Cele 12 puncte ale Revoluției Maghiare din 1848
Cele 12 puncte (în maghiară: 12 pont) a fost o listă de cereri elaborată de conducătorii Revoluției Maghiare din 1848, printre care Lajos Kossuth, József Irinyi, Sándor Petőfi și Mór Jókai.
Context[modificare | modificare sursă]
În 1526, după înfrângerea ungurilor în Bătălia de la Mohács, în care regele lor a murit captiv la turci, coroana regatului a trecut în mâinile lui Ferdinand I de Habsburg. Din acel moment au domnit în Ungaria o serie de monarhi germani ai acelei case regale, zdrobind mai multe mișcări de eliberare conduse de principii maghiari ai Transilvaniei ca Ștefan Bocskai și Gabriel Bethlen, care au vrut ca regatul să iasă din sfera de influență a austriecilor.
Puterea în creștere a monarhilor habsburgi asupra nobililor și oamenilor de rând maghiari a înăbușit timp de mai multe secole libertatea națiunii maghiare, confruntată cu mai multe încercări de germanizare a populației. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea a luat naștere o mișcare naționalistă în Ungaria, care a impulsionat declanșarea Revoluției Maghiare din 1848, imediat ce alte națiuni europene s-au răzvrătit împotriva Habsburgilor (în cazul Ungariei, revoluția s-a transformat într-un război de independență, care a durat aproape un an, până când a fost înăbușit în 1849 de împăratul Franz Joseph I, cu ajutorul armatelor țarului rus).
Pe 15 martie 1848 a izbucnit revoluția la Budapesta, unde cele 12 puncte au fost recitate de mai multe ori cu voce tare, în stradă, împreună cu poezia „Nemzeti dal” a lui Sándor Petőfi, punând bazele mișcării de independență maghiară.
Mór Jókai a transcris cele douăsprezece puncte ale Fiatal Magyarország într-un limbaj ușor de înțeles de popor.[1]
Cele 12 puncte[modificare | modificare sursă]
Textul proclamației a fost tipărit de tipografia Landerer & Heckenast:
Ceea ce vrea națiunea maghiară.
Să fie pace, libertate și înțelegere!
- Vrem libertatea presei și desființarea cenzurii.
- Un guvern independent maghiar la Buda-Pesta.
- Adunare națională anuală la Pesta.
- Egalitate civilă și religioasă în fața legii.
- O gardă națională maghiară.[2]
- Plată universală și echitabilă a impozitelor.[3]
- Desființarea iobăgiei.[4]
- Curți cu juri bazate pe reprezentativitate juridică egală.
- Crearea unei bănci naționale a Ungariei.
- Ca armata maghiară să fie un sprijin al națiunii, ca soldații noștri să nu fie duși în străinătate și ca soldați străini să fie luați de pe teritoriul ungar.[5]
- Eliberarea prizonierilor politici.
- Unirea (cu Transilvania).[6]
Egalitate, Libertate, Fraternitate![7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Jókai Mór: A márciusi fiatalság (Visszaemlékezés)
- ^ Austriecii, care trebuiau să facă față deselor revolte maghiare pentru înlăturarea dominației lor, au desființat armatele sau milițiile maghiare.
- ^ Nobilimea nu plătea niciun fel de taxe în Regatul Ungariei începând din anul 1222, când regele Andrei al II-lea al Ungariei a promulgat Bula de Aur. Astfel, se cerea prin acest punct ca toată lumea (nobili sau oameni de rând) să plătească impozite echitabile.
- ^ În timp ce iobăgia fusese deja abolită în majoritatea țărilor europene, nobilii din Ungaria aveau încă control asupra unui număr mare din supușii lor.
- ^ Pentru a menține controlul administrativ și militar asupra Regatului Ungariei, austriecii au înființat aici garnizoane austriece, în timp ce în multe ocazii i-au trimis pe soldații maghiari să lupte în războaie.
- ^ Regatul Ungariei înființat în anul 1000 de regele Ștefan I al Ungariei cuprindea teritoriile Bazinului Carpatic, inclusiv regiunea Transilvania. După Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost împărțit în trei părți, una în vest sub influență austriacă, una centrală sub influența turcă și una în est sub forma Principatului Transilvania, condus de un prinț maghiar. Toate centrele de putere au avut timp de aproape 160 de ani ca obiectiv principal reunificarea regatului. În cele din urmă, prin Pacea de la Karlowitz din 1699, Regatul Ungariei a fost reunit sub stăpânirea monarhului habsburgic. Transilvania a fost reanexată Ungariei, dar cele două teritorii nu aveau o conducere centralizată, iar Transilvania avea un statut special de regiune supusă regatului.
- ^ Aceasta este deviza adoptată de Revoluția Franceză din 1789.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Herber Attila, Martos Ida, Moss László, Tisza László. A magyar forradalom és szabadságharc 1848–49-ben, Történelem 5, Hatodik kiadás, Reáltanoda Alapítvány, 159-162. o. ISBN 963-04-6874-3 (2005)
.svg){kind=small}