Monazit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

A nu se confunda cu roca magmatică monzonit.

Monazit
Monazite-(Ce)-164025.jpg
Specimen de monazit-(Ce) într-o matrice de cuarț provenit din mina Siglo Veinte, Llallagua, Bolivia
Date generale
Formula chimicădiferă în funcție de tipul mineralului
Clasa mineralului8.AD.50
Sistem de cristalizaremonoclinic
Clasa cristaluluiprismatic (2/m)
Culoaregalben pal, galben-brună, brun-roșcată, roz, cenușie, verde
Urmaalbă
Duritate5-5,5
Masa specifică4,6–5,7; 4,98–5,43 pentru monazit-(Ce)
Luciurășinos, vitros
Transparențătranslucid până la opac
Clivajdistinct după {100} și slab după {010}
Habitustabular după (100) sau prismatic după [010]
Cristale gemenecomune după (100), uneori cruciforme sau lamelare
Punct de topire1900-2100 oC
Propriețăți optice
Indice de refrațienα = 1,770–1,793
nβ = 1,778–1,800
nγ = 1,823–1,860
Deviația opticăBiaxial (+)
Alte caracteristici
Reactivitatea chimicăredusă
Minerale asemănătoarehuttonit
cheralit
gasparit
rooseveltit
Radioactivitateda (bogat în Th, uneori conține U)
Magnetismparamagnetic
Observațiimetamictic

Monazitul este un mineral de tip fosfat anhidru ce conține pământuri rare lantanice (LREE: La-Gd), thoriu și uneori uraniu. Denumirea a fost utilizată pentru prima dată[1] în 1836 sa provine din grecescul μονάζειν (monázein - cuvânt compus din μόνος [mónos] „singur“ și ζήω [zēō] „a trăi“: a fi singur/a trăi solitar) prin intermediul limbii germane (Monazit) – făcând referire la proprietatea de a cristaliza independent.[2]

În natură există trei tipuri de monazit, denumite după constituentul cationic major:

  • Monazit-(La) – (La,Ce,Nd)(PO4), idealizat LaPO4
  • Monazit-(Ce) – (Ce,La,Nd,Th)(PO4), idealizat CePO4
  • Monazit-(Nd) – (Nd,Ce,Sm)(PO4), idealizat NdPO4

Acestora li se adaugă - în funcție de clasificare - un al patrulea:

  • Monazit-(Sm) – (Sm,Gd,Ce,Th)(PO4), idealizat SmPO4

Datorită diferențelor compoziționale relativ minore dintre cele trei (sau patru) tipuri de monazit, acestea sunt numite - în mod generic - monazit.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Nisip monazitic
Carte poștală ce ilustrează mina de monazit din Shelby, Carolina de Nord
Distribuția nisipului monazitic în zonele de coasta ale Indiei

Monazitul apare ca accesoriu în granite, gnaise și pegmatite, uneori asociat zirconului și în depozite sedimentare rezultate din alterarea acestei roci. Este un mineral rar[3] în comparație cu alte minerale de tip fosfat; cu toate acestea, prezența sa a fost semnalată aproape oriunde pe glob. Prezența sa pe Lună[4] vine în sprijinul ipotezei impactului uriaș care a condus la formarea Lunii.

Monazitul este cunoscut mai curând pentru locurile în care se acumulează, relativ la cele în care se formează. Rezistența sa chimică și masa specifică ridicată conduce la concentrarea sa în nisipuri constituite din minerale grele, alături de magnetit, ilmenit, rutil și zircon.[3]

Depozite în nisipuri aluvionare sau marine pot fi întâlnite în Australia, India, Brazilia, Sri Lanka, Malaezia, Nigeria, SUA (Florida; Carolina de Nord). Surse pegmatitice pot fi întâlnite în SUA (Wyoming; New Mexico; Virginia; Colorado; Maine; Carolina de Nord), Bolivia, Madagascar, Norvegia, Elveția, Brazilia și Finlanda.

