Topografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Topografia este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri; descrierea amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; modul în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele măsurători terestre s–au efectuat în țara noastră începând cu secolul al XVIII-lea,în timpul lui Constantin Brâncoveanu, în zona orașelor București și Târgoviște. Primele măsurători cu caracter de topografie aplicată au fost legate de inventarierea moșiilor boierești.Gh.Asachi in Moldova(1816) si Gheorghe Lazar in Muntenia (1818) au organizat primele cursuri de inginerie geotopografică.De numele lor și al elevilor se leagă,practic,primele măsuratori efectuate pe baze științifice. Din anul 1918, topografia cu destinație specială s–a axat mai ales pe problemele de parcelare a suprafețelor de teren și pe trasări de căi de comunicații. După anul 1930 au început să se afirme lucrările topografice necesare la elaborarea și aplicarea proiectelor de sistematizare a orașelor.

Planimetrie[modificare | modificare sursă]

Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului.

Altimetria[modificare | modificare sursă]

Altimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și instrumentelor de nivelment folosite la determinarea diferențelor de nivel, a altitudinilor sau cotelor punctelor terenului și cu reprezentarea reliefului pe planuri și hărți.

Tahimetria[modificare | modificare sursă]

Tahimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu efectuarea ridicărilor tahimetrice. Ele reprezintă ridicări topografice complete, adică planietrice si nivelitice (altimetrice) în același timp. Ridicările tahimetrice se folosesc în cazul suprafețelor de teren cu relief variat și frământat, asigurând un randament ridicat măsurătorilor.

Fotogrammetria[modificare | modificare sursă]

Fotogrammetria este știința și tehnologia de obținere a informațiilor precise despre obiectele fizice și mediul care le înconjoară, prin procedee de înregistrare, măsurare și interpretare a unor fotografii speciale, denumite fotograme. Particularizând, fotogrammetria cuprinde procedeele care permit realizarea planurilor și hărților topografice prin mijloace mecanizate, fotografiind suprafețele de teren de pe pământ sau din spațiu, valorificând totodată, în laboratoare adecvate, conținutul fotogramelor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Cei mai multi termeni din geodezie și topografie provin de la arabi, și anume:

  • Algoritm – provine de la numele matematicianului persan Al Chwarismi, denumire inițială pentru stilul de calcul cu decimale implementat în Europa în jurul anului 1600
  • Azimut – unghiul orizontal într-un sistem de coordonate polare
  • Zenit – punct de bisectoare
  • Nadir – punctul opus zenitului
  • Alidadă – denumire pentru bratul concentric semicercului al dispozitivului de vizare
  • Algebră – rezolvarea ecuațiilor și sistemelor de ecuații
  • Teodolit – de la constructorii englezi de instrumente din sec. al XVI-lea, provenind de la expresia „the al hidade”

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Topografie cu elemente de geodezie și fotogrammetrie, Aurel Russu, Editura Ceres, București, 1974
  • Dicționar enciclopedic de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cartografie și cadastru, Nicolae Zegheru, Mihai Gabriel Albotă, Editura Nemira, București, 2009

Legături externe[modificare | modificare sursă]