Dopamină
Dopamină | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 51-61-6[1] ![]() |
PubChem | 681[2] ![]() |
DrugBank | 00988[3] ![]() |
ChemSpider | 661[4] ![]() |
UNII | VTD58H1Z2X[1] ![]() |
KEGG | D07870[5] ![]() |
ChEMBL | CHEMBL59[6] ![]() |
Cod ATC | C01CA04[7] ![]() |
SMILES | C1=CC(=C(C=C1CCN)O)O[2] ![]() |
InChI | InChI=InChI=1S/C8H11NO2/c9-4-3-6-1-2-7(10)8(11)5-6/h1-2,5,10-11H,3-4,9H2[2] ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C₈H₁₁NO₂[2] ![]() |
Masă molară | 153,079 u.a.m.[8] ![]() |
Date fizice | |
Punct de topire | 128 °C ![]() |
Dopamina este unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos, o substanță care transmite informația între neuronii creierului, această substanță fiind implicată într-o varietate largă de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor musculare).
Istoric[modificare | modificare sursă]
Dopamina a fost pentru prima oară sintetizată de George Barger în 1910 cu ajutorul colegului său James Ewens, la laboratoarele Wellcome din Londra[9]. A fost denumită dopamină deoarece este o monoamină, iar precursorul său sintetic este 3,4-dihidroxyphenilalanină (L-DOPA). Funcția dopaminei ca neurotransmițător a fost identificată pentru prima oară în 1958 de către Arvid Carlsson și Hillarp Nils-Åke de la Laboratorul de Chimie Farmacologică a inimii, din Suedia [10].
Efecte fiziologice[modificare | modificare sursă]
Dopamina, produs al nucleilor mijlocii hipotalamici, are un efect inhibitor asupra prolactinei.
„Dopamina servește mai multe funcții complexe în creier și doar știința creierului la nivel de grădiniță o descrie ca fiind un drog adictiv.”[11]
Formula chimică de structură[modificare | modificare sursă]
Formulă chimică C8H11NO2
Biosinteză[modificare | modificare sursă]
Biosinteza dopaminei este un proces în două etape, începând cu aminoacidul tirozină. O a doua grupare hidroxil este atașata tirozinei formând levodopa, sau L-dopa. Acest proces este catalizat de enzima tirozin hidroxilază. Dopamina se formează prin îndepărtarea acidului carboxilic din L-dopa, reacție catalizată de dopa-decarboxilaza.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en Sian Gregory, Paul M. Burnham Dopamine, Hillsborough College, Sheffield, UK.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d dopamine (în engleză), Unique Ingredient Identifier[*]
- ^ a b c d e f g h i j k l „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b Dopamine (în engleză), DrugBank, accesat în
- ^ a b dopamine (în engleză), ChemSpider, accesat în
- ^ a b dopamine (în engleză), ChEBI, accesat în
- ^ a b DOPAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în
- ^ a b Dopamine (în engleză), DrugBank,
- ^ a b „Dopamină”, dopamine (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ en Fahn, Stanley, "The History of Levodopa as it Pertains to Parkinson's disease," Movement Disorder Society’s 10th International Congress of Parkinson's Disease and Movement Disorders 1 noiembrie 2006, în Kyoto, Japonia.
- ^ en Benes, F.M. Carlsson and the discovery of dopamine. Trends in Pharmacological Sciences, Volum 22, Articolul 1, 1 ianuarie 2001, Paginile 46-47.
- ^ Ley, David J. (). „No, Dopamine Is Not Addictive”. Psychology Today. Accesat în .
3. Teofil & Mihail - Balada Depresiei minutul 1:43