În România au fost descoperite rezerve de monazit în cadrul formațiunilor filoniene de tip Jolotca (Ditrău), cu un conținut variabil de thoriu (2-7%) și nespecificat în uraniu.[5][6][7] Alte locuri în care a fost identificat sunt în județele Alba (Pianul de Sus), Bihor (Șoimuș), Brașov (Racoș), Harghita (Odorheiu Secuiesc) și Maramureș (Răzoare).[4] Deasemenea, prezența nisipului monazitic a fost confirmată în zona Chituc, județul Constanța.[8]

Minerit și prelucrare[modificare | modificare sursă]

Prelucrarea monazitului prin tratament acid cu acid sulfuric
Prelucrarea monazitului prin leșiere (tratament acid cu hidroxid de sodiu)
Diagrama procesului de prelucrare hidrometalurgică a minereului monazitic

Nisipul monazitic transportat din Brazilia pe diverse vase ca balast în jurul anului 1880 a fost analizat de către Carl Auer von Welsbach, care a evidențiat prezența thoriului (la acea dată, acesta dezvolta tehnologia lămpilor gazoase incandescente). Nisipul monazitic brazilian a devenit astfel rapid sursă de thoriu, stând ulterior la baza industriei miniere a pământurilor rare. Ulterior, monazitul a început a fi exploatat în SUA, dar a pierdut prioritatea în fața depozitelor imense din sudul Indiei. Monazitele din India și Brazilia au dominat piața inaintea celui de-al doilea Război Modial, ulterior activitățile majore desfășurându-se în Africa de Sud.

Prelucrarea (extracția LREE și a thoriului) se poate realiza prin una din următoarele metode:[9][10][11]

  • tratament acid cu acid sulfuric la 120-150 °C; thoriul este precipitat cu acid fosforic, în timp ce lantanidele rămân în soluție. La rândul lor, acestea sunt precipitate ulterior ca sulfați dubli de sodiu și lantanide
  • leșierea este un proces superior, prin care minereul monazitic este tratat cu soluție de hidroxid de sodiu (73%) la 140 °C. Acest proces permite recuperarea fosfaților din minereu ca fosfat trisodic. Amestecul de hidroxizi de lantanide și thoriu este tratat cu acid clorhidric; astfel, lantanidele trec în soluție, iar thoriul rămâne precipitat sub formă de hidroxid.

Structură[modificare | modificare sursă]

Structura monazitului. Poliedre (LREE)O9 și tetraedre PO4 conectate prin intermediul atomilor de oxigen într-o rețea tridimensională

Toți compușii monazitici (naturali sau sintetici) adoptă acceași structură cristalină (sistemul monoclinic, grup spațial P21/n), forma simplificată fiind în toate cazurile MIIIPO4. Ionul metalic MIII se află situat în centrul unui poliedru, fiind înconjurat de nouă atomi de oxigen, distanța interatomică M–O fiind de circa 2.6 Å (deobicei, cea de-a noua legătură este mai lungă). Fosforul este coordinat tetraedric în anionul fosfat.[12] O structură similară este întâlnită în cazul unor arsenați, cromați, vanadați etc.[13][14] În cazul soluțiilor solide obținute prin substituție cationică, toți cationii încorporați sunt distribuiți statistic în interiorul poliedrelor cu număr de coordinație 9 (indiferent de sarcina acestora).[14]

În general, structura monazitică este stabilă în condiții extreme (temperatură, presiune, iradiere internă sau externă etc.).

Compoziția chimică[modificare | modificare sursă]

Conținutul de pământuri rare poate atinge valori de 50-70% (în funcție de tipul de monazit 45-50% ceriu, circa 25% lantan, circa 15% neodim, circa 5% praseodim, circa 5% samariu și cantități subfracționare de europiu, gadoliniu și ytriu), ceea ce face acest mineral deosebit de interesant din punct de vedere al exploatării sale.[15] De asemenea, substituția izomorfică în sistemele:[16]

  • 2 LREE3+ ↔ M2+ + M4+ (substituție cationică în sistemul monazit-cheralit, cunoscută și sub denumirea de substituție cheralitică)
  • PO43- + LREE3+ ↔ SiO44- + M4+ (substituție aniono-cationică în sistemul monazit-huttonit, cunoscută și sub denumirea de substituție huttonitică)

favorizează prezența zirconiului, uraniului și thoriului în compoziția minerelului monazit. Conținutul ridicat de thoriu (pâna la 20-30%) și de uraniu (de ordinul procentelor) fac ca monazitul să fie un mineral radioactiv și o sursă exploatabilă pentru aceste două elemente (pentru thoriu este sursa primară).

