Marasmius rotula

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marasmius rotula
Genul Marasmius, aici M. rotula
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Subclasă: Hymenomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Marasmiaceae
Gen: Marasmius
Specie: M. rotula
Nume binomial
Marasmius rotula
(Scop.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus rotula Scop. (1772)
  • Merulius collariatus With. (1796)
  • Agaricus rotula var. concolor Alb. & Schwein. (1805)
  • Hypophyllum rotula (Scop.) Paulet (1808)
  • Omphalia rotula (Scop.) Zawadzki (1835)
  • Marasmius rotula var. fuscus Berk. & Broome (1869)
  • Androsaceus rotula (Scop.) Pat. (1887)
  • Marasmius rotula var. microcephalus Sacc. (1887)
  • Marasmius rotula var. phyllophila J.Schröt. (1889)
  • Chamaeceras rotula (Scop.) O.Kuntze (1898)
Modifică text Consultați documentația formatului

Marasmius rotula (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul Marasmius,[1][2] este o specie saprofită foarte răspândită și frecventă de ciuperci necomestibile care descompune resturi vegetale. Un nume popular nu este cunoscut. Ea trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri mari pe ramuri mai groase sau mai subțiri întinse pe pământ, pe tulpini lemnoase, preponderent pe lemn de esență tare (carpen, fag, stejar), rar și pe cel de molid, chiar și pe trestii de mure, cu predilecție la marginile de drumuri, pe soluri proaspete până la umede, de obicei bazice sau neutre, uneori moderat acide. În cazuri rare, crește și pe frunze sau în așternut. Apare de la câmpie până la munte, din [aprilie) mai până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Giovanni A. Scopoli
Giovanni A. Scopoli

Numele binomial Agaricus rotula a fost determinat de savantul italian Giovanni Antonio Scopoli drept Agaricus maculatus în volumul 2 al operei sale Flora carniolica exhibens plantas Carnioliae indigenas din 1772.[5]

Apoi, în 1838, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a mutat specia la genul Marasmius sub păstrarea epitetului, în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind și numele curent valabil (2023).

Toate celelalte încercări de redenumire precum variațiile descrise sunt acceptate drept sinonime.

Epitetul specific se trage din cuvântul latin (latină rotula=rotiță[7] datorită aspectului pălăriei.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Marasmius rotula
  • Pălăria: cu un diametru de 0,5-1,5 (2,2) cm este pieloasă și subțire, ajungând la aproximativ 0,25-1,5 mm grosime în partea centrală, inițial conică sau în formă de clopot, dar repede convexă. Prezintă câteva striații largi, ample, discrete, reproducând modelul lamelelor. În centrul aproape negricios este adânc înfundată în formă de ombilic, dând-ui astfel un aspect de umbreluță sau parașută mică. Cuticula este golașă, netedă uscată, la bătrânețe adesea ridată. Coloritul pentru o perioadă lungă alb până albicios devine cu avansare în vârstă galben de fildeș.
  • Lamelele: sunt destul de late, mult distanțate între ele, de lungime egală, adică fără lameluțe intercalate, puternic ascendente, dar totuși cu un șanț în fața tulpinii, fiind legate împreună ca un colier pentru a se opri într-o muchie circulară care înconjoară vârful tulpinii. Coloritul mai întâi alb, devine treptat alb ca fildeșul, asemănător cuticulei.
  • Piciorul: cu o lungime de 1,5-8 cm și o grosime de până la 0,2 cm, are o suprafață netedă, uneori strălucitoare. Este dur, lemnos, gol și drept, uneori curbat. Coloritul este brun-roșcat până la brun-negricios, dar cu un vârf mai deschis, uneori chiar albicios și aproape translucid. Baza tulpinii poate fi legată de rizomorfe asemănător rădăcinii brun-negricioase sau negre, cu grosimea de 0,1–0,3 mm. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: albă până la slab gălbuie este subțire, transparentă, destul de moale în partea pălăriei, dar fibroasă în cea a piciorului. Mirosul este neremarcabil și gustul blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori alungit ovoidali în formă de lacrimă sau sâmbure, sub microscop hialini (translucizi), neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), cu o mărime de 8-10 (12) x 3 (3,5)-4 (5,5)microni, Pulberea lor este albă. Basidiile (celulele producătoare de spori) clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 24-28 × 4-17 microni. Hifele ale epicutis sunt obovate, veziculoase cu apice țepoase de 15 x 12 μm. Cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) sunt clavate până la fusiforme, cu protuberanțe aspre asemănătoare negilor la suprafață. Pleurocistide (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) prezintă în plus celule de perie (mătură) de formă variabilă, cu pereți subțiri măsurând 7-32 x 2,5-20 microni. Suprafețele lor apicale sunt acoperite cu negi tociți și conici de 0,2-1,5 x 0,1-1 µm precum cu incrustații gălbuie.[8] [9]
  • Reacții chimice: nu sunt validate.[10]
  • M. rotula, lamele și picior
    M. rotula, lamele și picior
  • M. rotula, lamele din apropiere
    M. rotula, lamele din apropiere
  • M. rotula pe lemn
    M. rotula pe lemn
  • M. rotula mai tineri
    M. rotula mai tineri
  • M. rotula mai bătrâni în grup
    M. rotula mai bătrâni în grup

