Violet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Violet
 
Amatista Laye 2.jpg
Chasublepurple.jpgManganese violet.jpg
Viola odorata fg01.JPG
Coordonate spectrale
Lungime de undă380–450 nm
Frecvență790–666 THz
Coordonatele culorii
Tripletă Hex#7F00FF
sRGBB  (rgb)(127, 0, 255)
CMYKH   (c, m, y, k)(50, 100, 0, 0)
HSV       (h, s, v)(270°, 100%, 100%)
Sursă99Colors[1]
B: Normalizat la [0–255] (byte)
H: Normalizat la [0–100] (sută)

Violet este una dintre culorile din spectrul vizibil ochiul uman, clasificată ca o „culoare rece”. Este una dintre cele șapte culori pe care Isaac Newton a etichetat-o când a împărțit spectrul luminii vizibile în 1672. Lumina violetă are o lungime de undă între aproximativ 380 și 450 nanometri.[2] Numele culorii derivă de la floarea cu același nume.[3][4]

În modelul de culori RGB utilizat în ecranele de calculator și televiziune, violetul este produs prin amestecarea luminii roșii și albastre. În modelul de culori RYB folosit de pictori, violetul se obșine printr-o combinație de pigmenți roșu și albastru și este situat între albastru și violet pe cercul cromatic.

Violetul este strâns asociat cu purpuriul. În optică, violetul este o culoare spectrală iar purpuriul este culoarea diferitelor combinații de lumină roșie și albastră (sau violet),[5][6][6] unii oameni percepând-o ca similar cu violetul. În utilizarea obișnuită, ambele se referă la culorile dintre albastru și roșu, violetelul fiind mai aproape de albastru și purpuriul mai aproape de roșu.[3][4] În mod similar, în cercul cromatic tradițional al pictorilor, atât violetul cât și purpuriul sunt așezate între albastru și roșu, violetul fiind mai aproape de albastru.

Violetul și purpuriul au o lungă istorie de asociere cu regalitatea, inițial pentru că colorantul purpuriu de Tir era extrem de scump în antichitate.[7] Împărații Romei au purtat togă de culoare purpurie, la fel ca și împărații bizantini. În pictura chineză, culoarea violet reprezintă „unitatea care transcende dualitatea Yin și yang” și „armonia finală a universului”.[8] În hinduism și budism violetul este asociat chakra coroanei.[9] Conform sondajelor din Europa și Statele Unite, violetul este culoarea pe care oamenii o asociază cel mai adesea cu extravaganța și individualismul, neconvenționalul, artificialul și ambiguitatea.[10]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Color Violet”. Accesat în . 
  2. ^ Georgia State University Department of Physics and Astronomy. „Spectral Colors”. HyperPhysics site. Accesat în . 
  3. ^ a b „violet, n.1”. OED Online. Oxford University Press. Accesat în . 
  4. ^ a b „Violet”. Webster's Third New International Dictionary, Unabridged. Accesat în . 
  5. ^ P. U.P. A Gilbert and Willy Haeberli (). Physics in the Arts. Academic Press. p. 112. ISBN 978-0-12-374150-9. 
  6. ^ a b Louis Bevier Spinney (). A Text-book of Physics. Macmillan Co. p. 573. 
  7. ^ Dunn, Casey (). „The Color of Royalty, Bestowed by Science and Snails”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  8. ^ Varichon, Anne Colors:What They Mean and How to Make Them New York:2006 Abrams Page 138
  9. ^ https://web.archive.org/web/20170508232015/http://www.color-wheel-artist.com/meanings-of-violet.html
  10. ^ Eva Heller, Psychologie de la couleur: effets et symboliques. p. 4. "La plus individualist et extravagant des coulours." (associated by 26 percent of respondents to survey with "extravagance", by 22 percent with "individualism" , 24 percent with "vanity", 21 percent with "ambiguity".

Legături externe[modificare | modificare sursă]