Relația structurală monazit-cheralit-huttonit
Variația volumului celulei elementare a fosfaților sintetici cu structură de tip monazit în funcție de raza cationului constituent (număr de coordinare = 9)
Pastilă de fosfat de plutoniu(III), PuPO4
Variația volumului celulei elementare a unor soluții solide a fosfaților sintetici cu structură de tip monazit în funcție de gradul de substituție
Soluții solide în sistemul LnPO4-PuPO4-CaTh(PO4)2 (Ln=La,Ce)

Conținutul de silicat crește direct proporțional cu cel de thoriu și de calciu (în baza substituției huttonitice). De asemenea, monazitul conține cantități semnificative de heliu, format prin dezintegrarea alfa a thoriului/ uraniului. Acesta poate fi eliminat prin simplu tratament termic asupra mineralului, cu recuperarea cristalinității; absența sau conținutul redus de heliu indică evenimente termice suferite de către mineral în istoria recentă.

Clasa (supergrupul) de minerale monazit[modificare | modificare sursă]

Într-o abordare mai largă (în baza structurii cristaline și nu numai), monazitul este privit ca o clasă (supergrup) de minerale cu formula generală AXO4:[17][4]

Clasa Demumire Tip Formulă chimică Formulă chimică idealizată
8.AA.05 Berlinit Berlinit AlPO4 Trig. 3 2: P31 2 1
8.AA.05 Alarsit Berlinit AlAsO4 Trig. 3 2: P31 2 1
8.AA.05 Rodolicoit Berlinit FePO4 Trig. 3 2: P31 2 1
8.AD.50 Monazit-(Ce) Monazit (Ce,La,Nd,Th)PO4 CePO4 Mon. 2/m: P21/b
8.AD.50 Monazit-(La) Monazit (La,Ce,Nd)PO4 LaPO4
8.AD.50 Monazit-(Nd) Monazit (Nd,La,Ce)PO4 NdPO4 Mon.
8.AD.50 Monazit-(Sm) Monazit (Sm,Gd,Ce,Th)PO4 SmPO4 Mon. 2/m: P21/m
8.AD.50 Cheralit („brabantit”)[16] Monazit (Ce,Ca,Th)(PO4)2 CaTh(PO4)2 Mon.
8.AD.50 Gasparit-(Ce) Monazit (Ce,La,Nd)AsO4 CeAsO4
8.AA.20 Litiofosfat Litiofosfat Li3PO4 Orth. mm2: Pmn21
8.AA.30 Olimpit Litiofosfat LiNa5(PO4)2 Orth.
8.AA.25 Nalipoit Litiofosfat NaLi2PO4 Orth.
8.AD.35 Xenotim-(Y) Xenotim YPO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Xenotim-(Yb) Xenotim YbPO4 Tet.
8.AD.35 Cernovit-(Y) Xenotim YAsO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Wakefieldit-(Y) Xenotim (La,Ce,Nd,Y)VO4 YVO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Wakefieldit-(Ce) Xenotim (Ce3+,Pb2+,Pb4+)VO4 CeVO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Wakefieldit-(La) Xenotim LaVO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Wakefieldit-(Nd) Xenotim NdVO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.35 Pretulit Xenotim ScPO4 Tet.
8.AB.10 Heterosit (Fe,Mn)PO4 FePO4 Orth. mmm (2/m 2/m 2/m): Pmna
8.AB.10 Purpurit (Mn,Fe)PO4 MnPO4 Orth. mmm (2/m 2/m2/m) : Pmna
8.AD.50 Rooseveltit BiAsO4 Mon. 2/m
8.AD.55 Teraroosveltit BiAsO4 Tet.
8.AD.40 Pucherit BiVO4 Orth. mmm (2/m 2/m2/m)
8.AD.65 Clinobisvanit BiVO4 Mon. 2/m
8.AD.35 Dreyerit BiVO4 Tet. 4/mmm (4/m 2/m 2/m): I41/amd
8.AD.45 Ximengit BiPO4 Trig.
8.AC.60 Kosnarit KZr2(PO4)3 Trig.
8.FA.25 Petewilliamsit (Ni,Co,Cu)30(As2O7)15 Mon.
Tet.- tetragonal; Trig. - trigonal; Orth. - ortorombic; Mon. - monoclinic

