Jimbolia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jimbolia
—  Oraș  —
Statuia Sfântului Florian, protectorul pompierilor și simbol al orașului Jimbolia
Statuia Sfântului Florian, protectorul pompierilor și simbol al orașului Jimbolia
Stemă
Stemă
Jimbolia se află în România
Jimbolia
Jimbolia
Jimbolia (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°47′30″N 20°43′20″E / 45.79167°N 20.72222°E / 45.79167; 20.7222245°47′30″N 20°43′20″E / 45.79167°N 20.72222°E / 45.79167; 20.72222

Țară Flag of Romania.svg România
Județ ROU Timis County CoA.svg Timiș

SIRUTA 155494
Atestare documentară 1333

Reședință Jimbolia[*]
Componență Jimbolia[*]

Guvernare
 - Primar Darius-Adrian Postelnicu[*][3][4] (PNL, )

Altitudine 82 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10808 locuitori
 - Densitate 135,61 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 11.136 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 305400

Localități înfrățite
 - Chichinda Mare Serbia
 - Pusztamérges Ungaria

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Facebook Modificați la Wikidata

Poziția localității Jimbolia
Poziția localității Jimbolia

Jimbolia (în germană Hatzfeld, în maghiară Zsombolya, în sârbă Žombolj/Жомбољ, în bulgara bănățeană Džimbolj) este un oraș în județul Timiș, Banat, România. Are o populație de 10.808 locuitori (2011).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul Jimbolia este situat în Câmpia Banatului, la contactul dintre Câmpia Timișului si Câmpia Mureșului. Se află la intersecția unor căi de comunicație ce fac legătura dintre România și Serbia, fiind și punct de frontieră feroviar și rutier la granița dintre cele două țări. Este legat de Timișoara prin DJ 59A și linia ferată Kikinda (SR) -Jimbolia - Timișoara.

Substratul geologic este puternic fragmentat și se caracterizează printr-o mare mobilitate tectonică. Din punct de vedere al reliefului se încadrează Câmpiei Jimboliei, subdiviziune a Câmpiei Mureșului ce alcătuiește partea nordică a Câmpiei Banatului.

Vegetatia este alcătuită din pajiști stepice înlocuite în mare parte cu culturi agricole. Solurile sunt foarte fertile și fac parte din categoria cernoziomurilor, favorizând agricultura intensivă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria apartenenței statale Modificați la Wikidata
Flag of Romania.svg România 1924–
Flag of the Kingdom of Yugoslavia.svg Regatul Iugoslaviei 1918–1924
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria 1867–1918
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac 1804–1867
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Habsburgic 1718–1804
Fictitious Ottoman flag 3.svg Imperiul Otoman 1552–1718
Regatul Ungariei Răsăritene 1526–1552
Flag of Hungary (1915-1918, 1919-1946).svg Regatul Ungariei –1526

Perioada medievală[modificare | modificare sursă]

Istoria veche a orașului începe a fi documentată la 1332-1333, când are loc un recensământ papal a pământurilor Banatului pentru stabilirea taxelor (dijmei). În aceste registre papale, apare numele Chumbul. Din cercetările istoricului maghiar Borovsky Samu, reiese că la origine era o localitate cumano-valahă, fapt dovedit și de existența unei parohii românești. Acest Chumbul mai apare menționat în documente maghiare din 1489, care vorbesc despre existența comunelor Chumbul MareChumbul Mic și Chumbul Intern, cel mai probabil proprietate a familiei Csomboly. Ultimul document din această perioadă, consemnat de istoricul Nicolae Ilieșu, arată că la 1520 exista un anume Mihai de Chumbul, om apropiat al regelui. După această apariție în documente de la începutul Evului Mediu, despre această localitate nu se mai spune nimic în documente din perioada stăpânirii turcești a Banatului.

Reînființarea localității. Colonizarea[modificare | modificare sursă]

Firul istoric este reluat după cucerirea Banatului de către austrieci, dar pentru o perioadă nu apare a fi locuită. Abia în 1766 se naște noua localitate, prin colonizare cu populație germană originară din Mainz, Trier, Sauer, Pfalz, Lotaringia și Luxemburg. Inițial s-a format din două zone distincte, Landestreu și Hatzfeld, puțin mai la vest, dar după doi ani cele două s-au unit sub numele Hatzfeld, nume dat în cinstea primului ministru al împărătesei Maria Tereza. Condițiile la care au fost supuși primii coloniști au fost deosebit de dure: din cauza mlaștinilor care înconjurau așezarea și a condițiilor insalubre, numai în primul an de la înființare au murit 168 de persoane. A urmat, în 1770, o epidemie de ciumă care a secerat nu mai puțin de 553 de persoane. În 1781 Hatzfeldul este dat în arendă lui Iosif de Csekonics, apoi vândut acestuia. Mai târziu, familia Csekonics va începe să colonizeze localitatea cu unguri.

