Telencefal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Localizarea telencefalului omenesc (cu roşu)

Telencefalul (din limba greacă: telos - τελόσ = "departe", și enkephalos - ενκεφαλόσ = "în cap") este un organ ce constă din 2 emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală și unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară și comisura fornixului. Cavitatea encefalului formează în fiecare din cele 2 emisfere ventriculii laterali drept și stâng. Fiecare emisferă a creierului mare constă dintr-un strat de substanță cenușie periferică - scoarța cerebrală (mantia), substanța albă - situată în profunzimea ei și conținând aglomerări de substanță cenușie, care constituie nucleii bazali. Linia limitrofă dintre telencefal și diencefal, care-l succedă, trece prin regiunea în care capsula internă aderă la partea laterală a talamusului.

Importanță[modificare | modificare sursă]

Telencefalul (creierul olfactiv, nucleele bazale și scoarța cerebrală) este specializat în realizarea diverselor funcții, care au semnificație vitală pentru organismul omului. Creierul olfactiv asigură formarea simțului mirosului și a funcțiilor vegetativ-olfactive legate de acesta (modificări respiratorii, modificări ale mișcărilor stomacului, ale tensiunii arteriale, mișcări de lingere, de masticație, deglutiție, salivație, micțiune). Nucleele bazale sunt responsabile de coordonarea mișcărilor involuntare (mimica feței în timpul vorbirii). Scoarța cerebrală îndeplinește funcții senzoriale și senzitive, motorii, psihice, localizate în diferite zone corticale.