Monazite sintetice[modificare | modificare sursă]

Compuși ceramici de tip LnPO4 (Ln= La-Gd) pot fi ușor sintetizați prin diverse metode chimice.[12] Astfel, reacția în stare solidă dintre Ln2O3 și o sursă de ion fosfat (de exemplu, fosfat mono- sau diacid de amoniu) conduce la monazitul respectiv prin tratament la temperaturi de peste 1000 °C.[18] Similar, o soluție de ion Ln3+ precipită ca LnPO4ˑ0.67H2O (cu structură rabdofan)[19] în prezența PO43+ la pH neutru sau bazic. Acești fosfați hidratați se transformă în monazitul corespunzător prin tratament la temperaturi de circa 600-800 °C. Metafosfații se transformă în monazite prin conversie termică.[20]

Recent, s-a demonstrat că și unele pământuri rare ytrice (terbiul, disprosiul)[21] precum și bismutul[22] pot forma în anumite condiții fosfați cu structură monazitică. De asemenea, sunt cunoscuți fosfați monazitici ai elementelor actinide plutoniu, americiu și curiu.[23][24][25][26] Metodele de sinteză sunt similare celor menționate în cazul elementelor lantanide. În plus, difosfatul de PuIV (PuP2O7) se transformă în monazit la temperaturi de peste 600 °C indiferent de atmosfera de reacție, cu reducerea PuIV la PuIII.

Soluții solide monazit-monazit[modificare | modificare sursă]

Practic, este posibil să se obțină soluții solide complete cu structură monazitică între două sau mai multe pământuri rare lantanice.[14][27][28] De asemenea, s-a demonstrat că pot fi obținute soluții solide bogate în lantan în sistemul (La,Pu)PO4.[29]

Soluții solide monazit-cheralit[modificare | modificare sursă]

În natură, produsul substituției cationice izomorfice complete în sistemul 2 LREE3+ ↔ M2+ + M4+ este cheralitul (anterior cunoscut precum brabantit), CaTh(PO4)2.[30][16] Similar, compuși analogi ai uraniului și neptuniului au fost obținuți pe cale sintetică.[31][32] Plutoniul tetravalent poate fi acomodat parțial[23] într-o astfel de structură. Este evident astfel faptul că diverse actinide tetravalente (uneori alături de actinide trivalente) pot fi înglobate în soluții solide de tip monazit-cheralit printr-un mecanism de substituție cationică.

Ln PO4 Ln = La–Gd
AnIII PO4 AnIII = Pu, Am, Cm
CaAnIV (PO4)2 AnIV = Th, Np, (U, Pu)
CaxAnIVxLn2-2x (PO4)2 Ln = La–Gd; AnIV = Th, Np, (Pu)
CaxAnIVxAnIIIxLnx-3x (PO4)2 Ln = La–Gd; AnIII = Pu, Am, Cm; AnIV = Th, Np

Utilizări[modificare | modificare sursă]

CT a unui șoarece de laborator la o oră după injectare cu 80 µCi {La0.5Gd0.5}(225Ac)PO4@GdPO4@Au-mAb-201b)
Vârsta unei granule de monazit. Culoarea mai deschisă corespunde părții mai vechi

Monazitele naturale au aplicații practice imediate, reprezentând surse primare de pământuri rare și de thoriu.

