Dolomit (mineral)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dolomit
Dolomit, Rumunia; pseudomorfoza po kalcycie.jpg
Formula chimică CaMg(CO3)2
Clasa mineralului carbonat anhidru
Sistem de cristalizare trigonal
Clasa cristalului trigonal-romboedric
Culoare incolor, alb,
galben, brun
Urma albă
Duritate 3,5 - 4
Densitate (g/cm³) 2,9
Luciu sticlos, perlat
Transparență transparent,
translucid
Spărtura sidefie (colțuroasă)
Clivaj perfect
Habitus cristale mici,
grăunțos, colonar, cruste
Suprafața cristalului frecvent curbată,
în formă de șea
Cristale gemene existente
Propriețăți optice
Refracția ω=1,679-1,681 ε=1,500
Refracția dublă Δ=0,179-0,181
uniaxial negativ
Unghiul de dispersie 2vz ~
alte caracteristici
reactivitatea chimică se dizolvă greu în acizi
Minerale asemănătoare Calcită, Magnezit
Radioactivitate
Magnetism
Caractere speciale luminiscent-colorat

Dolomit este un mineral din grupa carbonaților anhidri, frecvent întâlnit în natură. Mineralul cristalizează în sistemul trigonal-romboedric, având formula chimică CaMg(CO3)2, dominând cristalele romboedrice, sau agregatele masive de culoare albă cenușie cu variante de culoare ce pot fi până la brun deschis. Are o duritate relativ mică, între 3,5 și 4 cu o densitate de 2,9 g/cm³. O proprietate caracteristică a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea redusă în acizi, iar reacția cu acidul sulfuric spre deosebire de calcită este o reacție lentă. O altă caracteristică a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și brun. Roca dolomit care are același nume are un conținut în mineral de cel puțin 90 % .

Alte proprietăți[modificare | modificare sursă]

  • Caracterul sfărămicios, sau plasticitatea redusă a mineralului, se explică mineralogic prin faptul că la calcită care are o structură cristalină asemănătoare cu o suprafață netedă a cristalelor, dar cu grupări de legături ionice mai mari, spre deosebire de dolomit unde ionii de Mg blochează formarea unor legături ionice mai mari de Ca.
  • Intensitatea și viteza de reacție cu acizii a dolomitului este cu peste 100 de ori mai lentă ca și calcitei, aceasta fiind cauzată de mărimea redusă a grupărilor ionice de Ca.
  • Dacă se dizolvă dolomit în acid sulfuric, se va obține în cantități egale gips și sulfat de magneziu (sare amară). Această reacție are loc până la capăt numai în prezența căldurii și dacă dolomitul în prealabil a fost măcinat.

Etimolgie și istoric[modificare | modificare sursă]

Ca mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez Deodat de Dolomieu (1750-1801) care a constatat pentru prima oară deosebirea dintre roca dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

romboedru

Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt” și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză.

Formare și răspândire[modificare | modificare sursă]

Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard, pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde s-a găsit mineralul sunt Dietfurt (Oberfranken), Wachenzell (Oberbayern), Salzhemmendorf (Ostfälisches Bergland), Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith (Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-Rottenberg (Unterfranken) din Germania. De asemenea cantități însemnate s-au găsit în rumado/Bahia in Brazilia, Cavnic din România, Banská Štiavnica în Slovacia, Eugui in Spania, sau Jáchymov în Cehia.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria sticlei. La accidentul produs cu reactorul nuclear de la Cernobil s-a folosit dolomită la acoperirea reactorului pentru diminuarea radiațiilor după accident.

Mineralul mai este folosit mai rar ca bijuterie din cauza clivajului bun și durității reduse.

Vezi și[modificare | modificare sursă]