Confuzii =[modificare | modificare sursă]

Buretele poate fi confundat de exemplu cu Marasmius curreyi (necomestibil),[11] Marasmius epiphyllus (necomestibil),[12] Marasmius limosus (necomestibil),[13] Marasmius lupuletorum sin. Marasmius torquescens (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește preferat pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios), [14] Marasmius (Marasmiellus) ramealis (necomestibil), [15] Marasmius setosus (necomestibil),[16] Marasmius wettsteinii (necomestibil)[17] Mycetinis alliaceus sin. Marasmius alliaceus (burete de condimentare)[18] sau Mycetinis scorodonius sin. Marasmius scorodonius (burete de condimentare).[19]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • !Marasmius curreyi!
    !Marasmius curreyi!
  • !Marasmius epiphyllus!
    !Marasmius epiphyllus!
  • !Marasmius limosus!
    !Marasmius limosus!
  • !Marasmius lupuletorum sin. torquescens!
    !Marasmius lupuletorum sin. torquescens!
  • !Marasmius (Marasmiellus) ramealis!
    !Marasmius (Marasmiellus) ramealis!
  • !Marasmius setosus!
    !Marasmius setosus!
  • !Marasmius wettsteinii!
    !Marasmius wettsteinii!
  • !Mycena pura!
    !Mycena pura!
  • Mycetinis sin. Marasmius alliaceus
    Mycetinis sin. Marasmius alliaceus
  • Mycetinis sin Marasmius scorodonius
    Mycetinis sin Marasmius scorodonius

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Greu de ignorat datorită frumuseții lor cu mici detalii atât de bine conturate, ciupercuțele, deși neotrăvitoare, nu prezintă niciun interes culinar din cauza componenței minore a cărnii.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 174-175 - 2, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 234-235 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ Ioannis Antonii Scopoli: „Flora carniolica exhibens plantas Carnioliae indigenas”, vol. II, Editura Ioannis Pauli Krauss, Viena 1772, p. 456 [1]
  6. ^ Elias Fries: „'Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”', Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 385 [2]
  7. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1054, ISBN 3-468-07202-3
  8. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XI, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 502-1
  9. ^ Michael Jordan: „The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe”, Editura Frances Lincoln, Londra 2004, p. 191, ISBN 978-0-7112-2378-3
  10. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 226-227 - 1, ISBN 3-85502-0450
  11. ^ Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 220, ISBN 978-3-440-17027-4
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 288-289 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 200-201, ISBN 978-3-440-14530-2
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 288-289, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 234-235 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 194-195, ISBN 978-3-8354-1839-4
  17. ^ Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 216, ISBN 978-3-440-17027-4
  18. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 202-203, ISBN 978-3-440-14530-2
  19. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 202-203, ISBN 978-3-440-14530-2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Alan E. Bessette, ‎Arleen R. Bessette, ‎David W. Fischer: „Edible Wild Mushrooms of North America”, Editura University of Texas Press, Austin 1997, ISBN: 0-8156-2707-6
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Heinrich Dörfelt, Erika Ruske: „Die pileaten Porlinge Mitteleuropas: Morphologie, Anatomie, Bestimmung“, Editura Springer Spektrum, Berlin 2018, p.130-134, ISBN 978-3-66
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3
  • Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 302-303, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 1, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2001, ISBN 978-3-930167-43-2
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, cu 429 ilustrații, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Reinhard Tröger, ‎Peter Hübsch: „Einheimische Grosspilze: Bestimmungstafeln für Pilzfreunde”, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg-Berlin 1999, ISBN: 978-3-437-20443-2

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marasmius_rotula&oldid=15988109