Revoluția Junilor Turci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Demonstrație în cartierul Sultanahmet al orașului Constantinopol, 1908

Revoluția Junilor Turci din 1908 l-a obligat pe sultanul Imperiului Otoman Abdul Hamid al II-lea să revină asupra deciziei de suspendare a parlamentului și a marcat începutul celei de-a doua perioade constituționale din istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a procesului de disoluție a acestuia, a fost rezultatul unirii eforturilor reformatorilor pluraliști, naționaliștilor turci, seculariștilor de inspirație occidentală și a altor forțe care considerau că absolutismul sultanului este vinovat pentru situația grea în care se zbătea statul.

Revoluția a repus în drepturi parlamentul, care fusese suspendat de sultan în 1878. Procesul de înlocuire a instituțiilor monarhice cu cele constituționale și introducerea politicilor electorale democratice nu a fost un proces simplu sau lipsit de vărsare de sânge. Pe de altă parte, zonele periferice ale imperiului au continuat să lupte pentru desprinderea de centru, sub influența unor mișcări revoluționare locale.

Revoluția[modificare | modificare sursă]

Proclamarea Revoluției Junilor Turci de către liderii mileturilor otomane
Carte poștală din timpul revoluției purtând sloganul „Trăiască patria, națiunea și libertatea” în turcă și greacă. În stânga se află portretul lui Enver Pașa
Demonstrație a grecilor în Manastır (Bitola) în sprijinul noii constituții
Litografie greacă care celebra noua constițuție și proclamarea egalității și frăției între supușii otomani

Rebeliunea[modificare | modificare sursă]

"...Then we heard of the onward march on Constantinople, of the Army of Liberty, the 3rd Army Corps

of Salonica, still faithful to the Committee of Union and Progress. Volunteers were called for, and Armenians, Jews, Greeks, Bulgarians, Koords and Lazes, all flocked to the Turkish standard. For the first time in the history of the world, Christian stood shoulder to shoulder with Moslem in a triumphant onslaught for the recovery of liberty and the reinstatement of the Constitution. Constantinople was besieged. Sultan Hamid 's own guard and the officerless Constantinople Army Corps he had bribed were conquered. Hamid was dethroned and Mohamed V., subordinate to the Constitution and the Committee of Union and Progress, reigned in his stead. "

[1]

Rebeliunea a izbucnit la mijlocul lunii aprilie, când, sub conducerea liderilor Junilor Turci, Corpul de armată al 3-lea din Macedonia a plecat în marș spre Constantinopol[1][2]. Încercarea sultanului de înăbușire a rebeliunii a eșuat și a dus la creșterea popularității mișcării în rândurile trupei și la răspândirea ei în întreg imperiul. Pe 24 iulie, sultanul Abdül Hamid a anunțat restaurarea constituției.

Urmări[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante rezultate ale Revoluției Junilor Turci din 1908 au inclus:

[3]. FRA a înlocuit rapid elita politca armeană de până atunci, formată din negustori, meșteșugari și clerici care dorea obținerea unor privilegii sporite în cadrul politicii cunoscute ca Otomanism, lansate odată cu Prima perioadă constituțională.

  • Înlocuirea elitei politice musulmane albaneze, care a beneficiat din plin de pe urma fidelității față de sultan, cu un val nou al intelectualilor naționaliști. Revoluționari precum Bajram Curri, Nexhib Draga și Myfit Libohova i-au unit pe albanezii de religii diferite sub stindardul luptei pentru reforme și pentru crearea unui stat independent.
  • Înlocuirea liderilor conservatori evrei cu unii reformiști.

În ciuda naturii reformatorare și unificatoarea a Revoluției Junilor Turci, populația creștină armeană avea sa cadă pradă genocidului – considerat primul genocid al secolui al XX-lea.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.archive.org/stream/ universityoftoro10univuoft#page/14/mode/2up University of Toronto monthly - "Liberty and The Ottoman" de Robert Chambers
  2. ^ Chisholm, Hugh. The Encyclopædia britannica: 12th edition. p. 425. 
  3. ^ Zapotoczny, Walter S. [http://www.wzaponline.com/ TheInfluenceoftheYoungTurksRevolution.pdf „The Influence of the Young Turks”] Verificați valoarea |url= (help) (PDF). Accesat în .  line feed character în |url= la poziția 27 (help)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • M. Șükrü Hanioğlu, Preparation for a Revolution: The Young Turks, 1902-1908, Oxford University

Press 2001, ISBN 0-19-513463-X

  • Esther Benbassa, Un grand rabbin sepharde en politique, 1892-1923 (Paris, 1990), pp. 27–28