromis politic între Yuan Shikai, dictator militar al Dinastiei Qing și Sun Yat-sen, liderul Alianței Revoluționare Chineze. După ce Dinastia Qing a transferat puterea de la curte noii inființate republici, s-a format un guvern provizoriu de coaliție, care a fost creat împreună cu Adunarea Națională. Cu toate acestea, puterea politică a noului guvern național de la Beijing a fost curând după aceea monopolizată de Yuan și a dus la zeci de ani de diviziune politică și dictatură militară, inclusiv mai multe încercări de a restaura puterea imperială.

Taiwanul și Republica Populară Chineză se consideră succesorii legitimi ai Revoluții Xinhai și venerează idealurile revoluției, inclusiv a naționalismul, republicanismul, modernizarea Chinei și unitatea națională. Data de 10 octombrie este comemorată în Taiwan, fiind ziua națională a Republicii Chineze. În Hong Kong și Macau, această zi este sărbătorită ca Aniversarea Revoluției Xinhai.[3]

  1. ^ Li Xing. [2010] (2010). The Rise of China and the Capitalist World Order. Ashgate Publishing, Ltd. ISBN 0-7546-7913-6, ISBN 978-0-7546-7913-4. pg 91.
  2. ^ Li, Xiaobing. [2007] (2007). A History of the Modern Chinese Army. University Press of Kentucky. ISBN 0-8131-2438-7, ISBN 978-0-8131-2438-4. pg 13. pg 26–27.
  3. ^ 雙十節是? 陸民眾:「國民黨」國慶 Arhivat în , la Wayback Machine.. Tvbs.com.tw. Preluat la 8 octombrie 2011.