Dopamină
Dopamina este unul dintre principalii neurotransmițătorii de la nivelul sistemului nervos, o substanță care transmite informația între neuronii creierului), această substanță fiind implicată într-o varietate largă de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor musculare).
Cuprins
Istoric[modificare | modificare sursă]
Dopamina a fost pentru prima oară sintetizată de George Barger în 1910 cu ajutorul colegului său James Ewens, la laboratoarele Wellcome din Londra[1]. A fost denumită dopamină deoarece este o monoamină, iar precursorul său sintetic este 3,4-dihidroxyphenilalanină (L-DOPA). Funcția dopaminei ca neurotransmițător a fost identificată pentru prima oară în 1958 de către Arvid Carlsson și Hillarp Nils-Åke de la Laboratorul de Chimie Farmacologică a inimii, din Suedia [2].
Efecte fiziologice[modificare | modificare sursă]
Dopamina, produs al nucleilor mijlocii hipotalamici, are un efect inhibitor asupra prolactinei.
Formula chimică de structură[modificare | modificare sursă]
Biosinteză[modificare | modificare sursă]
Biosinteza dopaminei este un proces în două etape, incepând cu aminoacidul tirozină. O a doua grupare hidroxil este atașata tirozinei formând levodopa, sau L-dopa. Acest proces este catalizat de enzima tirozin hidroxilază. Dopamina se formează prin îndepărtarea acidului carboxilic din L-dopa, reacție catalizată de dopa decarboxilaza.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Sian Gregory, Paul M. Burnham Dopamine, Hillsborough College, Sheffield, UK
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ en Fahn, Stanley, "The History of Levodopa as it Pertains to Parkinson's disease," Movement Disorder Society’s 10th International Congress of Parkinson's Disease and Movement Disorders 1 Noiembrie, 2006, în Kyoto, Japonia.
- ^ en Benes, F.M. Carlsson and the discovery of dopamine. Trends in Pharmacological Sciences, Volum 22, Articolul 1, 1 Ianuarie 2001, Paginile 46-47.
