Trametes pubescens

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Trametes pubescens
Trametes pubescens 1357973.jpg
Trametă pufoasă
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Polyporales
Familie: Polyporaceae
Gen: Trametes
Specie: T. pubescens
Nume binomial
Trametes pubescens
(Schumach.) Pilát (1939)
Sinonime
  • Boletus velutinus Pers. (1794)
  • Boletus pubescens Schumach. (1803)
  • Polyporus pubescens (Schumach.) Fr. (1815)
  • Polyporus sullivantii Mont. (1842)
  • Polyporus molliusculus Berk. (1847)
  • Bjerkandera pubescens (Schumach.) P.Karst. (1882)
  • Hansenia pubescens (Schumach.) P.Karst. (1889)
  • Coriolus pubescens (Schumach.) Quél. (1888)
  • Polystictus pubescens (Schumach.) Gillot & Lucand (1890)
  • Leptoporus pubescens (Schumach.) Pat. (1900)
  • Coriolus applanatus P.Karst. (1904)
  • Agaricus pubescens E.H.L.Krause (1932)
  • Tyromyces pubescens (Schumach.) Imazeki (1943)

Trametes pubescens (Heinrich Christian Friedrich Schumacher, 1803 ex Albert Pilát, 1939) din încrengătura Basidiomycota în familia Polyporaceae și de genul Trametes,[1][2] denumită în popor trame(te) pufoase,[3] este o specie mai puțin răspândită de ciuperci necomestibile și saprofage, ce descompune lemnul pe cioate, trunchiuri căzute, aflate în putrefacție și lemn stivuit, producând putregaiul alb. Trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la deal la munte în aproape orice anotimp al anului, pe lemn mort de foioase în special de arin, fag, mesteacăn și salcie, prin păduri (și cele aluviale) sau parcuri, dezvoltându-se adesea în grupuri de multe exemplare, dispuse în rozetă sau suprapuse, uneori concrescute la bază. Preferă locuri umede și umbroase. Sporificarea începe toamna, majoritatea sporilor formându-se din septembrie până în noiembrie. Trăiește doar câte un sezon.[4][5]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Albert Pilát

Deja în 1794, renumitul micolog bur Christian Hendrik Persoon a descris specia sub denumirea Boletus velutinus în volumul 11 al Neue Annalen der Botanik,[6] dar după ce descrierea a fost probabil prea inexactă, nu s-a impus.

Numele binomial acceptat a fost determinat drept Boletus pubescens de savantul germano-danez Heinrich Christian Friedrich Schumacher în volumul 2 al marii sale opere Enumeratio Plantarum, in Partibus Sællandiae Septentrionalis et Orientalis Crescentium din 1803,[7]

În 1888, cunoscutul micolog francez Lucien Quélet a numit specia Coriolus pubescens în lucrarea sa Flore Mycologique de la France et des Pays Limitrophes,[8] un taxon care se găsește uneori în cărți micologice mai vechi. Numele curent valabil (2021) însă este Trametes pubescens, creat de micologul ceh Albert Pilát, de verificat în volumul III, partea B, al operei sale Atlas des champignons de l'Europe: Polyporaceae din 1939.[9]

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim.