Temperatura înaltă de topire și rezistența chimică ridicată la temperaturi înalte recomandă fac ca monazitul să fie utilizat precum material anticoroziv. sau barieră de difuzie pentru materiale compozite cu aplicații la temperaturi ridicate.[33]

Este cunoscut faptul că elementele lantanide prezintă proprietăți optice remarcabile. Datorită mecanismului de substituție cationică în sustem monazit-monazit sau monazit-cheralit, diverși cationi pot fi incorporați în rețeaua cristalină a LaPO4, cu obținerea de luminofori, laseri, emițători de lumină etc.[34]

Unii fosfați și vanadați cu structură monazitică și-au găsit aplicații în domeniul conductorilor ionici sau electronici.[35]

Datorită naturii sale radioactive, monazitul poate fi utilizat în geocronologie[36] pentru a studia evenimente geologice precum cristalizarea, încălzirea sau deformarea unor roci ce conțin monazit. Pentru monazite ce conțin simultan samariu și neodim, se poate aplica metoda datării Sm-Nd.[37]

Nanoparticule de (La,Gd)PO4 dopate cu 225Ac au fost testate în tratamentul împotriva cancerului prin α-imunoterapie.[38]

În managementul deșeurilor radioactive, monazitele sintetice sunt considerate drept matrici de stocaj de tip ceramic[39][40] pentru condiținarea plutoniului și a actinidelor minore, în baza versatilității structurale.

Americiul[41] este considerat în prezent de către Agenția Spațială Europeană ca sursă de energie (în baza efectului Seebeck) pentru sonde spațiale trimise în misiuni în spațiul cosmic; AmPO4 poate reprezinta o altenativă stabilă relativ la oxizii americiului

Toxicitate[modificare | modificare sursă]

Seria de dezinegrare 232Th

După cum deja s-a menționat, monazitul este un mineral radioactiv, putând ridica probleme de radiotoxicitate pentru o expunere îndelungată și/sau la cantități mari (direct proporțional cu doza de radiații). Radioactivitatea nisipurilor aluvionare diferă în funcție de produșii constituienți, cel mai radioactiv fiind monazitul și reziduurile de procesare.[42][43] Practic, nisipul monazitic reprezintă un exemplu clasic de NORM (Naturally Occurring Radioactive Material) iar concentratele monazitice și reziduurile de procesare sunt TENORM (Technologically Enriched NORM).

Thoriu Uraniu
ppm Bq/kg ppm Bq/kg
Nisip obișnuit 5-70 40-600 3-10 70-250
Concentrate minerale grele 80-800 600-6600 <10-70 <250-1700
Ilmenit 50-500 400-4100 <10-30 <250-750
Rutil <50-350 <400-2900 <10-20 <250-500
Xenotim 15000 120 4000 100
Zircon 150-300 1200-2500 150-300 3700-7400
Monazit 50000-70000 41000-575000 500-2500 12000-60000
Concentrate monazitice 10000-55000 80000-450000 500-2500 12000-60000
Reziduuri de procesare (inclusiv minazit) 200-6000 1500-50000 10-1000 250-25000

În cazul mineritului de adâncime, lucrătorii sunt supuși atât la iradiere externă gamma (ca rezultat al expunerii la produșii de dezintegrare solizi de viață scurtă ai thoriului și/sau uraniului) cât și la inhalarea thoronului/radonului (expunere internă). Produșii de dezintegrare radioactivi ionizează materialul genetic, provocând mutații care uneori pot deveni canceroase.

Referitor la locuitorii din zone cu nisip monazitic (de exemplu, în Kerala/India), s-au efectuat diverse studii[44][45][46][47] referitoare la relația dintre expunerea externă și incindența cancerelor sau a altor boli radioinduse, concluziile acestora fiind contradictorii.

