Chinină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Chinina este principalul alcaloid izolat din Cinchona succirubra, are acțiune antimalarică, încă din cele mai vechi timpuri fiind principalul remediu împotriva frigurilor

Chinina (2-etenil-4-azabiciclo[2.2.2]oct-5-il)- (6-metoxichinolin-4-il)-metanol) este un alcaloid indolo monoterpenic izolat pentru prima dată de către farmaciștii francezi Pierre Joseph Pelletier și Joseph Bienaimé Caventou. Primul care observă acțiunea sa antimalarică este iezuitul Agostino Salumbrino, inspirat de faptul că indienii Quechua din Peru tratează frigurile cu scoarța arborelui „Quina” sau „Quina-Quina”.

D.p.d.v chimic, molecula sa este constituita dintr-un nucleu chinolinic si unul chinuclidinic (care impreuna formeaza nucleul ruban). Se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust foarte amar, este greu solubilă în apă, ușor solubilă în alcool. Este optic activă (are 5 atomi de C asimetrici). În terapie se folosește sub formă de săruri: sulfat, clorhidrat, etil-carbonat. Chinina are acțiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează uterul gravid. Indicații: malarie, stări febrile persistente, migrenă Contraindicații: sarcină, alăptare, insuficiență cardiacă, miastenie, fibrilație atrială, idiosincrazie față de chinină, anemie hemolitică, nevrită optică. Este prezentă în băuturile tonice (gin tonic, apă tonică), ei datorându-se gustul amar al acestor băuturi.