Perioada modernă[modificare | modificare sursă]

Jimbolia a început să se dezvolte în a doua jumătate a secolului XIX, odată cu avântul industrializării care cuprinde tot Banatul. În 1857 se termină calea ferată între Timișoara și Kikinda, care trecea și prin Jimbolia și făcea legătura mai departe cu Seghetinul, fiind principala rută de la Timișoara către Budapesta și Viena. Accesul la această cale ferată i-a permis o dezvoltare economică rapidă, încetinită doar de epidemia de holeră din 1873, care a dus la moartea a peste 1.000 de locuitori. În această perioadă se deschide fabrica de cărămidă (1864) care atrage muncitori în agricultură din tot sudul Banatului, mai ales unguri. Astfel ia ființă cartierul Futok („al fugarilor”, de la numele dat ungurilor fugiți de pe moșiile agricole).

Rețeaua de căi ferate se dezvoltă pornind de la Jimbolia. În 1895 se dă în folosință calea ferată Jimbolia - Ionel. În 1906 se termină și calea ferată de la Jimbolia către Grabaț, Lenauheim și Lovrin, construită cu ajutorul unor muncitori din Țara Moților, din care câțiva s-au stabilit în sudul localității. La început de secol, Jimbolia era în proporție de trei sferturi germană, și un sfert maghiară, cu doar puțini români și sârbi.

Jimbolia disputată de România și Serbia[modificare | modificare sursă]

Primul Război Mondial a schimbat radical configurația zonei în interiorul căreia Jimbolia a jucat un rol central. Din oraș important în economia Banatului, ajunge să devină un oraș de graniță. După retragerea sârbilor din Timișoara și unirea Banatului cu România, Jimbolia a rămas în granițele provizorii ale Serbiei. La Conferința de Pace de la Paris, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu cerea recunoașterea granițelor unei Românii care includea întreg Banatul, cu granița pe Tisa inferioară până la vărsarea acesteia în Dunăre și apoi cursul Dunării. Conferința însă a decis linia de demarcație care s-a păstrat până astăzi, cu excepția unei rectificări care a avut loc în 1923. La 24 noiembrie 1923, România și Regatul Sârb au încheiat la Belgrad un protocol pentru un schimb teritorial. România se angaja să cedeze comunele Pardany, Modoș, Surgan, Crivobara și Nagy Gaj, în timp ce Regatul Serbiei ceda României Beba Veche, Pusta-Kerestur, Ciorda, Iam-ul și orașul Jimbolia. Aceasta din urmă a intrat oficial în componența României abia în 1924.

Perioada contemporană[modificare | modificare sursă]

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Jimbolia intră într-o nouă etapă de dezvoltare, în cadrul economiei de tip planificat. În 1950 este declarată oraș, apoi începe să fie construit cartierul de blocuri din zona gării, se introduc noi industrii și se dezvoltă cele deja existente. În același timp începe și procesul ireversibil de scădere a populației germane, care în decurs de câteva decenii ajunge să fie minoritară și sfârșește prin exodul masiv de după Revoluția din 1989.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema oficială a orașului Jimbolia a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 937/2014.

În partea dreaptă, în câmp roșu, se află statuia Sfântului Florian, ținând în mâna dreaptă un drapel, iar în mâna stângă un vas din care cad picături de apă peste o clă­ dire în flăcări, totul de argint; clădirea are drept bază un pavaj de argint îmbinat cu negru. În partea stângă, în câmp albastru, se află trei plante de porumb cu știuleți și vârfuri de aur; deasupra lor se află o barză armată de argint ținând în cioc o cunună de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate.

Semnificația elementelor însumate[modificare | modificare sursă]

Sfântul Florian simbolizează patronul orașului, în timp ce clădirea în flăcări pe care încearcă să o stingă amintește de faptul că este cunoscut ca fiind și protectorul pompierilor.

Porumbul evocă una dintre ocupațiile tradiționale ale zonei, agricultura, iar barza amintește de vechiul sigiliu al localității.

Coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Jimbolia

     Români (72.68%)

     Maghiari (10.81%)

     Romi (5.51%)

     Germani (2.86%)

     Necunoscută (7.29%)

     Altă etnie (0.82%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Jimbolia

     Ortodocși (62.57%)

     Romano-catolici (22.98%)

     Penticostali (4.03%)

     Necunoscută (7.39%)

     Altă religie (3.01%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Jimbolia se ridică la 10.808 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.136 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,69%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (10,82%), romi (5,51%) și germani (2,87%). Pentru 7,29% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (62,57%), dar există și minorități de romano-catolici (22,98%) și penticostali (4,03%). Pentru 7,39% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Jimbolia - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Evoluție demografică[modificare | modificare sursă]

Recensământul[6] Structura etnică
Anul Populația Români Germani Maghiari Romi Sârbi Slovaci Alte etnii
1880 8.621 39 7.848 529 - 84 20 101
1900 10.152 52 8.395 1.532 - 96 8 52
1930 10.873 660 7.640 2.097 213 141 26 17
1977 14.682 6.065 5.021 2.896 511 79 42 68
1992 11.830 7.901 1.112 1.961 695 62 34 65
2002 11.113 8.032 500 1.649 768 51  ? 113

Climă[modificare | modificare sursă]

Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*
Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
-1,5° 0,2° 5,9° 11,9° 16,0° 19,4° 21,4° 20,7° 16,7° 11,2° 5,5° 1,4° 10,7°

Clima orașului se caracterizează prin valori termice anuale de 10,7ºC și precipitații medii de 570 mm/an. Din punct de vedere al hidrografiei se remarcă apele de adâncime cu caracter ascensional și geotermal.