Cristale de monazit în muzee sau colecții particulare[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • J. C. Bailar et al., Comprehensive Inorganic Chemistry, Pergamon Press, 1973.
  • R. J. Callow, The Industrial Chemistry of the Lanthanons, Yttrium, Thorium and Uranium, Pergamon Press 1967.
  • Gupta, C. K. and N. Krishnamurthy, Extractive Metallurgy of Rare Earths, CRC Press, 2005, ISBN: 0-415-33340-7.
  • Gupta, C. K., and T. K. Mukherjee. Hydrometallurgy in Extraction Processes, Boca Raton, Florida: CRC Press, 1990. Print.
  • Price List, Lindsay Chemical Division, American Potash and Chemical Corporation, 1960.
  • R. C. Vickery, Chemistry of the Lanthanons, Butterworths and Academic Press, 1953.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Dictionary by Merriam Webster”. Accesat în . 
  2. ^ „Oxford English Dictionary”. Accesat în . 
  3. ^ a b Barbara Soare. „Mineralogie- note de curs, p. 135” (PDF). Accesat în . 
  4. ^ a b c „Mindat.org - the world's largest open database of minerals, rocks, meteorites and the localities they come from”. Accesat în . 
  5. ^ P. Hîrtopanu, R.J. Fairhurst, G. Jakab, S.S. Udubașa. „Monazite-(Ce) and its associations from the Ditrau alkaline intrusive massif, East Carpathians, Romania. Romanian Journal of Mineral Deposits 90 (2017) 27-40” (PDF). Accesat în . 
  6. ^ K.M. Goodenough, J. Schilling, E. Jonsson, P. Kalvig, N. Charles, J. Tuduri, E.A. Deady, M. Sadeghi, H. Schiellerup, A. Müllerh, G. Bertrand, N. Arvanitidis, D.G. Eliopoulos, R.A. Shaw, K. Thrane, N. Keulen. „Europe's rare earth element resource potential: An overview of REE metallogenetic provinces and their geodynamic setting, Ore Geology Reviews 72 (2016) 838-856”. Accesat în . 
  7. ^ V.C. Honour, K.M. Goodenough, R.A. Shaw, I. Gabudianu, P. Hirtopanu. „REE mineralisation within the Ditrău Alkaline Complex, Romania: Interplay of magmatic and hydrothermal processes, Lithos 314–315 (2018) 360-381”. Accesat în . 
  8. ^ R.M. Margineanu, A.-M. Blebea-Apostu, A. Celarel, C.-M. Gomoiu, C. Costea, D. Dumitras, A. Ion. O.G. Duliu. „Radiometric, SEM and XRD investigation of the Chituc black sands, southern Danube Delta, Romania, Journal of Environmental Radioactivity 138 (2014) 72-79”. Accesat în . 
  9. ^ F. Sadri, A.M. Nazari, A. Ghahreman. „A review on the cracking, baking and leaching processes of rare earth element concentrates, Journal of Rare Earths 35 (2017) 739-752”. Accesat în . 
  10. ^ Dezhi Qi. „Hydrometallurgy of Rare Earths. Separation and Extraction, 797 pp”. Accesat în . 
  11. ^ Aurelian Gulea, Alexandru Cecal (). Chimia lantanoidelor și actinoidelor. 
  12. ^ a b Y. Ni, J.M. Hughes, A.N. Mariano. „Crystal chemistry of the monazite and xenotime structures, American Mineralogist 80 (1995) 21-26” (PDF). Accesat în . 
  13. ^ S. Quareni, R. de Pieri. „A three-dimensional refinement of the structure of crocoite, PbCrO4, Acta Cryst. 19 (1965) 287-289”. Accesat în . 
  14. ^ a b c N. Clavier, R. Podor, N. Dacheux. „Crystal chemistry of the monazite structure, Journal of the European Ceramic Society 31 (2011) 941-976”. Accesat în . 
  15. ^ C.K. Gupta, N. Krishnamurthy (). Extractive Metallurgy of Rare Earths (PDF). 
  16. ^ a b c Kees Linthout. „Tripartite division of the system 2REEPO4-CaTh (PO4)2-2ThSiO4, discreditation of brabantite, and recognition of cheralite as the name for members dominated by CaTh(PO4)2, Canadian Mineralogist 45 (2007) 503-508” (PDF). Accesat în . 
