Cortinarius subferrugineus

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cortinarius subferrugineus
Genul Cortinarius, aici C. subferrugineus pe timp de ariditate
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Hydrocybe/Telamonia
Specie: C. subferrugineus
Nume binomial
Cortinarius subferrugineus
(Batsch) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus subferrugineus Batsch (1789)
  • Gomphos subferrugineus (Batsch) O.Kuntze (1891)
  • Hydrocybe subferruginea (Batsch) Wünsche (1877)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cortinarius subferrugineus (August Batsch, 1789 ex Elias Magnus Fries, 1838) a încrengăturii Basidiomycota, din familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă necomestibilă devenită foarte rară care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte în grupuri mai mici în păduri de conifere și în cele mixte sub molizi. Timpul apariției este din (iulie) august până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

August Batsch

Numele binomial a fost determinat drept Agaricus subferrugineus de botanistul german August Batsch în volumul 2 al trilogiei sale Elenchus Fungorum latine et germanice din 1789.[5]

Apoi, în 1838, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în in cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind și numele curent valabil (2022).

Sinonime obligatorii sunt Hydrocybe subferruginea a botanistului german Friedrich Otto Wünsche din 1877,[7] precum Gomphos subferrugineus a compatriotului său Otto Kuntze din 1891,[8] bazând pe descrierea lui Batsch. Alți taxoni nu sunt cunoscuți.

Epitetul este derivat din cuvintele latine (latină sub=cam, destul de, (în) jos, sub, printre, mai dedesubt etc.),[9] și (latină ferruginosus, -a, um=ruginiu), [10] datorită aspectului cuticulei dacă nu domină ariditatea.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres. - C. subferrugineus
  • Pălăria: cărnoasă, cu un diametru între 4 și 10 (12) cm, este la început boltită emisferic cu marginea răsucită înspre interior, înzestrată cu resturi albicioase ale vălului parțial, devine apoi convexă și în sfârșit plată uneori cu o cocoașă tocită și nesemnificativă în centru, atunci cu marginea subțire, ascuțită și curbată. Cuticula netedă, puțin fin radială, este uscată și higrofană (estompează). Coloritul variază între ocru-maroniu, brun de scorțișoară și brun murdar, decolorându-se, datorită higrofanității, albicios ocru până palid ocru la ariditate.
  • Lamelele: sunt subțiri, distanțate, bifurcate, cu multe lameluțe intercalate inegale precum aderate ușor bombat la picior, fiind acoperite la început de o cortină repede trecătoare radială albă, fragment al vălului parțial. Muchiile inițial netede devin la bătrânețe crestat-flocoase. Coloritul, în tinerețe ocru până palid maroniu, devine apoi ruginiu până brun de scorțișoară.
  • Piciorul: destul de moale și spongios de 5-10 cm lungime și de 1 -2 cm lățime este cilindric, dar spre bază îngroșat, aproape bulbos. Coaja groasă este pe dinafară uscată, la început slab lânoasă și lucioasă, apoi glabră, cu un coloritul alb până albicios murdar care devine cu avansarea în vârstă din ce în ce mai brun, începând la bază. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este compactă, albă, în vârful piciorului uneori violacee iar la bază ocazional cu nuanțe brun-roșcate. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul inițial imperceptibil devine cu timpul neplăcut și gustul este blând dar ceva mucegăit.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori de un colorit ocru-gălbui, lat alungiți până amigdaloizi, punctați cu veruce negre, măsurând 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este brun de scorțișoară. Basidiile cu un conținut galben sunt clavate, poartă 4 sterigme fiecare și măsoară 28-32 x 7-8 microni, cleme bazale fiind prezente. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) în formă de măciucă sunt ceva mai subțiri și scurte.[11][12]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[13]
  • C. subferrugineus, lamele și picior
    C. subferrugineus, lamele și picior