*conform Rodica și I. Munteanu

Economie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere economic, sectorul primar, agricultura, ocupă o pondere însemnată. Fondul funciar cuprinde 9735 ha teren agricol din care 97% teren arabil și 3% pășuni și fânețe.

Profilul industrial al orașului rămâne dominat de industria ușoară (încălțăminte, confecții, textile) după care urmează industria electrotehnică și electronică, industria mecanică, industria maselor plastice.

În industria orașului lucrează 58% din populația activă. Sectorul terțiar, care cuprinde toată gama serviciilor, are o pondere de 38%.

Învățământ[modificare | modificare sursă]

 În oraș se găsesc cinci grădinițe pentru copiii preșcolari, o Școală cu clasele I-VIII unde învață peste 1000 de elevi, un Grup școlar pentru 1200 de elevi.

Liceul dispune de dotări de excepție prin sprijin guvernamental și din partea Landului german Renania de Nord-Westfalia, având și clase de școală profesională, cu cabinete de calculatoare, electrotehnică, electronică, mecanică, sudură, hidraulicăpneumatică și reparații mașini agricole.

Cultura. În ultimii ani, orașul cunoaște o veritabilă renaștere culturală, beneficiind de instituții de cultură foarte active: Casa de Cultură, șase muzee, o cafenea literară, o bibliotecă orășenească.

Cea mai prestigioasă dintre ele este Fundația culturală româno-germană Petre Stoica condusă de unul dintre cei mai mari poeți români contemporani, cu numeroase premii naționale și internaționale. Având ca scop principal reconstituirea vieții culturale și spirituale românești și germane de pe teritoriul Banatului, Fundația are în inventarul ei o bibliotecă de 16.000 de volume în limbile română și germană, unele cu o mare valoare bibliofilă, o colecție de numismatică, de filatelie, de cartofilie și exlibrisuri, importante manuscrise de la scriitori români și germani, tablouri, gravuri și obiecte casnice muzeale.

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Jimbolia este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Darius-Adrian Postelnicu[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 7              
Partidul Social Democrat 5              
Uniunea Democrată Maghiară din România 3              
Uniunea Națională pentru Progresul României 1              
Partidul Ecologist Român 1              

Turism[modificare | modificare sursă]

Evenimente. O serie de manifestări organizate în ultimii ani au devenit tradiție:

– Raliul Jimboliei

– Festivalul euroregional de muzică blues Jimbo-blues

– Zilele jimboliene – sărbătoarea orașului

– Sărbătoarea de Ignat – concurs gastronomic

– Festivalul obiceiurilor și datinilor de Crăciun – O, brad frumos.

 În oraș funcționează cinci restaurante și mai multe baruri, precum și două hoteluri de trei stele.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

- Biserica ortodoxă română Jimbolia (1942)

- Biserici romano-catolice: Jimbolia (două)

- Biserici greco-catolice: Jimbolia (două)

- Biserica Adunarea lui Dumnezeu „Exodul“ Jimbolia

- Casa de rugăciune reformată (1993)

- Biserica creștină baptistă Jimbolia

- Biserica penticostală „Salem“ Jimbolia

- Societatea creștină apostolică penticostală „Betel“ Jimbolia

Sport[modificare | modificare sursă]

Infrastructura sportivă a localității este compusă dintr-un stadion cu capacitatea de 1000 de locuri, o sală de sport școlar, ștrand cu bazine termale și facilități pentru sport, iar o nouă sală de sport orășenească se află în construcție.

Baze sportive și de agrement

- Stadionul de fotbal „Thierjung Arpad“ Jimbolia

- Sala de sport școlară Jimbolia

- Ștrandul termal Jimbolia

- Sala de sport din incinta Ștrandului Termal

- Bălțile din exteriorul orașului

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Serviciile medicale către populație sunt asigurate de către cinci cabinete medicale private, patru cabinete stomatologice private precum și un spital cu o capacitate de 125 de paturi.

 Instituții sanitare

- Spital „Dr.K.Diel “ Jimbolia

- Policlinica Jimbolia

- Dispensare medicale: Jimbolia (patru)

- Farmacii: Jimbolia (patru)

- Circumscripția sanitară-veterinară Jimbolia

- Circumscipția sanitară-veterinară și pentru siguranța alimentelor Jimbolia

- Farmacii veterinare: Jimbolia (patru)

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Orașul Jimbolia este înfrățit cu următoarele localități:

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă și naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992
  7. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  8. ^ a b c d e Muzeul Presei Românești s-a născut la Jimbolia, 24 septembrie 2007, Gândul, accesat la 8 martie 2013
  9. ^ http://www.jimbolia.ro/galeria_foto/pompieri/index.html
  10. ^ http://www.banaterra.eu/romana/m/muzeul%20pompierilor%20florian/index.htm

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jimbolia