Pârș roșu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pârș roșu
Haselmaus.jpg
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Subordin: Sciuromorpha
Familie: Gliridae
Gen: Muscardinus
Specie: M. avellanarius
Muscardinus avellanarius distribution.svg
Răspândirea geografică
Sinonime

Mus avellanarius Linnaeus, 1758

Pârșul roșu,[2] (Muscardinus avellanarius) numit și alunar[2] sau pârș de alun,[3] este un mamifer mic și singura specie din genul Muscardinus al familiei Gliridae.[4]

Habitat și descriere[modificare | modificare sursă]

Pârșul roșu poate fi întâlnit în cea mai mare parte a Europei și în nordul Asiei Mici. Această specie populează mai ales pădurile de foioase, dar și fâșiile forestiere, gardurile vii și tufărișurile.[5] Arareori se îndepărtează la peste 70 m de cuibul său.[6]

Un alunar pe Epilobium

Pârșul roșu poate atinge lungimea de 10 cm și, împreună cu coada, de 16 cm. Cântărește 17 – 20 g. Greutatea sa sporește până la 30 – 40 g înainte de a intra în hibernare.

Mod de viață[modificare | modificare sursă]

Este o ființă nocturnă și își petrece cea mai mare parte din timp în crengile copacilor unde își caută hrana. Obișnuiește mai degrabă să facă ocoluri mari, decât să coboare pe sol și să se expună pericolului. Hibernează din octombrie până în aprilie-mai.

Hibernarea are loc într-un cuib pe sol construit sub o grămadă de frunze sau de bușteni, unde variațiile de temperatură și umiditate nu sunt foarte mari. Primăvara își împletește un cuib din scoarță de caprifoi, frunze proaspete și ierburi, plasându-l în subarboret. Pe timp rece și umed sau dacă cantitatea de hrană este redusă, poate să cadă în letargie ca să-și păstreze energia.

Un alunar mutând un pui nou-născut

Hrană[modificare | modificare sursă]

Pârșul roșu consumă o gamă largă de hrană provenind din copaci. Mănâncă pomușoare și nuci, precum și alte fructe, alunele fiind hrana principală pentru a aduna grăsime înainte de hibernare. De asemenea mănâncă și fructe de carpen și porumbar dacă alunele sunt puține. O altă sursă de hrană sunt mugurii, dar și florile care îl asigură cu nectar și polen. Aceste animale mănâncă și insecte găsite în copaci, în special afide și omizi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hutterer, R.; Kryštufek, B.; Yigit, N.; Mitsain, G.; Meinig, H.; Juškaitis, R. (). „Muscardinus avellanarius”. 2016: e.T13992A110268032. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T13992A22222242.en. 
  2. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică: acad. Ion Coteanu ș. a. (2010). Micul dicționar academic, ediția a II-a. Editura Univers Enciclopedic
  3. ^ Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. V. Redacția principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. art. Pârș
  4. ^ Mitchell-Jones, A. J.; Amori, G.; Bogdanowicz, W.; Kryštufek, B.; Reijnders, P.J.H.; Spitzenberger, F.; Stubbe, M.; Thissen, J.B.M.; Vohralik, V. & Zima, J. (1999). The atlas of European Mammals. London: Academic Press. p. 484.
  5. ^ Paul Bright, Pat Morris & Tony Mitchell-Jones, The Dormouse Conservation Handbook (2nd ed.: English Nature, 2006), p. 9. https://ptes.org/wp-content/uploads/2014/06/Dormouse-Conservation-Handbook.pdf
  6. ^ Paul Bright, Pat Morris & Tony Mitchell-Jones, The Dormouse Conservation Handbook (2nd ed.: English Nature, 2006), p. 13. https://ptes.org/wp-content/uploads/2014/06/Dormouse-Conservation-Handbook.pdf