Numele generic se trage din cuvântul (latină trames=curs, cărare, potecă, trecere),[10][11] iar epitetul este derivat din cuvântul (latină pubescens=între altele: devenind păros, cu păr pufos scurt, a se maturiza),[12] adică o referire la aspectul pe exterior al ciupercii.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Polyporus pubescens
  • Pălăria: decolată de lemn, în forma de evantai sau scoică, are un diametru de 3-8 (10) cm și o înălțime de 1-2 cm, este subțire, inițial destul de moale și elastică, dar repede pieloasă și ca de plută. La bătrânețe și după uscare devine sfărâmicioasă. Partea superioară este acoperită în tinerețe de un puf fin mătăsos care se pierde cu timpul, căpătând atunci un aspect neted și lucios, numai slab zonat, cu caneluri radiale. Nu prezintă un cortex (sub lupă un strat de hife dens împletite și aglutinate). Marginea este ascuțită și puțin ondulată. Coloritul inițial alb schimbă în vârstă spre gălbui, crem până gri-ocru.
  • Tuburile: la început albe și destul de moi, devin mai târziu dure și de colorit gălbui până crem cu nuanțe gri. Sunt foarte înguste și destul de scurte, nedepășind lungimea de 1,5 cm.
  • Porii: și ei în tinerețe albi, devin cu timpul murdar galbeni până ocru, sunt rotunjit unghiulari precum relativ fini cu 3-4 la 1 mm pătrat.
  • Piciorul: nu are picior, buretele crescând direct din lemn.
  • Carnea: este albă, uscată, subțire, la început destul de moale, dar repede pieloasă și de consistența plutei, mai subțire în zona superioară, mai groasă în zona inferioară, mirosul fiind inodor și gustul insignifiant, blând în tinerețe, dar cu avansarea în vârstă ceva amar. Îngălbenește în timpul uscării.[4][5]
  • Caracteristici microscopice sporii sub-cilindrici până alungit elipsoidali și lateral inegali, sunt mici, netezi, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și hialini (translucizi), cu un conținut granular, măsurând 6-8 x (1,5) 2-3 microni. Pulberea lor este gri-albicioasă. Basidiile cu 2-4 sterigme fiecare sunt clavate, cu catarame, având o dimensiune de 15-20 x 5-6 microni. Cistide (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de formă și mărime asemănătoare cu fibule bazale au hife trimitice, adică cu hife generative, de legătură și scheletate.[13][14]
  • Reacții chimice nu sunt cunoscute.[4][5]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Tramele pufoase pot fi confundate cu alte specii saprofage și în majoritate necomestibile, ca de exemplu cu Bjerkandera adusta,[15] Coriolopsis gallica sin. Trametes extenuata,[16] Daedalea quercina sin. Trametes quercina,[17] Daedaleopsis confragosa[18] Meripilus giganteus,[19] Stereum hirsutum,[20] Stereum subtomentosum,[21] Trametes cervina sin. Trametopsis cervina,[22] Trametes cingulata,[23] Trametes gibbosa,[24] Trametes hirsuta,[25] Trametes ochracea sin. Trametes zonata,[26] Trametes suaveolens,[27] Trametes versicolor[28] și Trichaptum biforme,[29] dar de asemenea cu exemplare tinere ale voluminoaselor Fomes fomentarius[30] sau Ganoderma applanatum,[31] În stadiul timpuriu de dezvoltare ar putea fi confundat cu Laetiporus sulphureus tânăr.[32]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Din cauza cărnii pieloase și ca de plută, ciuperca nu este comestibilă, nefiind nici o iască cu efecte medicinale spre deosebire de Trametes versicolor. În tinerețe, când trama este mai moale, puful dens și concrescut împiedică consumul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Denumire RO
  4. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 554-555 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ a b c Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 570-571, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ C. H. Persoon: „Clavaria stricta”, în: „Neue Annalen der Botanik”, (editată de Paulus Usteri), vol. 11, Editura Philip Wolfische Buchhandlung, Leipzig 1794, p. 293
  7. ^ Christ. Frieder. Schumacher: „Enumeratio Plantarum, in Partibus Sællandiae Septentrionalis et Orientalis Crescentium”, vol. 2, Editura Friedrich Brummer, Hafniae (Copenhaga) 1803, p. 384 [1]
  8. ^ Lucien Quélet: „Flore Mycologique de la France et des Pays Limitrophes”, Editura Octave Doin, Paris 1888, p. 391
  9. ^ Albert Pilát: „Atlas des champignons de l'Europe: Polyporaceae” („Monografie despre genul Polypores”), vol. III, partea B, Editura Chez les éditeurs, Praga 1939, p.268 (împreună cu Charles Kavina)
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1205, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Helmut Genaust: „Etymologisches Wörterbuch der botanischen Pflanzennamen”, Editura Birkhäuser Verlag, Basel și Stuttgart 1976, p. 368, ISBN 978-3-0348-7651-3
  12. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 973, ISBN 3-468-07202-3
  13. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 982
  14. ^ Rolf Mohan: „.Pilze mit ihren Makro- und Mikromerkmalen”, vol. 3, Editura Bookfactory, Mönchaltorf (Elveția, 2016, p. 93
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 562-563 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 514-515, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 318-319 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 512-513, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 550-551, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 328-329 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 504-505 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 518-519 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum …”, vol. 3, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 519
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 564-565, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 556-557 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 514-515, ISBN 88-85013-37-6
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 508-509, ISBN 3-405-12124-8
  28. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 135
  29. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 582-583 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 532-533, ISBN 3-405-12081-0
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 556-557, ISBN 3-405-12116-7
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 568-569, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 978-3-8001-3528-8
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978

Legături externe[modificare | modificare sursă]