  17. ^ Hobart M. King. „Monazite: A rare phosphate mineral mined from placer deposits for its rare earth and thorium content”. Accesat în . 
  18. ^ D. Bregiroux, F. Audubert, T. Charpentier, D. Sakellariou, D. Bernache-Assollant. „Solid state synthesis of monazite type compounds LnPO4 (Ln = La to Gd), Solid State Sciences 9 (2007) 432-439”. Accesat în . 
  19. ^ A. Mesbah, N. Clavier, E. Elkaim, C. Gausse, I. Ben Kacem, S. Szenknect, N. Dacheux. „Monoclinic Form of the Rhabdophane Compounds: REEPO4·0.667H2O, Cryst. Growth Des. 14 (2014) 5090–5098”. Accesat în . 
  20. ^ B. Glorieux, J.M. Montel, M. Matecki. „Synthesis and sintering of a monazite–brabantite solid solution ceramics using metaphosphate, Journal of the European Ceramic Society 29 (2009) 1679-1686”. Accesat în . 
  21. ^ S. Ushakov, A. Navrotsky, l. Boatner. „Thermochemical Study of the Relations of the Monazite and Zircon Structures in the Rare-earth Orthophosphates” (PDF). Accesat în . 
  22. ^ S.N. Achary, D. Errandonea, A. Muñoz, P. Rodríguez-Hernández, F. J. Manjón, P.S.R. Krishna, S.J. Patwe, V. Grover, A.K. Tyagi. „Experimental and theoretical investigations on the polymorphism and metastability of BiPO4, Dalton Trans. 42 (2013) 14999-15015”. Accesat în . 
  23. ^ a b D. Bregiroux, R. Belin, P. Valenza, F. Audubert, D. Bernache-Assollant. „Plutonium and americium monazite materials: Solid state synthesis and X-ray diffraction study, Journal of Nuclear Materials 366 (2007) 52-57”. Accesat în . 
  24. ^ R. Jardin, C.C. Pavel, P.E. Raison, D. Bouëxière, H. Santa-Cruz, R.J.M.Konings, K. Popa. „The high-temperature behaviour of PuPO4 monazite and some other related compounds, Journal of Nuclear Materials 378 (2008) 167-171”. Accesat în . 
  25. ^ O. Beneš, K. Popa, V. Reuscher, A. Zappia, D. Staicu, R.J.M. Konings. „High temperature heat capacity of PuPO4 monazite-analogue, Journal of Nuclear Materials 418 (2011) 182-185”. Accesat în . 
  26. ^ K. Popa, P.E. Raison, L. Martel, P.M. Martin, D. Prieur, P.L. Solari, D. Bouëxière, R.J.M. Konings, J. Somers. „Structural investigations of PuIII phosphate by X-ray diffraction, MAS-NMR and XANES spectroscopy, Journal of Solid State Chemistry 230 (2015) 169-174”. Accesat în . 
  27. ^ T. Geisler, K. Popa, R.J.M. Konings. „Evidence for Lattice Strain and Non-ideal Behavior in the (La1−xEux)PO4 Solid Solution from X-ray Diffraction and Vibrational Spectroscopy, Front. Earth Sci. 4 (2016), art. no. 64”. Accesat în . 
  28. ^ K. Popa, D. Sedmidubský, O. Beneš, C. Thiriet, R.J.M. Konings. „The high-temperature heat capacity of LnPO4 (Ln = La, Ce, Gd) by drop calorimetry, The Journal of Chemical Thermodynamics 38 (2006) 825-829”. Accesat în . 
  29. ^ Y. Arinicheva, K. Popa, A.C. Scheinost, A. Rossberg, O. Dieste-Blanco, P. Raison, A. Cambriani, J. Somers, D. Bosbach, S. Neumeier. „Structural investigations of (La,Pu)PO4 monazite solid solutions: XRD and XAFS study, Journal of Nuclear Materials 493 (2017) 404-411”. Accesat în . 
  30. ^ J.W. Anthony, R.A. Bideaux, K.W. Bladh, M.C. Nichols. „Handbook of Mineralogy - Brabantite, a new mineral of the monazite group” (PDF). Accesat în . 
  31. ^ P.E. Raison, R. Jardin, D. Bouëxière, R.J.M. Konings, T. Geisler, C.C. Pavel, J. Rebizant, K. Popa. „Structural investigation of the synthetic CaAn(PO4)2 (An = Th and Np) cheralite-like phosphates, Physics and Chemistry of Minerals 35 (2008) 603-609”. Accesat în . 
