Aberație de sfericitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aberaţie de sfericitate. O lentilă perfectă (sus) focalizează toate razele către un punct de pe axa optică. O lentilă reală cu suprafeţe sferice (jos) suferă de aberaţie de sfericitate: focalizează razele mai aproape dacă ele intră în lentilă printr-un punct îndepărtat de axa optică şi mai departe dacă acestea intră prin apropierea axei. De aceea lentila nu are un focar perfect definit.

Aberația de sfericitate este o imperfecțiune optică, care apare datorită refracției mărite a razelor de lumină care intră într-o lentilă optică sau datorită reflexiei razelor luminoase la atingerea de către acesteia a suprafaței unei oglinzi în apropierea marginii acesteia. Este adesea considerată o imperfecțiune a telescoapelor și a altor instrumente care le face acestora focalizarea mai slabă, datorită formei sferice a lentilelor și oglinzilor. Efectul este important, deoarece formele sferice sunt mult mai ușor de obținut decât cele nesferice și astfel multe lentile au formă sferică.

Aberația sferică este diferența de refracție între centrul și periferia lentilei, astfel razele marginale sunt refractate mai mult decât cele paraxiale. Datorită acestui efect, emetropul vede seara ca un miop, deoarece vederea nocturnă este cea periferică, care este asigurată de bastonașe, spre deosebire de vederea diurnă, asigurată de fovea centralis din cadrul macula lutea.[1]

  1. ^ Ophthalmology 3rd Edition- Myron Yanoff, Jay S. Duker, Chapter 2.6 Optics of the normal eye

.