Șoarece de zăpadă
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Șoarece de zăpadă | |
|---|---|
| |
| Șoarecele de zăpadă (Chionomys nivalis) | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Infraclasă: | Eutheria |
| Supraordin: | Euarchontoglires |
| Ordin: | Rodentia |
| Subordin: | Myomorpha |
| Suprafamilie: | Muroidea |
| Familie: | Cricetidae |
| Subfamilie: | Arvicolinae |
| Trib: | Arvicolini |
| Gen: | Chionomys |
| Specie: | C. nivalis |
| Nume binomial | |
| Chionomys nivalis (Martins, 1842) | |
| |
| Arealul șoarecelui de zăpadă | |
| Sinonime | |
|
Microtus nivalis Martins 1842 | |
Modifică text  |
|
Șoarecele de zăpadă (Chionomys nivalis, sinonim Microtus nivalis) este un șoarece din familia Cricetidae, subfamilie Arvicolinae, supraviețuitor al epocilor glaciare, de talie mică, răspândit în zonele montane (între 30 și 4000 m altitudine) din Europa, Asia și nordul Africii. În România se întâlnește pe tot lanțul Munților Carpați, cu excepția Apusenilor, de la limita de 700-800 m altitudine, până la aproximativ 2200 m.
Lungimea cap + trunchi = 9-14 cm; coada = 4,7-7,5 cm. Greutatea = 35,5-62 g. Longevitatea de circa 2 ani. Culoarea blănii pe spate este cenușiu-cafenie, cu nuanțe brun-oliv și cenușiu-albicioasă pe abdomen. Coada este acoperită cu păr rar dar scurt, de culoare alburie. Urechile lungi, clar vizibile din blană. Mustățile destul de lungi sunt albe și negre. Membrele sunt scurte, cele posterioare fiind mai lungi și mai subțiri decât cele anterioare.
Animal iubitor de căldură, șoarecele de zăpadă caută locurile cu pășuni însorite și cu iarbă deasă din munți, în grohotișuri, lângă stâncării și în pajiștile alpine. Este activ noaptea, dar apare și ziua când este soare și cald. Pe timp rece și umed, stă la adăpost în galerii; nu hibernează. Adeseori sapă galerii printre pietrele din malurile râurilor de munte; acestea au numeroase ieșiri, nu sunt prea profunde, dar prevăzute cu încăperi pentru provizii și pentru cuib. Uneori folosește pentru adăpost găurile și crăpăturile naturale din stânci.
Se hrănește cu ierburi alpine, semințele lor, frunze și fructe de afin. Pentru iarnă își adună rezerve de hrană.
Se împerechează din luna martie până în august. Gestația durează 21 de zile. Femelele nasc 2-4 pui (excepțional 7), de două ori pe an.
Nu este dăunător, deoarece culturile agricole nu se practică la altitudini mari.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Kryštufek, B.; Amori, G. (). „Chionomys nivalis”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Dumitru Murariu, Alexandrina Popescu, Fauna României. Mammalia, vol. XVI, Fascicula 2 – Rodentia. Editura Academiei Române, București, 2001, 208 p.
- Ionel Pop, Vasile Homei. Mamifere din România. Volumul II. Editura Științifică. București, 1973
- Mitică Georgescu. Mamiferele sălbatice din România. Editura Albatros. București, 1989
- G. Janeau, S. Aulagnier. Snow Vole - Chionomys nivalis (Martins 1842). Ibex, Journal of Mountain Ecology, 1997, 4:1-11.
- Громов И. М., Поляков И. Я. Полёвки (Microtinae). В серии: Фауна СССР. Млекопитающие. Т. III, вып. 8. Л., Наука, 1977. 504 с.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Chionomys nivalis. The IUCN Red List of Threatened Species
- Chionomys nivalis. Wilson, D. E. & Reeder, D. M. (editors). 2005. Mammal Species of the World. A Taxonomic and Geographic Reference (3rd ed).
- Chionomys nivalis Martins, 1842 - Полёвка снеговая. Институт проблем экологии и эволюции им. А.Н. Северцова Российской академии наук Arhivat în , la Wayback Machine.
- Campagnol des neiges européenne. Indépendance Financière Arhivat în , la Wayback Machine.