Chinină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Chinină
Chinin.svg
Identificare
COC1=CC2=C(C=CN=C2C=C1)C(C3CC4CCN3CC4C=C)O[1]  Modificați la Wikidata
Formulă chimicăC₂₀H₂₄N₂O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară324,184 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire177 °C  Modificați la Wikidata

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Chinina (2-etenil-4-azabiciclo[2.2.2]oct-5-il)- (6-metoxichinolin-4-il)-metanol) este un alcaloid chinolinic izolat pentru prima dată de către farmaciștii francezi Pierre Joseph Pelletier și Joseph Bienaimé Caventou. Primul care observă acțiunea sa antimalarică este iezuitul Agostino Salumbrino, inspirat de faptul că indienii Quechua din Peru tratează frigurile cu scoarța arborelui „Quina” sau „Quina-Quina”.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere chimic, molecula sa este constituită dintr-un nucleu chinolinic și unul chinuclidinic (care împreună formează nucleul ruban).

Se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust foarte amar, este greu solubilă în apă, ușor solubilă în alcool. Este optic activă (are 5 atomi de C asimetrici).

În terapie se folosește sub formă de săruri: sulfat, clorhidrat, etil-carbonat. Chinina are acțiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează uterul gravid.

Indicații: malarie, stări febrile persistente, migrenă.

Contraindicații: sarcină, alăptare, insuficiență cardiacă, miastenie, fibrilație atrială, idiosincrazie față de chinină, anemie hemolitică, nevrită optică.

Este prezentă în băuturile tonice (gin tonic, apă tonică), ei datorându-se gustul amar al acestor băuturi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Chinină”, Quinine (în engleză), PubChem, accesat în