  32. ^ D. Bregiroux, K. Popa, G. Wallez. „Crystal chemistry of MIIM′IV(PO4)2 double monophosphates, Journal of Solid State Chemistry 230 (2015) 26-33”. Accesat în . 
  33. ^ O.H. Sudre, D.B. Marshall, P.E.D. Morgan. „Monazite-based thermal barrier coatings, US Patent US6863999B1”. Accesat în . 
  34. ^ Alexis Grand’Homme, PhD thesis, 2006. „Hydrothermal monazite : the unavoidable accessory,” (PDF). Accesat în . 
  35. ^ E. Kazakevičius. „Electrical properties of monazite-type superionic ceramics in the 106-1.2 109Hz frequency range, Lithuanian Journal of Physics 47 (2007) 315-319”. Accesat în . 
  36. ^ Elizabeth J. Catlos. „Versatile Monazite: resolving geological records and solving challenges in materials science: Generalizations about monazite: Implications for geochronologic studies, American Mineralogist 98 (2013) 819-832”. Accesat în . 
  37. ^ M.D. Vergara, K. Kawashita, J.R Torquato. „Nuclear geochronology. Chapter IX: Samarium-Neodymium method, Revista de Geologia 11 (1998) 55-85”. Accesat în . 
  38. ^ M.F. McLaughlin, J. Woodward, R.A. Boll, J.S. Wall, A.J. Rondinone, S.J. Kennel, S. Mirzadeh, J. David Robertson. „Gold Coated Lanthanide Phosphate Nanoparticles for Targeted Alpha Generator Radiotherapy, PLoS ONE 8 (2013): e54531”. Accesat în . 
  39. ^ N. Dacheux, N. Clavier, R. Podor. „Versatile Monazite: Resolving geological records and solving challenges in materials science. Monazite as a promising long-term radioactive waste matrix: Benefits of high-structural flexibility and chemical durability, American Mineralogist 98 (2003) 833–847”. Accesat în . 
  40. ^ S. Neumeier, Y. Arinicheva, Y. Ji, J.M. Heuser, P.M. Kowalski, P. Kegler, H. Schlenz, D. Bosbach, G. Deissmann. „New insights into phosphate based materials for the immobilisation of actinides, Radiochimica Acta 105 (2017) 961–984”. Accesat în . 
  41. ^ D. Freis, J.F. Vigier, K. Popa, T. Wiss, J.-C. Griveau, E. D'Agata, J. Somers. „Exploratory Research on Radioisotope Thermoelectric Generators for Deep Space Missions, E3S Web of Conferences 16 (2017) atr. no. 05001” (PDF). Accesat în . 
  42. ^ „International Atomic Energy Agency, 2003, Extent of Environmental Contamination by Naturally Occurring Radioactive Material (NORM) and Technological Options for Mitigation, Technical Reports Series No. 419, STI/DOC/010/419 (ISBN: 9201125038)” (PDF). Accesat în . 
  43. ^ J. Lischinsky, M.A. Vigliani, D.J. Allard. „Radioactivity in zirconium oxide powders used in industrial applications, Health Phys. 60 (1991) 859-62”. 
  44. ^ L. Forster, P. Forster, S. Lutz-Bonengel, H. Willkomm, B. Brinkmann. „Natural radioactivity and human mitochondrial DNA mutations, Proc Natl Acad Sci USA 99 (2002) 13950 -13954” (PDF). Accesat în . 
  45. ^ Birajalaxmi Das. „Genetic studies on human population residing in High Level Natural Radiation Areas of Kerala coast, BARC Newsletter 313 (2010) 28-37” (PDF). Accesat în . 
  46. ^ R.R. Nair, B. Rajan, S. Akiba, P. Jayalekshmi, M.K. Nair, P. Gangadharan, T. Koga, H. Morishima, S. Nakamura, T. Sugahara, Health Phys. 96 (2009) 55-66. „Background radiation and cancer incidence in Kerala, India-Karanagappally cohort study,”. Accesat în . 
  47. ^ K. Menon Sen, R. Padhi, N. Biswas, B. Mahapatra. „Monazite: The enemy is within. A Citizens' Enquiry Report into the Epidemic of Chronic Kidney Disease around IREL Monazite Plant in Ganjam District, Odisha” (PDF). Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]