Coprinopsis nivea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Băleguță)

Coprinopsis nivea sin. Coprinus niveus
Băleguțe
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Agaricaceae
Gen: Coprinopsis
Specie: C. nivea
Nume binomial
Coprinopsis nivea
(Pers.) Redhead, Vilgalys & Moncalvo și alții (2001)
Sinonime
  • Agaricus niveus Pers. (1801)
  • Coprinus niveus (Pers.) Fr. (1838)
  • Coprinus latisporus P.D.Orton (1972)
  • Coprinus niveus var. parvisporus Bogart (1975)
Modifică text Consultați documentația formatului

Coprinopsis nivea (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Redhead, Vilgalys & Moncalvo și alții, 2001) sin. Coprinus niveus (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Elias Magnus Fries, 1838), din încrengătura Basidiomycota, în familia Psathyrellaceae și de genul Coprinopsis,[1][2] este o ciupercă saprofită, necomestibilă, fiind cunoscută în popor sub denumirea băleguță,[3] bălegar alb sau albă de zăpadă.[4] Acest soi destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă solitar sau în grupuri mici peste tot unde se găsesc grămezi de gunoi proaspăt, preferând baligă de vaci sau cai. Uneori crește și în păduri de foioase pe sol bogat, prin frunziș aflat în descompunere. În același loc pot apărea mai multe serii succesive. Timpul fructificației este din iunie (iulie) până în decembrie.[5][6]

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină niveus=alb ca zăpada),[7] datorită aspectului exterior al ciupercii în tinerețe.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Numele binomial, Agaricus niveus, a fost determinat de savantul bur (Christian Hendrik Persoon în volumul 2 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801.[8] Apoi, în 1838, renumitul savant suedez Elias Magnus Fries a transferat soiul la genul Coprinus sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum.[9] Această denumire se mai găsește în unele cărți micologice de descriere până în prezent.

Valabilă însă este în momentul de față (2020) denumirea Coprinopsis nivea, creată de micologii Scott Alan Redhead, Rytas Vilgalys și Juan Rodriguez Moncalvo și publicată în volumul 50 al jurnalului științific Taxon din 2001.[10]

Toate celelalte încercări de redenumire sunt valabile sinonim, dar, fiind nefolosite, neglijabile.

Descriere[modificare | modificare sursă]

  • Pălăria: are un diametru de 2-4 cm și o înălțime de 3-4 cm, este inițial semisferică până ovoidală, la maturitate asemeni unui clopot cu marginea franjurată care crapă mai târziu în sens radial, fiind din ce în ce mai mult curbată în sus. La bătrânețe devine negricioasă și se lichefiază. Cuticula, până la descompunere albă ca zăpadă sau calcarul, este acoperită dens cu fulgi făinoși-tărâțoși, lipicioși și ușor detașabili.
  • Lamelele: de aceiași culoare cu pălăria sunt foarte dese și înguste, aproape libere, fiind la început albe, apoi gri-cenușii și în sfârșit negre, până ce se dizolvă în final și ele.
  • Piciorul: are o lungime de până la 12 cm și o lățime de 0,3-0,7 cm, este cilindric cu baza îngroșată, fragil și gol pe dinăuntru, suprafața fiind albă, făinos-lânoasă, cu un aspect fin flocos. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este foarte subțire, moale și fragilă, cu un colorit gri, ce se dizolvă în vârstă într-o substanță neagră. Mirosul este imperceptibil și gustul nesemnificativ, fără nici o aromă.
  • Caracteristici microscopice: Sporii roșiatic-negricioși, netezi, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod) precum foarte mari și conici în vârf, au forma de lămâie, poartă un por de germen central, având o mărime de 12-18 × 8,5-11 x 11-14 microni. Pulberea lor este neagră. Basidiile pe alocuri cu catarame și 4 sterigme fiecare sunt clavate. Cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) numeroase sunt și ele clavate, măsurând 30-100 x 20-60 microni, iar pleurocistidele fusiforme (cistide situate în himenul de pe fețele lamelor) în număr mai mic cu 150 x 25-60 microni.
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[5][6][11]
  • C. nivea, spori
    C. nivea, spori
  • C. nivea mai tineri
    C. nivea mai tineri
  • C. nivea mai bătrână
    C. nivea mai bătrână

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Băleguțele pot fi confundate cu alte specii ale genului mai mult sau mai puțin comestibile, dar parțial toxice în legătură cu consumul de alcool, ca de exemplu: Coprinellus bisporus,[12] Coprinellus disseminatus,[13] Coprinellus domesticusus,[14] Coprinopsis acuminata,[15] Coprinopsis alopecia,[16] Coprinopsis candida[17] Coprinopsis cinerea,[18] Coprinopsis jonesii,[19] Coprinopsis lagopus,[20] Coprinopsis phlyctidospora,[21] Coprinopsis romagnesiana,[22] Coprinopsis variegata[23] și Parasola plicatilis.[24]

Ciuperci asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Coprinellus bisporus
    Coprinellus bisporus
  • Coprinellus disseminatus
    Coprinellus disseminatus
  • Coprinellus domesticus
    Coprinellus domesticus
  • Coprinopsis acuminata
    Coprinopsis acuminata
  • Coprinopsis candidata
    Coprinopsis candidata
  • Coprinopsis cinerea
    Coprinopsis cinerea
  • Coprinopsis jonesii
    Coprinopsis jonesii
  • Coprinopsis lagopus
    Coprinopsis lagopus
  • Coprinopsis phlyctidospora
    Coprinopsis phlyctidospora
  • Coprinopsis romagnesiana
    Coprinopsis romagnesiana
  • Coprinopsis variegata
    Coprinopsis variegata
  • Parasola plicatilis
    Parasola plicatilis

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Băleguțele, fără miros sau gust specific, nu sunt otrăvitoare, dar absolut necomestibile, cauzat caracteristicilor cărnii și a faptului, că nu sunt defel potrivit pentru transport. Mai departe, locul dezvoltării este dezgustător.[25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 507, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1
  4. ^ „Denumire RO 2-3”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 54-55, ISBN 3-405-12124-8
  6. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 292-293, ISBN 978-3-440-14530-2
  7. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 791, ISBN 3-468-07202-3
  8. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 2, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 400
  9. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1836-1838, p. 247 [2]
  10. ^ S. A. Redhead, R. Vilgalys & J. R. Moncalvo: „Coprinus Persoon and the disposition of Coprinus species sensu lato”, în: jurnalul „Taxon”, vol. 50, nr. 1, 2001, p. 229
  11. ^ Hans Bender
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 60-61 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 166-167, ISBN 3-405-12116-7
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 44-45 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 350-351, ISBN 978-3-8354-1839-4
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 44-45, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 324-325 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 46-47, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ S. A. Redhead, R. Vilgalys & J. R. Moncalvo: „Coprinopsis atramentaria”, în: jurnalul „Taxon”, vol. 50, nr. 1, 2001, p. 229
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 54-55, ISBN 88-85013-37-6
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 52-53, ISBN 88-85013-37-6
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 52-53, ISBN 3-405-12124-8
  23. ^ Charles Horton Peck: „ Descriptions of new species of fungi”, în: „Bulletin of the Buffalo Society of Natural Sciences”, nr. 1, p. 41-72
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 62-63 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ 123 Pilze

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Coprinopsis_nivea&oldid=15259734