Jasp
| Jasp | |
| Date generale | |
|---|---|
| Formula chimică | SiO2 |
| Clasa mineralului | cuarț |
| Sistem de cristalizare | trigonal |
| Culoare | toate culorile |
| Urma | după culoare, alb. galben, roșu, brun |
| Duritate | 6,5 - 7 |
| Masa specifică | 2,58 - 2,91 |
| Luciu | sticlos, gras, mat |
| Transparență | opac |
| Spărtura | sidefie |
| Habitus | microcristale, agregate dungate sau punctate |
| Propriețăți optice | |
| Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
| Alte caracteristici | |
| Modifică text | |
Jaspul este o varietate de cuarț cu structură microcristalină care aparține clasei oxizi, cu un raport de amestec metal:oxigen de 1:2. Mineralul este înrudit cu calcedonia, uneori acestea două apărând drept concrescențe.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Cuvântul jasp (latină iaspis - piatră stropită] se presupune că ar fi de origine egipteană sau persană (yashp).
Locații
[modificare | modificare sursă]În antichitate, jaspul era extras din platoul Deccan, situat în India, unde apărea frecvent alături de agate, precum și din regiuni ale Chinei și Mongoliei. O mulțime de centre de extracție funcționează și pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Spre exemplu, în Carolina de Nord sunt identificate formațiuni stâncoase ce conțin jasp negru; varietăți de jasp galben, alb și roșu apar în Kansas, în timp ce exemplarele stratificate sau cu benzi sunt specifice statelor Texas, Arizona, California, Vermont, Wyoming și Idaho. De asemenea, jasp în nuanțe verzi și roșii a fost identificat în Africa de Sud și în Egipt, de-a lungul bazinului hidrografic al Nilului. Alte zăcăminte importante se află în Uganda și Libia. Totodată, marile și renumitele depozite de jasp din Rusia au cunoscut o exploatare intensă încă din perioada medievală. Roci uriașe de jasp, cu greutăți de ordinul tonelor și culori diverse, au fost scoase la lumină în sectoarele central și sudic din munții Ural, fiind cunoscute sub denumirea de „jaspuri de Orsk”. Printre zonele cu exploatări similare se numără Georgia, Polonia, România, Finlanda, Germania, Italia și Franța. De asemenea, și rezervele din Cehia sunt exploatate încă din Evul Mediu, cu precădere în regiunea Podkrkonoší. Numeroase lăcașuri de cult și catedrale au fost ornamentate cu plăci din jasp șlefuit, acest obicei fiind întâlnit îndeosebi în veacul al XIV-lea, pe vremea împăratului Carol al IV-lea (un exemplu notabil fiind Capela Sfintei Cruci din Castelul Karlštejn, decorată cu un număr de 2.469 de astfel de pietre).[1]
Varietăți de culoare
[modificare | modificare sursă]- „Achatjaspis” (Jaspachat) varietate galbenă brună
- „Jasp egiptean” varietate galben-ocru, brună, roșu-cărămiziu
- „Jasp band” varietate cenușie, verde, roșie și brună
- „Basanit” varietate microcristalină neagră
- „Kellerwaldachat” varietate albă, roșie
- „Mookait” varietate roză fumurie din Australia
- „Jasp de Nunkirchen” varietate alb-cenușie, gălbui colorat frecvent cu albastru de Berlin pentru a imita Lapislazuli
- „Jasp de porțelan” este rar a fost găsit în landul Hessa, Germania
- „Jasp vărgat” o varietate brună dungată cu benzi de culoare brună închisă.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Dud'a, Rudolf; Rejl, Luboš (). Pietre prețioase. Mică enciclopedie. București: Enciclopedia Rao. pp. 106,107.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de jasp la Wikimedia Commons