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Specia poate fi confundată de exemplu cu: Cortinarius armillatus (comestibil),[14] Cortinarius bivelus (necomestibil),[15] Cortinarius bovinus (necomestibil),[16] Cortinarius brunneus (otrăvitor),[17][18] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[19] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[20] Cortinarius crassus (comestibil),[21] Cortinarius croceofolius (otrăvitor),[22] Cortinarius illuminus (necomestibil),[23] Cortinarius limonius (posibil letal),[24] Cortinarius paragaudis (necomestibil)[25] + imagini, Cortinarius pholideus (necomestibil),[26] Cortinarius percomis (comestibil),[27] Cortinarius rubellus (mortal),[28] Cortinarius triumphans sin. Cortinarius crocolitus (comestibil),[29] Cortinarius trivialis (necomestibil),[30] Cortinarius venetus (otrăvitor)[31] sau Cortinarius vibratilis (comestibil, lamele alb-gălbuie la început, apoi maroniu-roșcate și picior alb, inițial acoperit de un văl lipicios).[32]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Cortinarius armillatus
    Cortinarius armillatus
  • !Cortinarius bivelus !
    !Cortinarius bivelus !
  • !Cortinarius bovinus!
    !Cortinarius bovinus!
  • !!Cortinarius brunneus!!
    !!Cortinarius brunneus!!
  • !!Cortinarius callisteus!!
    !!Cortinarius callisteus!!
  • Cortinarius crassus
    Cortinarius crassus
  • !!Cortinarius cotoneus!!
    !!Cortinarius cotoneus!!
  • !Cortinarius illuminus!
    !Cortinarius illuminus!
  • !!!Cortinarius limonius!!!
    !!!Cortinarius limonius!!!
  • !!Cortinarius croceofolius!!
    !!Cortinarius croceofolius!!
  • Cortinarius percomis
    Cortinarius percomis
  • !Cortinarius pholideus!
    !Cortinarius pholideus!
  • !!!Cortinarius rubellus!!!
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  • Cortinarius triumphans
    Cortinarius triumphans
  • !Cortinarius trivialis!
    !Cortinarius trivialis!
  • !!Cortinarius venetus!!
    !!Cortinarius venetus!!
  • !Cortinarius vibratilis!
    !Cortinarius vibratilis!

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Cortinarius subferrugineus este declarat în cărțile micologice necomestibil din cauza calității inferioare a cărnii și al pericolului de a fi confundat cu specii letale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
  4. ^ a b Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 327 - 5
  5. ^ August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, „Continuatio secunda” (vol. 2), Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1789, p. 7, tab. 31, 186
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 303 [1]
  7. ^ Dr. Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”,Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 121 [2]
  8. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 854, [3]
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1138, ISBN 3-468-07202-3
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 469, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 661
  12. ^ Mehmet Halil Solak et al.: „Contributions to the macrofungal diversity of Antalya Province”, în: „Turkish Journal of Botany”, Ankara 2014, p. 388
  13. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 327 - 5
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 216-217, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 216-217, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ David Jenkins: „Trees and Wildlife in the Scottish Uplands”, Editura Institute of Terrestrial Ecology, Ann Arbor 1986, p. 64, ISBN: 978-0904-28297-9
  23. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 327-17
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 238-239, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 170-171, ISBN 3-405-12124-8
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 208-209, ISBN 3-405-12116-7
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  32. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Anton de Barry, Heinrich Georg Winter, Heinrich Rehm: „Die Pilze Deutschlands, Oesterreichs und der Schweiz”, vol. 1, Editura J. Cramer, Lehre 1963
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 809, ISBN 3-8289-1619-8
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1
  • Marcel Locquin: „Petite flore des champignons de France: Agarics, bolets, clavaires”, Editura Presses universitaires de France, Paris 1956
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Stephan Schulzer von Müggenburg: „Cortinarius subferrugineus”, în: „Verhandlungen und Mitteilungen des Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften zu Hermannstadt”, vol. 35, Sibiu 1885, p. 54-55
  • Karl Soop: „Cortinarius in Sweden”, Editura autorului, Stockholm 2008, ISBN: 978-9197-48037-6

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_subferrugineus&oldid=15479162