Boicot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Boicotul este o interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu.

Boicotul mai este și o metodă de luptă politică sau economică, constând în sistarea organizată a relațiilor cu o persoană (fizică sau juridică) în semn de represalii.

Din cuvântul boicot a derivat verbul a boicota, cu sensul de a priva o persoană sau o entitate de orice relație socială și/sau comercială, în scopul de a o prejudicia și de a o forța astfel să cedeze și să facă ceea ce i se cere.[1]

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

În timpul crizei agrare din secolul al XIX-lea, căpitanul Charles Cunningham Boycott era administrator al moșiilor lordului Earne din comitatul Mayo (Irlanda). În anul 1879, când arendașilor din Irlanda li s-au impus taxe deosebit de grele, Liga Arendașilor a hotărât izolarea moșierilor. Prima victimă a campaniei antimoșierime a fost căpitanul Boycott. Zilierii, postașii și negustorii au refuzat orice contact cu acesta și cu familia lui. După un an, familia Boycott a fost nevoită să părăsească moșia și să se refugieze în Anglia. Actul de izolare a familiei Boycott a intrat în vocabularul internațional prin eponimul boicot.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Boicotear
  2. ^ Cuvinte și expresii folosite